![[Arta Pandemică] Arta de a trăi o pandemie ca artist](https://media.iqads.ro/2021/04/rg-1-cover-850.jpg)
Nimic nou. Ni se cere să performăm. Ni se cere să fim sănătoși și să reușim. Cei dintre noi care nu aplică regulile sunt outsideri. Cei dintre noi care au înțeles jocul ar putea avea o șansă. Tuturor ne-ar plăcea să prosperăm. Dar este probabil ca majoritatea dintre noi să fie precari. Se așteaptă de la noi să fim solidari. Dar, în majoritatea cazurilor, ne găsim singuri sau concurând unul împotriva celuilalt pentru puțini bani disponibili. Unii dintre noi avem o scenă pe care să ne expunem. Alții sunt invizibili. Da, vorbesc despre noi toți, ca indivizi. Dar și despre cei dintre noi care se identifică ca artiști, în multele sensuri ale cuvântului.
Presiunea de a crea
Pentru indivizi, a fost un an în care am rezolvat ‘problemele nerezolvate’, am avut suficient timp să ne odihnim, să gândim, să avem copii, să lucrăm la distanță, așa cum ne-am dorit dintotdeauna, un an în care ne-am dat seama că numărăm timpul în cantitatea totală de interacțiuni sociale pe care le avem ...Webul e plin de sfaturi despre ‘cum să facem memorabilă o zi de naștere pandemică’ (pentru că, până acum, am avut cu toții una în timpul izolării), ‘cum să minimalizăm impactul psihologic al bolii’ (pentru că ne-am confruntat, cu toții, cu un fel sau altul de anxietate) sau ‘cum să facem față durerii provocate de Covid’ (pentru că, din păcate, drama este mai aproape de noi decât ne-ar plăcea să recunoaștem).
Pentru artiști, firește că se așteaptă de la noi să ‘creăm’. Ce este nou referitor la ‘statutul artistului în vremuri de pandemie’? Probabil nu prea multe. Lucrurile spuse și trăite în trecut sunt valabile și acum. Da, condițiile de zi cu zi s-au schimbat: actorii de teatru și-au pierdut scenele, muzicienii și-au pierdut concertele, cineaștii nu mai pot filma în condiții de siguranță, etc. Dar condițiile structurale nu: suntem încă subfinanțați, nesiguri, individualiști. Asta e cu siguranță mai evident și mai sever decât înainte.
Cât de provocatoare ar putea fi arta pe care o producem
Ca în trecut, există încă un public care așteaptă să fie mulțumit sau provocat. Ca în trecut, există artiști care nu creează pentru public, ci pentru a critica, ilumina, contesta societatea. Totuși, acum, mai mult ca niciodată, oamenii petrec nenumărate ore în case și în fața dispozitivelor și au timp să ‘consume’ conținut. Știind asta, cât de provocatoare ar putea fi arta pe care o producem? Este starea actuală a artei una dintre consecințele logice ale dezvoltării societății noastre și a lumii capitaliste în care trăim (mai feroce ca niciodată)? Sau este un moment care ar trebui să ne amintească de puterea transformatoare pe care arta o are? Am putea produce conținut autonom pentru minți independente? Sau va fi mai standardizat ca niciodată, normalizat, cu scopul de a crea omogenitate socială?
Sunt întrebări pe care le-am adresat artiștilor din diferite domenii, pentru noua noastră serie [Arta Pandemică]. În afara generalizărilor sau dramatizarilor, răspunsurile sunt mărturii valoroase despre arta trăită a ultimului an.
