”Care e rolul tatălui? Păi nu mai e nici unul. De bani nu e nevoie, de autoritate nu e nevoie. Cel mult un ajutor casnic, așa.” Un citat din spectacolul Cocoțat pe schele, al lui Robert Bălan. Un spectacol despre tăticie care s-a transformat apoi într-o carte despre tăticie, pornind chiar de la întrebarea de mai sus. Și de la altele. De ce nu vorbesc tații despre experiența lor de părinți? De ce sunt priviți cu reticență cei care stau cu copilul?
Robert Bălan este regizor, actor și jurnalist. Și tată. Spectacolele lui explorează zona sinceră a domesticului și relațiilor care se dezvoltă aici, Habemus bebe și În numele tatălui, fiind realizate împreună cu poeta Elena Vlădăreanu. Acum, în Cartea cu tați, continua exfolierea unei teme puțin vorbite, alături de 12 tați și artiști.
