Anul acesta a avut loc o premieră senzațională. Un videoclip de doar 10 secunde a fost vândut la o licitație cu 6,6 milioane de dolari, asta după ce proprietarul îl cumpărase în toamna anului trecut cu doar 67.000 de dolari. Este cel mai bun exemplu pe care îl dă Mihaela Ghiță pentru a explica cât de mult s-a apropiat arta de știință în ultimii an.
Mihaela cercetează de mult timp relația dintre artă și știință. Membră a echipei Qolony – Colonia pentru artă și știință, fondatoare Fusion AIR, a absolvit Geologie și Geofizică, iar timp de zece ani după terminarea facultății a lucrat în cercetare. Apoi s-a alăturat redacției Știință de la Radio România Cultural, unde realizează, în cadrul emisiunii Știința 360, rubrica „Dimensiunea științifică a artei”, singura rubrică de artă în cadrul unei emisiuni de știință din media românească. După încă 10 ani de jurnalism de știință și-a completat studiile la Universitatea Națională de Arte, la Foto-Video și prelucrarea computerizată a imaginii.
Artiștii au nevoie de acces la infrastructura cercetării, iar cercetătorii au nevoie să depășească barierele pe care rigoarea științifică îi împiedică să meargă mai departe în anumite situații
Acesta este punctul de plecare al proiectului Qolony și al rezidenței Fusion Air. Arta a ieșit demult din zona bidimensională, e prezentă și aproape de oameni, luând poziție față de problemele sensibile sociale, iar intersecția cu știința și tehnologia constituie o premisă pentru inovare.
„Dimensiunea științifică a artei” în ultimul an
În mod paradoxal, anul 2020, deși a adus o sumedenie de restricții, nu a adus mari prejudicii rubricii „Dimensiunea științifică a artei”, desigur, au fost restricționate întâlnirile directe, majoritatea evenimentelor, mult mai puține decât de obicei, au avut loc on-line. Vestea bună este că aceste restricții au adus și premiere, pentru că, atunci când trebuie rezolvată o problemă, intervine și inovația. Bunăoară, a fost organizată Aseptic – prima expoziție din spațiul virtual cu, un vernisaj online și cu posibilitatea vizitatorilor de a interacționa unii cu alții, așa cum ai face la orice expoziție.
Au fost organizate primele rezidențe artistice on-line, organizate de Centrul Internațional de Cercetare și Educație în Tehnologii Inovativ Creative – CINETic, pe timpul verii. Sau, în septembrie anul trecut, extinderea internațională a festivalului Ars Electronica prin așa numitele Kepler’s Garden, expoziții de art&science, în 120 de locații pe tot întinsul planetei, inclusiv în România. În toamnă, a fost la Cluj EFECT de la Micro la Macro o expoziție organizată în vitrinele Hotelului Continental.
Toată lumea știe că totul a fost alt-fel și au fost doar câteva evenimente off-line, la care te gândeai bine dacă vrei să te duci, sau preferi să iei legătura cu oamenii prin zoom.
Dar partea plină a paharului este că înregistrările prin zoom mi-au permis contactul cu artiști aflați în afara țării, în afara Bucureștiului. Formatul rubricii „Dimensiunea științifică a artei” presupune apariții zilnice, de luni până vineri, în cadrul emisiunii Știința 360, de la Radio România Cultural, asta înseamnă aproape 40 de minute săptămânal, suficient pentru un portret de artist transmis în serial.
Țin minte că era februarie și, împreună cu colegii din Asociația Qolony, scriam proiecte de finanțare pentru Administrația Fondului Cultural Național. Știrea cu starea de urgență și izolarea care s-au anunțat în luna martie ne-au prins în plină efervescență creatoare și asta a fost metoda noastră de a ne proteja de stresul pandemic: scriam proiecte, semnam parteneriate, făceam planuri ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am trăit atunci, cu gândul la un viitor în care lucrurile se vor desfășura „normal”.
I, Robot - Cosmin Haiaș, Fusion, Rezidența BRD Scena9, 2019
Cum pregătești rubrica
Fiind vorba de un domeniu de nișă, informațiile despre expoziții și proiecte circulă destul de repede. Sunt abonată la publicațiile online ale MIT Technology Review, Singularity Hub, Science Magazine, Transmediale, Ars Electronica și, în afară de asta, sunt în legătură cu artiști din Marea Britanie, Germania, Austria, Grecia. Uneori simt că ar fi nevoie chiar de mai mult de 7-8 minute zilnic, cât are rubrica „Dimensiunea științifică a artei” de la Radio România Cultural.
Mi se pare important ca publicul din România să fie informat în legătură cu noutățile științifice, pe de o parte, și, pe de altă parte, cu noutățile din arta contemporană, ACEASTĂ artă contemporană inspirată de știință, exprimată prin tehnologie. Poate o să spuneți că aceste informații nu sunt absolut vitale, mai ales într-o perioadă ca asta și vreau să vă contrazic, dacă cumva v-a mijit acest gând. Priviți în jur ce ravagii face ignoranța și ce efecte scandaloase are pseudoștiința. În afară de asta, inovația și creativitatea au loc atunci când lucrurile sunt privite dintr-un alt unghi de vedere, dintr-o altă perspectivă. Inovația nu vine pe un teren gol, nu se naște din nimic, ea apare când informațiile sunt asamblate în alt fel.
În top 10 al țărilor cu o cercetare puternică, primele locuri sunt adjudecate de: Statele Unite, China și Germania, statistica a fost realizată în anul 2018 de revista Nature și a avut drept criteriu numărul de articole publicate în reviste de specialitate.
Este un truism să spun că cercetarea și educația reprezintă locomotiva evoluției unei națiuni. Îmi dau și eu cu părerea, ca tot românul care se pricepe la fotbal și la politică, dacă cineva ar face o strategie pe termen lung pentru România, pe primul loc ar trebui puse cercetarea și educația, nu două locuri consecutive, ci pe același nivel de importanță.
Cât de mult s-a apropiat arta de știință în ultimii ani
În această primăvară a avut loc o premieră senzațională. Un videoclip de doar 10 secunde a fost vândut la o licitație cu 6,6 milioane de dolari, asta după ce proprietarul îl cumpărase în toamna anului trecut cu doar 67.000 de dolari.
Este vorba de un videoclip digital realizat de artistul Beeple. Interesant în această poveste este tipul de autentificarea digitală de tip NFT-Non Fungible Token care funcționează ca un fel de contract digital inteligent de autenticitate și care în mod ideal ar trebui să cuprindă întreg procesul de creație al lucrării, de la idee, până la realizare, trecând prin tot lanțul proprietarilor, de la prima vânzare până la momentul prezent.
Tehnologia NFT se bazează pe o alta, denumită blockchain, și ambele au legătură cu tehnologia criptomonedelor. Ce vreau să spun este că arta contemporană și tehnologia încep să fie din ce în ce mai legate, până la condiționare.
Vorbim însă și de conceptele sau experimente științifice preluate de artiști și cărora li se dă valoarea de unicitate a obiectului de artă.
Bunăoară anul trecut, doi artiști britanici, Anna Dumitriu și Alex May, au realizat lucrarea numită ArchaeaBot. Bazată pe cele mai recente cercetări asupra unui grup de organisme unicelulare, numite Archaea, despre care se crede că sunt cea mai veche formă de viață de pe Pământ, combinat cu cele mai noi inovații din domeniul Inteligenței artificiale și machine learning, cei doi artiști britanici, Ana Dumitriu și Alex May, au încercat să creeze ultima specie care va supraviețui la sfârșitul lumii: un robot care imită acea formă de viață primordială, pe care ei l-au denumit ArchaeaBot. Este vorba de o mașinărie, o instalație robotizată complet, capabilă să se miște prin apă, asemenea organismelor unicelulare pe care le imită.
Sunt doar două exemple, dar este suficient să cauți cuvintele cheie precum art-science-technology ca să ai acces la mii de astfel de lucrări, artiști și cercetători care lucrează împreună.
I, Human - Saint Machine, Fusion, Rezidența BRD Scena9, 2019
Povestea Fusion AIR
Am fost atrasă dintotdeauna de arta contemporană și am găsit că știința și tehnologia au o frumusețe intrinsecă, dacă vreți, pornind de la frumusețea formulelor matematice și a reprezentărilor geometrice. O instalație electronică făcută într-un anume fel are o frumusețe aparte în ordinea și structura ei. Atunci când te apleci cu interes și pasiune asupra unui lucru, nu se poate să nu vezi acel „frumos” care este dat de fapt de „ochiul” care îl privește.
Cosmin Haiaș, Fusion, Rezidența BRD Scena9, 2019
Educația mea universitară este de geolog-geofizician, am fost cercetător 10 ani după terminarea facultății apoi, m-am alăturat redacției Știință de la Radio România Cultural. După încă 10 ani de jurnalism de știință mi-am completat studiile la Universitatea Națională de Arte, la Foto-Video și prelucrarea computerizată a imaginii. Aici am înțeles că și oamenii de știință și artiștii se folosesc de creativitate și de procesul de cercetare. Colaborarea dintre artiști și cercetători se practică de multă vreme în lume. În România, există artiști care lucrează la frontiera între artă și știință, dar sunt autodidacți sau au background științific, ei înșiși. Dar nu a existat o colaborare instituțională între cercetători și artiști.
Proiectul Fusion AIR asta face, creează cadrul de colaborare instituțională între artiști și cercetători. Cei patru artiști rezidenți în Fusion AIR au acces în laboratoarele institutelor, colaborează cu oamenii de știință, fac schimb de idei, ca în final să rezulte o lucrare colaborativă.
De la idee până la concretizare
Timp de 7-8 ani, ori de câte ori înregistram interviuri cu cercetătorii din institutele de pe Platforma Măgurele le povesteam despre acest domeniu de nișă, de colaborarea între artiști și cercetători și le povesteam despre expoziții sau rezultatele năstrușnice la care se ajunge printr-o asemenea colaborare. Am cultivat îndelung curiozitatea și interesul lor către această zonă. Așa că atunci când s-a ivit prima ocazie de finanțare, în anul 2019, am primit răspuns pozitiv de la patru institute în câteva minute.
Acum suntem la a doua ediție Fusion, care începând de anul acesta se numește AIR – Artist in Residence. Deja în două dintre institutele colaboratoare directorii au adus și alți cercetători tineri care să se implice în acest domeniu de nișă.
Ondillocytherium, Le turbillon du Pakistan - Sillyconductor, Fusion, Rezidența BRD Scena9, 2019
Arta nu mai este un produs bidimensional pe perete
Fusion AIR își propune o incluziune a artiștilor în lumea științelor, a tehnologiei, a ingineriei. Considerăm că această alăturare conduce la inovare. Cu atât mai mult, cu cât cercetătorii implicați în Fusion #1 au fost încântați de suflul nou, de creativitate pe care l-au adus artiștii.
I, Human - Saint Machine, Fusion, Rezidența BRD Scena9, 2019
Marian Zamfirescu, acum este directorul Institutului de Fizica Laserilor, Plasmei și Radiațiilor, are la activ colaborarea cu patru artiști, până acum și a cooptat încă doi tineri pentru Fusion AIR: pe Cristina Staicu – biolog și pe Florin Jipa – fizician.
La fiecare ediție de până acum, am avut patru artiști invitați. Programul de rezidențe cuprinde trei etape:
- Prezentările publice, când artiștii își prezintă ideea de la care doresc să pornească cercetarea lor artistică și cercetătorii le prezintă artiștilor domeniile lor de cercetare. Acesta este momentul zero de la care urmează colaborarea.
- Rezidența propriu-zisă, care presupune întâlniri între artiști și cercetători când ideile inițiale se rostogolesc de la unii la alții într-un brainstorming până la rafinarea ideii care va deveni lucrarea finală.
- Producția lucrărilor și expunerea lor publică.
Artiștii invitați anul acesta sunt: Floriama Cândea, Aura Bălănescu, Ciprian Ciuclea și Peter Gate. Ei vor colabora cu cercetători din: Institutul de Fizica Materialelor, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Textile și Pielărie, Institutul de Științe Spațiale și Institutul de Fizica Laserilor Plasmei și Radiațiilor.
Programul FUSION de rezidențe artistice în institute de cercetare rezolvă problemele științei cu limbajul artei. Artiștii au nevoie de acces la infrastructura cercetării, iar cercetătorii au nevoie să depășească barierele pe care rigoarea științifică îi împiedică să meargă mai departe în anumite situații. Bunăoară, există cercetări care se opresc (din lipsa banilor) înainte de a realiza un produs sau un prototip de un anumit fel, o colaborare artist-cercetător într-o rezidență aduce posibilitatea găsirii unui limbaj comun de exprimare a unei problematici de cercetare și elaborarea unui prototip, exprimat în limbajul artei. Acesta aduce un argument în plus pentru continuarea unei cercetări abandonate. În plus, metafora propusă de artist poate să aducă în discuție problematici actuale referitoare la: societate, ecologie, viitorul omenirii, incluziune socială, gender, probleme de etică în știință și artă, organisme modificate genetic etc…
Ondillocytherium, Le turbillon du Pakistan - Sillyconductor, Fusion, Rezidența BRD Scena9, 2019
Deschide un canal de comunicare și, mai ales, dezvoltă o infrastructură / practică, între artiști și oamenii de știință, în baza căreia cele două comunități colaborează în aducerea unor concepte științifice abstracte la un nivel accesibil pentru public și, în cele din urmă, la aplicarea / implementarea lor în viața contemporană și tot ce implică ea la nivel social științific, tehnologic, cultural si socio-antropologic.
Deschide parteneriate între instituții închise altminteri și artiști izolați, sub forma unor sesiuni de producție artistică în medii de producție științifică.
Deschide oportunități de structurare a unor produse noi (culturale și științifice), care pot îmbogăți piața culturală, științifică și de business, prin implementarea inovațiilor în mediul utilitar și cultural.
Ce e Qolony? Nu e un spațiu, e o structură, e un program generativ.
De ce? Pentru că arta nu mai este un produs bidimensional pe perete, este interactiv, e ceva care poate fi implementat în viața de zi cu zi. Nu mai e un produs decorativ pasiv, ci unul care are impact asupra felului în care trăim.
Provocări & încântări
Cel mai greu? Nu știu dacă „greu” sau „dificil” este termenul corect, mai degrabă am asteptat destul de mult până am găsit echipa ideală care s-a născut o dată cu Asociația Qolony. Floriama Cândea și Sabina Suru, două tinere artiste, își doreau să constituie această colonie pentru artă și știință, ele însele fiind interesate de această intersecție. Veneau din direcția artelor, iar eu am adus cercetarea și cercetătorii. Ulterior, ni s-a alăturat Andrei Tudose ca manager, și el un hibrid interesant, pentru că este absolvent de ASE, dar cu master la Foto-Video UNARTE. Apoi, a doua parte care a durat destul de mult și care, da, poate fi numită și partea dificilă, este aceea de finanțare. Fusion#1 a existat grație finanțării de la Fundația9, iar acum Fusion AIR este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Pandemia ne-a stricat programul, întâlnirile directe între artiști și cercetători au fost restrânse la minim, am renunțat la vizitele de grup ale artiștilor în laboratoarele institutelor, am fost nevoiți să renunțăm la unele evenimente pe care ni le doream asociate expoziției. Dar, până la urmă, nu putem să nu vedem și partea plină a paharului, faptul că se desfășoară ediția 2021 a Fusion AIR – rezidențe artistice în institute de cercetare, că cei patru artiști, deja desfășoară experimente împreună cu cercetătorii și, în iuni,e vom asista la expoziția celor patru lucrări, curatoriată de Olivia Nițiș.
Încă o dată zic, nu știu dacă „dificil”, sau „greu” sunt termenii potriviți, dar să zicem că una din încercări este faptul că mergem pe un teren nebătătorit la noi si atunci multe dintre problemele care apar se rezolvă din mers, ne adaptăm. Nu sunt protocoale prestabilite în colaborarea artiști-cercetători și atunci trebuie să le creem. De exemplu, proprietatea intelectuală asupra lucrării în care sunt implicați și unii și alții. Până acum se știa că artistul este cel care produce lucrarea de artă, dar probabil, cu timpul acest lucru va trebui schimbat într-un fel, câtă vreme este implicat și cercetătorul în fundamentarea ideii. Nu este ușoară nici încercarea de a crește un public pentru această abordare de nișă si de a-l integra pieței actuale de arta contemporana.
Noi creăm oportunități ca artiștii care lucrează cu astfel de protocoale să le poată produce pentru că ei nu fac lucrări vandabile. Este un tip de artă care nu este atât de marketabilă precum alte produse artistice.
Incantarile? Lucrul in sine. Dar tot ce poate fi numit „dificil” pălește în fața bucuriei pe care o vezi când se întâlnesc artiștii cu cercetătorii. Când asiști la poveștile științifice, la experimente, la brainstorming, când vezi cât de departe merg ideile și ce lucrări năstrușnice pregătesc. Cu adevărat munca de echipă și această punere împreună a capacităților creative aduce noutate.
Deși te aștepți ca arta și cercetarea sunt discipline atât de diferite, ele sunt foarte asemănătoare și colaborarea găsește soluții inovative.
Surprize
Surprizele au fost să constat că există un interes foarte mare din partea artiștilor internaționali, dar și cei cu care lucrăm.
Interesul publicului. Surpriza este că publicul urmărește în număr surprinzător de mare postările noastre din on-line, prezentările publice făcute și dialogurile artiști-cercetători, transmise până acum pe YouTube. Noi am căutat să nu avem surprize neplăcute, dar suntem plăcut surprinși că publicul tânăr este interesat de acest domeniu interdisciplinar.
Plăcut surprinși suntem și când constatăm că profesioniștii în domenii non artistice sunt interesați de acest domeniu și asta este ce facem acum, încercăm să diversificăm domeniile de colaborare către specialiști în Inteligență Artificială, Deep learning, programare, etc.
În ce stadiu se află proiectul
Proiectul nostru este, de fapt, Qolony – Colonia pentru artă și știință.
Ceea ce ne dorim este ca această colonie să capete forță prin crearea unui pachet de evenimente Fusion. Pe lângă rezidențele Fusion AIR, chiar în această perioadă pregătim Fusion:Talks, care se va desfășura la toamnă, și în continuare dorim să dezvoltăm Fusion:Grants.
Primul pas al coloniei a fost făcut prin Fusion AIR, în acest moment patru artiști se află deja în rezidențe în patru institute de cercetare. Primele întâlniri s-au întâmplat deja și în iunie vom asista la o expoziție, ca rezultat al colaborării între artiști și cercetători.
Următorul pas este Fusion Talks, care se va desfășura în toamnă, este un eveniment teoretic de data aceasta, care aduce în fața publicului de specialitate și a publicului cultural, oameni implicați de zeci de ani în fenomenul art&science. Pandemia și restricțiile de călătorie ne-au facilitat, de fapt, participarea unor nume importante din acest spațiu: Sue Gollifer – unul dintre promotorii computer art; Annick Bureaud – curatoare de art&science cu un palmares spactaculos ori Ars Electronica – festival de art/science/technology, care adună cei mai mari artisti și cercetatori într-un cadru comun și S+T+ARTS cel mai important program european de susținere a domeniului art&science.
Un alt pas important pe care îl prevedem pentru viitor este încurajarea și promovarea și a altor artiști interesați de domeniul art&science, prin intermediul Fusion Grants. Deja este vorba de strategia de viitor a asociației noastre.
Până una-alta, Qolony funcționează și ca un cadru de dezvoltare pentru proiecte mai mici, punctuale, care vor implica activ atât echipa asociației, cât și reteaua de sateliți instituționali pe care îi avem.
Pandemia
Anul 2020, ne-a găsit lucrând la proiecte și începutul de an 2021 la fel. Slavă Domnului, inspirația nu e afectată de virus. Artiștii sunt cunoscuți că sunt plini de idei și parcă pandemia le-a adus teme noi. Dar, să nu uităm, artiștii nu pot fi în laborator, să lucreze direct cu cercetătorii. Prudența a cerut ca aceste interacțiuni să se mute on-line. În principiu, asta e ideea și aici intervine inovația: în orice context ai fi, trebuie să găsești resursele pentru a face lucrurile.
Ne afectează incertitudinea și nesiguranța pentru desfășurarea expoziției, câte și ce restricții vor fi la vremea expoziției. Dar ne adaptăm din mers.
Ce a fost bun în pandemie? Inspirația, creativitatea, ideile, acestea nu au fost afectate de virus. Nu avem cum să stim cum ar fi fost fără ea. Ce e rau este aceasta nesiguranta si trebuie sa planifici niste riscuri in plus fata de situațiile obisnuite. Desi sectorul cultural este poate cel mai afectat de restricții, oamenii continuă să lucreze și creativitatea nu e în pandemie. Probabil că sunt și cazuri particulare, cu siguranță. Pentru toată lumea este greu, dar pentru sectorul cultural, care depinde de interacțiunea și relația cu publicul, cum sunt teatru, performance, muzica… pandemia te obligă să cauți un alt tip de interacțiune. Treaba asta e si buna și rea. Ce e bine este că trebuie să te adaptezi, ceea ce implică creativitate și nu se știe de fapt ce iese bun din asta.
