Am multe vise și am construit multe scenarii apocaliptice în care salvez lumea; îndrept greșelile și înfrumusețez urâtul; îi ajut pe săraci și îi pedepsesc pe bogații opresivi (în cazul în care supraviețuiesc). Apoi îmi amintesc de “I bought a little city”, a lui Donald Barthelme, și îmi dau seama că nu e treaba mea să mă joc cu ordinea mondială. Poate mai mult decât efectele imediate ale anului care a trecut (boala, frica, izolarea), ideea de a avea și/sau a pierde controlul asupra propriilor acțiuni a fost ceea ce m-a pus pe gânduri cel mai mult. Iar conversația cu Suzana Dan, despre primul ei an de pandemie, a venit să-mi calmeze temerile: există bucurie și libertate în orice, inclusiv într-o pandemie mondială; indiferent cât de mult control are o boală/entitate asupra indivizilor, vor exista întotdeauna oameni care au resurse și sunt hotărâți să rămână independenți.
[Arta pandemica] Suzana Dan: Cumva am devenit șoriceii care, în loc să zburde prin hambar la liber, au fost închiși în cușcă și au rotița pe care aleargă
![[Arta pandemica] Suzana Dan: Cumva am devenit șoriceii care, în loc să zburde prin hambar la liber, au fost închiși în cușcă și au rotița pe care aleargă](https://media.iqads.ro/2021/04/fotojet-2021-04-22t112712-315-cover-850.jpg)
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
