[Profesori altfel] Claudia Chiru: Super-puterea mea este sinceritatea. In fata elevilor ma arat intotdeauna ca un om cu emotii, sentimente, obiective si nevoi

Scoala romaneasca pluteste intre vechi si nou de peste un an. Pandemia a impins pana si profesorii care sustin cu fermitate metodele traditionale de predare sa coteasca timid catre mijloace noi de realizare a procesului educativ. Vor ramane pe aceasta cale sau se vor intoarce la predarea clasica, depasita de vremurile pe care le traim si de elevii de acum? Care, de la o generatie la alta, se modifica. Au alte preocupari si interese, alte asteptari si, de aceea, nu isi mai gasesc motivatia sa performeze la scoala. Au nevoie sa fie stimulati si provocati, prin creativitate si tehnologie, sa se autodepaseasca.

Profesoara Claudia Chiru nu vede sistemul greoi dandu-se cu totul la o parte din calea progresului, ci crede ca lucrurile se vor reintoarce la cum erau inainte de criza, in scolile de stat cel putin. Va putea exista, in cel mai fericit caz, un mix intre online si offline.

"Vad multe declaratii despre schimbare fara corespondent in realitate. Fiecare profesor va declansa o schimbare in sala de clasa, schimbare care depinde foarte mult de setea de progres si actualizare de care dispune, schimbare care va fi direct proportionala cu nivelul de educatie pe care il are. Vom vedea mici spectacole, cu usile inchise, fiecare pentru el si pentru elevi."

Poate ca este momentul unei priviri mai atente asupra elevilor noilor generatii. Cum sunt copiii Alfa? Ce cauta ei si ce poate face scoala romaneasca ca sa ii pregateasca pentru integrarea in societatea actuala? Discutam cu Claudia Chiru in continuare despre toate acestea si despre alte teme ce tin de meseria sa.

Biografie si proiecte profesionale

Sunt profesor pentru învățământul primar la o școală de stat din București, am absolvit Colegiul Pedagogic “Constantin Bratescu” din Constanta acum 20 de ani, apoi Masterul la FPSE si am participat la cursuri si formari internationale in domeniul educatiei. In 2013 am pus bazele unui hub educațional privat pentru copiii din ciclul primar, SAGA Kid.

In 2016 am deschis canalul de YouTube, FEDEx, unde postez zilnic sau cat de des pot activitățile din clasă pentru ca alți oameni să se inspire, sunt contributor la republica.ro și ofer interviuri către blogurile de parenting, si nu numai. Sunt si facilitator al Mentalitatii Deschise in Educatie prin SuperTeach, iar anul acesta am inceput SAGA School, un program educational de weekend pentru care nutresc ambitia de a-l transforma in unul zilnic. Ma mandresc cu munca pe care o fac. Cu răbdarea, cu perseverența si constanta, cu echipa mea de la SAGA, cu cei aproape 150 de copii de acolo si cu cei 20 de angajați, cu elevii mei, prima generatie lansata in viata anul trecut si cu a doua luata anul acesta, cu fiul si sotul meu.

Drumul catre meserie

Am visat să devin învățătoare din copilărie, când bunica mea era singura învățătoare dintr-o școală rurală care a acceptat o clasă de rromi. Vorbea cu o pasiune molipsitoare despre meseria ei si facea imposibilul posibil cu o dragoste pe care mereu mi-am dorit să o pot replica. Atunci am invatat pasiunea profesionala. Viața m-a condus spre un alt vis, acela de a zbura, și am devenit stewardesă, iar lecțiile pe care le-am primit în acei ani m-au format pentru omul de acum și m-au ajutat să traseze niște linii de bune practici. Sunt o persoană orientată spre rezultate, cu o puternică motivație interioară de a face lucrurile cât mai bine, determinată, organizată, “echipată” cu o atitudine pozitivă și cu o foarte mare capacitate de adaptare.

Primii ani la catedra

Am predat prima data in anul 1998, la clasa a II-a. Copiii se fereau de mine atunci cand treceam printre randurile de banci, fusesera loviti de invatatoarea dinaintea mea. Erau timorati, iar eu foarte nepregatita din punct de vedere emotional pentru acea experienta. Am primit foarte multe cadouri de la parinti de 8 Martie si multe scuze legate de simplitatea acestora, mi-au spus ca le pare rau ca nu imi pot cumpara bijuterii de aur, dar imi multumesc pentru ca am luat clasa.

M-am simtit foarte prost si am suferit mult in acea perioada, iar la finalul anului am decis sa ma retrag din invatamant. Inca nu eram pregatita pentru ceea ce insemna acest rol intr-o urbe in care lucrurile se faceau asa cum eu detestam.

Am revenit in invatamant in anul 2013 si am luat o clasa pregatitoare in al doilea semetru. A fost foarte provocator deoarece metodele pe care le invatasem eu nu mai functionau, copiii nu mai intelegeau limba pe care eu o vorbeam. Erau destul de bulversati din cauza schimbarilor prin care trecusera, fusesera deja doua cadre didactice inaintea mea la acea clasa, eu eram incepatoare, principiile mele nu se potriveau cu cele practicate in acea institutie, dar am incercat din rasputeri sa imi onorez meseria. Atunci am inceput sa citesc mult, m-am pregatit pentru Definitivat si titularizare, am urmarit planuile de lectie clasice si multe sfaturi primite de la colege, am asistat la lectii si am furat meserie, apoi am plecat intr-un schimb de experienta la Oxford si am devenit incet-incet ceea ce sunt azi din punct de vedere profesional.

Invatamantul romanesc pe vremuri

Invatamantul romanesc era guvernat de aceste recompense financiare, parintii erau tinuti la usa clasei si a scolii in anumite cazuri, colegele cu experienta erau zeii tuturor incaperilor si serbarilor. Era o atmosfera tensionata in cancelarie, poate si din cauza faptului ca eu terminasem scoala in orasul in care am predat si unii colegi imi fusesera profesori. Nu am reusit sa invat nimic nou in meseria mea in acel an si nu am regretat niciodata decizia de a iesi pentru o perioada din invatamant. Nu era ceea ce imi imaginam eu.

Cum a evoluat

Nu pot raspunde acestei intrebari comparand “atunci” cu “acum” deoarece revenirea mea s-a produs in Bucuresti unde totul este la o alta scara. Experienta pe care o am acum este una satisfacatoare, cu multe surprize si dezamagiri. Scoala in care imi desfasor activitatea este una moderna, cu tabla din sticla pe care scriu cu marker, cu videoproiector si ecran mobil, cu fotocopiator si hartia aferenta.

Invataturi din primii ani

Daca m-ai fi intrebat la absolvire ti-as fi spus ca nu multe, insa as fi raspuns grabit si fara intelepciunea experientei. Pentru ca ma intrebi acum, iti pot raspunde cu mandrie ca am invatat sa fiu invatatoare, sa predau, sa evaluez, sa evoluez eu ca om si profesionist si sa traiesc aceasta meserie cu un simt al responsabilitatii care se poate cladi doar la liceele pedagogice. Am facut peste 380 de ore de practica pedagogica la gradinita si scoala, am iesit cu un atestat de predarea limbii engleze si cu dubla specializare, educator-invatator. Am iesit o “rara avis”.

Scoala unde predai

Predau la o scoala de stat din Bucuresti, in sectorul 3, am clasa pregatitoare, deci copii de 6-7 ani. Eu am ales aceasta scoala deoarece mi-am dorit o schimbare in momentul respectiv, am dorit o scoala mai mare, o comunitate mai vasta.

De ce au nevoie acum elevii

Elevii mei au nevoie sa se simta oameni, au nevoie sa fie vazuti, auziti si intelesi. Au nevoie sa socializeze si sa-si traiasca viata, care nu are legatura de multe ori cu viata scolara. Pentru ei scoala este un spatiu in care se intalnesc cu alti copii de varsta lor pentru a fi vazuti si auziti, admirati, provocati, stimulati. Cauta momentul lor de glorie, moment care poate fi exploatat de profesor si transformat de cateva ori, as indrazni sa spun cam jumatate-jumatate, in momente de invatare si public speaking. Adica, pot profita de apetitul copiilor pentru a fi vazuti si auziti si ii pot invita sa prezinte un proiect, sa devina liderii unei echipe in mod organic, sa coordoneze un moment al zilei, sa-si ajute colegii, oferindu-le explicatii pe care eu nu le-am putut transmite samd. Copiii generatiei Alfa sunt absolut deliciosi, dispusi si inzestrati cu o putere empatica nemaiintalnita pana acum la generatiile anterioare.

Chimia dintre profesor si elevi

Chimia dintre profesor si clasa este vitala si se formeaza din suma tuturor relatiilor care se nasc intre profesor si fiecare elev. Pentru a avea chimie generala, adica o admiratie a intregii clase, ai nevoie de construirea si mentinerea unei relatii cu fiecare elev in parte. Relatia se construieste in acelasi mod in care se construieste orice alta relatie din viata noastra, indiferent de varsta si se bazeaza pe respect reciproc si pe admiratie. Admiratia elevilor poate fi dobandita doar daca profesorul este dispus sa se uite la elev ca la o fiinta umana cu propriile obiective, dorinte si nevoie. Totodata, sa fie pregatit sa respecte si sa indeplineasca fiecare nevoie si dorinta astfel incat copilul sa-si atinga propriile obiective, dar sa nu uite nici de programa scolara si de scopul scolii, adica de obiectivele scolare, generale, care pot sa nu coincida cu obiectivele personale ale elevilor. Aici intervine maiestria profesorului.

Stilul tau de predare

Sunt tributara invatarii experientiale. Invatarea experientiala, adica invatarea prin reflectarea asupra a ceea ce faci si traiesti, este conectata cu Constructionismul, teorie care se bazeaza pe descoperirile lui Jean Piaget in cadrul Constructivismului peste care presar multa tehnologie. Da, explic. Cred cu tarie ca orice copil, in functie de stadiul de dezvoltare in care se afla, are deja niste reprezentari mentale despre ceea ce il inconjoara si este pregatit sa acumuleze noi cunostinte pe baza a ceea ce stie si a experientei traite.

Pe langa aceasta dezvoltare pe care copilul o experimenteaza cu el insusi, prin propriile eforturi, poate largi acest spectru al cunoasterii daca este asezat intr-un context social, de interactiune cu alti copii si daca se pregateste cu informatii pe care trebuie sa le dea mai departe altor semeni. Deci copilul invata singur, cu propriile resorturi interne, in compania altor copii, facand schimb reciproc de cunostinte si idei. Asadar, stilul meu este unul lejer. In fata copiilor sunt pregatita oricand sa invat alaturi de ei si sunt un facilitator al invatarii in 80% din timp, adica ma asigur ca acestia au la dispozitie informatii si context social pentru a interactiona si afla lucruri noi. In procentul de 20% ramas predau litere, cifre si operatii matematice pe care copiii le folosesc pentru a descoperi lucruri noi care au mereu legatura cu viata de zi cu zi si despre care stiu in orice moment de ce le asimileaza, pentru ce le vor folosi. Fiecare elev este provocat sa folosesca informatiile dobandite la scoala in viata de zi cu zi.

De unde te inspiri

Ma inspir mult, pe langa Piaget, clar, din Maria Montessori pe partea emotionala si comportamentala, din Lev Vygotsky pe componenta sociala a invatarii, din Jerome Brunner pe scaffolding, adica pe suportul pe care il asigur fiecarui elev in functie de nevoia lui si din John Dewey, parintele invatarii experientiale, pe tot ceea ce inseamna rolul meu si misiunea pe care o am. Pot afirma ca stilul meu a fost construit in maniera eclectica si ca este in continua dezvoltare si modernizare. Ma pregatesc constant pentru reprezentatiile pe care le ofer in fata elevilor mei si in fiecare zi le transmit bucuria invatarii si interactiunii sociale.

Rutina de pregatire

Ritualul are legatura cu starea mea de bine, in fiecare dimineata mananc un mic-dejun splendid, in acceptiunea mea, imi imbratisez copilul si sotul si plec spre scoala cu zambetul pe buze. Am multe gadget-uri pe care le numesc jucariile mele si care imi asigura o lejeritate a conectarii, comunicarii si actualizarii in materie de noutate educationala. La scoala glumesc, ascult muzica, rad si ma simt bine alaturi de elevii mei care invata sa guste ironiile intelectuale si mesajele subliminale. Pentru fiecare zi pregatesc o schita a lectiei cu obiective si modalitati de evaluare si ori de cate ori este nevoie aduc jocuri, decupaje, povesti, carti, fise etc. Dedic mult timp pregatirii lectiilor zilnice, intotdeauna imi consult elevii pentru ceea ce urmeaza sa realizam impreuna si sunt flexibila, adica sunt pregatita sa mi se spuna “Nu vreau sa fac asta.”.

Super-puterea ta

Super-puterea mea este sinceritatea. In fata elevilor ma arat intotdeauna ca un om cu emotii, sentimente, obiective si nevoi. Cred ca este singura modalitate valida pentru mine de a ma conecta cu mini-oamenii din fata mea si de a le transmite bucuria de a trai si invata. Pentru mine este foarte important sa-i transmit fiecarui copil aceasta bucurie de a sta la scoala si de a se trezi de dimineata pentru a invata ceva, orice, alaturi de mine si de colegi.

Dupa spusele lor, elevii ma vad ca fiind o doamna frumoasa, desteapta si hotarata. Spun despre mine ca intotdeauna reusesc sa fac ceea ce mi-am propus. Ma plac pentru ca am gija sa le indeplinesc si lor dorintele, le vad nevoile si pentru ca le explic lucruri, dar si pentru ca spun “Nu” atunci cand trebuie. Fetele imi admira tinutele, gesturile, pozitionarea in fata lucrurilor care nu ies asa cum ne dorim, baietii imi apreciaza parfumul, parul, modul de a dezbate cu ei. Stam intr-o emulatie.

Punctele forte ale scolii romanesti

Scoala romaneasca inseamna totalitatea actiunilor care se desfasoara sub acoperisul unei cladiri si in interiorul curtii acesteia. Puncte forte? Permite interactiunea sociala, ii da libertate copilului sa aiba viata proprie, chiar daca este o mica parte, face tot posibilul in anumite clase din tara pentru a asigura un mediu educogen corect delimitat prin efortul pe care il depun profesorii.

Am mai spus ca o calitate majora pe care o are scoala romaneasca este aceea de a fi o jungla in care copilul poate experimenta, fara parintele care planeaza deasupra lui, viata, viata asa cum este ea intre copii de varste apropiate, pe hol, in toaleta, in curtea scolii, in anticamera directorului etc. Are mult potential in acest moment deoarece mintile care vin la scoala sunt o resursa incredibila, deci cred ca in acest moment scoala romaneasca detine puterea, aurul nostru al tuturor. Intrebarea ramane aceeasi, poate sa exploateze astfel incat brutul sa devina finit? Oportunitate, daca ma intrebati pe mine.

Si punctele mai putin bune

Mai bine ar fi daca toti profesorii acestei tari ar avea un limbaj comun, adica daca toti ar folosi aceleasi metode, tehnici cu scopul de a atinge aceleasi obiective in acelasi interval temporal. Singaporezii au facut acest limbaj comun si au ajuns varf de lance. Este foarte clar la nivel national ca toti elevii au nevoie de lucru cu material concret pana la finalul clasei a IV-a si asta fac toti profesorii tarii in toate salile de clasa, cu aceleasi materiale stiind de ce fac ceea ce fac, fiind convinsi de rolul si de eforturile pe care trebuie sa le dedice.

Avem nevoie si de o schimbare a mentalitatii, avem nevoie sa ne uitam unii la altii ca la persoane cu propriile nevoie, obiective, dorinte. Deja aceasta miscare a fost initiata de SuperTeach. Avem manual care ne invata sa ne schimbam mentalitatea, avem formatori care ne pot calauzi, trebuie doar sa se vrea la nivel national. Daca vom reusi sa ne schimbam mentalitatea vom fi mai fericiti, mai dornici de a sta frumos in societate si vom avea ce sa le transmitem elevilor, le vom transmite bucuria de a invata, de a progresa, de a cunoaste si folosi.

Cum s-ar putea reforma sistemul

Am mai spus si spun in continuare ca reforma incepe de la oameni, cu oameni, pentru oameni mari si mici. Oamenii care organizeaza contextele de invatare au nevoie de sprijin, ajutor chiar, indrumare, organizare si sustinere constanta. Meseria mea este un stil de viata, este o modalitate de a trai. Niciodata nu poti fi altceva decat invatatoare, profesoara, profesor. Esti om, da, ai diferite roluri, insa educatia solida, cultura si abilitatile din sfera intelectuala nu te parasesc si nu te plictisesc.

Nu poti sta in parc scuipand seminte, nu poti fuma la coltul scolii sau teatrului, nu poti promova lipsa empatiei sau lipsa colaborarii, nu poti trece pe rosu daca strada este goala, nu poti inchiria un apartament fara sa declari venitul, nu poti face meditatii pentru ca nu iti faci datoria la scoala, nu poti ignora copiii pentru care practic te trezesti in fiecare dimineata, nu poti conduce cruciade impotriva colegilor, nu le poti ignora drepturile altor oameni si nu poti fi tu mai presus decat meseria pe care ti-ai ales-o care are atat de multa valoare, care produce atat de multa schimbare in societate. Esti profesor toata viata, treci prin viata ca profesor. Imediat ce vom avea cele enumerate din belsug, scoala romaneasca se va schimba.

Din pandemie

Pot vorbi despre mine si emotiile mele, din pacate nu pot generaliza. Pentru mine aceasta experienta a fost una datatoare de speranta in cadrul careia mi-am validat a treia oara crezul, mi-am demonstrat ca dispun de o flexibilitate care imi permite sa ma adaptez si sa evoluez, mi-am dat seama ca atunci cand nu pot mai pot putin si ca sunt singura persoana pe care ma pot baza pentru a-mi face meseria cu demnitate si profesionalism.

Mi-a placut foarte mult conceptul “blended learning” pe care am reusit sa-l aplic, mi-a placut foarte mult interactiunea pe zoom si determinarea elevilor mei de 6 ani de a fi seriosi in fiecare zi si de a progresa. Reveniti in sala de clasa, copiii mi-au demonstrat inca o data ca toata interactiunea noastra a fost cu folos, ca sunt pregatiti sa mergem impreuna mai departe oricum ar fi, ca isi doresc enorm sa fie la scoala, fie ca este acasa in on-line, fie ca este la scoala scoala, ca vor sa evolueze si sa devina adulti, stalpi ai societatii. Copiii stau cu masca si fac tot ceea ce au de facut, exact ca un adult care isi castiga existenta si isi ingrijeste familia. Copiii nostri sunt adulti mici de inaltime.

Posibile scenarii mai departe

Nu vad niciun scenariu imbunatatit si care sa raspunda nevoilor elevilor si profesorilor. Vad mai mult mix intre on-line si off-line doar daca vom fi fortati, sistemul greoi nu va deraia pentru a apuca drumul unui parcurs fantastic de dragul copiilor nostri, va reintra pe sinele pe care se deplaseaza confortabil. Vad multe declaratii despre schimbare fara corespondent in realitate. Fiecare profesor va declansa o schimbare in sala de clasa, schimbare care depinde foarte mult de setea de progres si actualizare de care dispune, schimbare care va fi direct proportionala cu nivelul de educatie pe care il are. Vom vedea mici spectacole, cu usile inchise, fiecare pentru el si pentru elevi. Spun asta deoarece imediat dupa varianta on-line am revenit in scoala si totul a fost la fel. Am fost eu si elevii mei, parintii de acasa si serviciu si cam atat. Asa va fi si de acum incolo, o buna bucata de timp.

Generatiile viitoare

Imi pot doar imagina cum vor fi generatiile viitoare, uitandu-ma la copiii generatiei Alfa, cei pe care ii invat in present sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca. Copiii Alfa sunt foarte bine conectati, sunt stransi cu usa de catre parinti deoarece acestora le este foarte frica din cauza tehnologiei si expunerii indelungate, dar incearca sa-si inteleaga parintii si reactioneaza pozitiv la fricile acestora, sunt foarte saritori si dornici sa invete, sa progreseze folosindu-si fortele proprii, sunt gata sa depuna efort, insa nu prea sunt lasati de parinti, pe care inca o data ii inteleg. Sunt extrem de empatici si dispun de o logica fantastica in gandire, de o claritate incredibila. Sunt foarte deschisi catre emotii, curiosi as putea spune si inteleg cumva ca emotiile ne si ii vor salva. Sunt mai maturi, raspund altfel provocarilor zilnice, sunt mai intelepti. Da, sunt intelepti. Cred ca parintii au vazut filmul “Inside Out” si au aplicat. Urmarind sirul celor spuse, evolutia la care ma pot gandi este legata de emotii, de umanitate si de tehnologie. Cred ca elevii noilor generatii vor fi din ce in ce mai dispusi sa urmareasca, ca in fata unui experiment, emotiile zilnice si sa imbunatateasca tehnologia. Cred ca vor fi cei care vor lua locul profesorilor intr-o maniera organica, adica isi vor preda reciproc, vor colabora, vor iubi cu adevarat Pamantul si isi vor stabili un scop, adica vor face lucruri cu un scop anume, cu o finalitate care inseamna ceva pentru ei, cred ca se vor bucura de mancare si de alegerile culinare ca de o experienta deoarece sunt prima generatie care nu stie ce este foametea si cred ca vor fi mai dispusi catre “sharing”.

Dascalii care vor lucra cu acesti copii vor putea iesi complet din rolul de transmitator de informatii si vor sta doar in rolul de facilitator, de architect al invatarii prin crearea mediului adecvat, vor putea purta multe dezbateri cu elevii foarte mici si isi vor impana lectiile cu multe aplicatii, mesaje on-line, chat-uri, interactiune de tip social media, flipped classroom si blended learning in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca profii care vor lucra cu acesti copii, exact asta vor face, vor lucra cu ei, nu ii vor (pre)lucra pe ei.