”Cel mai frumos joc” nu este un podcast despre fotbal, ci despre viața din jurul lui. Despre pasiune, comunitate și suporterii acestui sport, caricaturizați de multe ori în media, priviți prin limita prejudecăților și a tușelor groase. În 2021, podcastul acesta este și despre nostalgia și viața dinainte de pandemie, când oamenii se strângeau pe stadioane și călătoreau în funcție de meciurile echipei favorite.
Într-o perioadă în care nu mai merg pe stadioane, suporterii pot retrăi atmosfera de atunci ascultând podcastul nostru. Pentru prima dată un produs jurnalistic pune microfonul în fața unor oameni care au fost portretizați în media, de cele mai multe ori, prin violență și, uneori, coregrafii spectaculoase. Noi ne-am propus să le dăm o voce și să îi lăsăm pe ei să-și spună poveștile, ca niciodată până acum, povestește Iulia Țurcanu, una din creatorii podcastului.
Lucrul la „Cel mai frumos joc” a început în 2019, când autorii lui au început să înregistreze pe stadioane, să facă interviuri și să meargă în deplasare cu suporterii. Pandemia a pus pe pauză proiectul, dar în martie 2020, echipa a aplicat la AFCN și a obținut finațare. Fast forward în 2021: primul sezon e gata de ascultat, cu povești de la suporterii celor mai mari trei cluburi din București: Rapid, Steaua, și Dinamo.
În rândurile de mai jos, vorbim cu creatorii lui, Mara Mărăcinescu, Ioana Pelehatăi, Andrei Mihail și Iulia Țurcanu de unde a pornit ideea ”Celui mai frumos joc” și cum a prins formă, ce au descoperit despre fotbal și cât de greu e să faci un podcast în România.
Povestea podcastului
Ioana: „Cel mai frumos joc” e un podcast despre viața socială din jurul fotbalului. Nu e atât despre sport în sine, cât despre lumile, istoriile și memoria stadioanelor, așa cum le-au consemnat cei mai împătimiți dintre microbiști. În primul sezon, ascultăm povești de la suporterii celor mai mari trei cluburi din București: Rapid, Steaua, și Dinamo.
Iulia: Într-o perioadă în care nu mai merg pe stadioane, suporterii pot retrăi atmosfera de atunci ascultând podcastul nostru. Auzind în căști scandările și cântecele galeriei tale, pe colegii de galerie povestind despre primul meci la care au fost sau despre deplasările memorabile ești transportat inevitabil într-o perioadă în care îți organizai weekend-urile în funcție de partidele echipei tale. De altfel, mulți ascultători ne-au spus că au plâns și au avut un „atac de nostalgie” ascultând podcastul.
În cele din urmă, „Cel mai frumos joc” este un podcast despre pasiune și comunitate. În plus, pentru prima dată un produs jurnalistic pune microfonul în fața unor oameni care au fost portretizați în media, de cele mai multe ori, prin violență și, uneori, coregrafii spectaculoase. Noi ne-am propus să le dăm o voce și să îi lăsăm pe ei să-și spună poveștile, ca niciodată până acum.
Andrei: „Cel mai frumos joc” a apărut într-un context în care conținutul online despre fotbal e pe val (producții Netflix sau Amazon Prime, podcasturi gen Giant, local - Replay), iar consumul local de podcasturi este într-o creștere constantă.
Am început în toamna lui 2019 să înregistrăm pe stadioane, să facem interviuri și să mergem în deplasare cu suporterii pe banii noștri. Ideea era să avem o mostră de produs ca să prezentăm ceva palpabil potențialilor sponsori. Până să reușim asta, a venit pandemia și lockdown-ul care a pus pe pauză proiectul. În martie 2020, am aplicat însă la AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), și am reușit să obținem finanțare așa că, din iunie am reînceput înregistrările. Din păcate, suporterii nu mai aveau acces pe stadioane așa că ne-am limitat la interviuri și căutat sunete prin arhive.
Echipa
Mara Mărăcinescu, 35 de ani, sunetistă. Până în 2015 a editat sunet pentru televiziune și film și începând cu 2016 a lucrat în diverse proiecte culturale independente care aveau în centru lor sunetul, de la podcasturi narative la instalații sonore bazate pe materiale de arhivă.
Ioana Pelehatăi, 35, jurnalistă de 5 ani (la Scena9), trăiesc din scris de la 19 ani - am scris de la scenarii pentru seriale cu Smiley la anunțuri imobiliare. Mai nou, și scenarii de podcast narativ despre fotbal. Am respins mult timp ideea de podcast, pentru că mi se părea insuficient de imersiv mediul, dar totul s-a schimbat odată cu Serial și de-atunci nu m-am mai oprit.
Andrei Mihail, tot 35 de ani. Antropolog la SNSPA și suporter la Progresul Spartac București. Merge pe stadioane de la jumătatea anilor 90. Profesia și pasiunea l-au adus, în ultimii ani, spre documentarea fenomenelor sociale care gravitează în jurul fotbalului. Pe lângă Cel Mai Frumos Joc, mai coordonează proiectul Stadion de Cartier (stadiondecartier.asz.ro) care urmărește viața (și moartea) fostelor stadioane industriale ale Bucureștiului și importanța lor în cartierele noastre.
Iulia Țurcanu, 35 de ani, specialist în comunicare, cu experiență de peste 7 ani în relații publice, management de eveniment și social media, pasionată de podcasturi narative.
Cum v-ați întâlnit, ce face fiecare
Mara: M-am împrietenit cu Iulia în vara lui 2019 din dragostea comună pentru podcasturi. Simțeam un drive enorm să producem podcasturi narative cu un sound design complex și una din temele cu care cochetam era fotbalul, tocmai pentru că era un domeniu pe care îl puteam aborda cu curiozitatea cuiva care nu prea a avut contact cu el. Norocul a făcut să îl cunosc pe Andrei printr-o prietenă comună și a părut din ce în ce mai fezabil că vom putea lucra împreună la un podcast cu și despre fotbal.
Andrei: Ne-am întâlnit la o terasă. Mara și Iulia au pus pe masă ideea unui podcast despre fotbal, iar eu am venit cu ideea ca primele sezoane să fie dedicate suporterilor. Rapid, a fost cooptată în echipă și Ioana. Ideea a fost să diversificăm „expertiza”; să existe și o perspectivă jurnalistică lângă cea antropologică. În plus, sună mult mai bine o voce feminină lângă cea masculină, mai ales că vorbim despre fotbal, un sport care mai are mult de lucru la acceptarea femeilor pe teren și prin tribune.
Invitații, temele & documentarea
Andrei: Am avut un singur criteriu pentru alegerea invitaților: prezența activă pe stadion în trecut sau în prezent. Cel Mai Frumos Joc este un podcast despre poveștile din tribune, până la urmă, așa că era esențial ca oamenii cu care am vorbit să aibă experiența stadionului.
În rest, nu am avut alte criterii. Am încercat însă să culegem povești cât mai variate „socio-demografic”. De asta am vorbit cu suporteri mai tineri și mai bătrâni, cu ultrași, cu cetățeni, cu bărbați și cu femei. Practic am încercat să cuprindem o varietate cât mai mare de experiențe și trăiri. Ne-am găsit subiecții prin cunoștințe, de la un om la altul și pe stadion. Din cauza asta am mers cumva la liber cu temele discutate.
Poveștile au apărut mai degrabă spontan, direct din discuții. La o bere, suporterii de fotbal se deschid repede cu poveștile lor. Evident, istoria fiecărei echipe are câteva puncte de reper comune: un campionat, un meci european, un incident în tribune, o înfrângere dramatică. Genul ăsta de momente a fost un fel de bază a discuțiilor, dar, pornind de aici, fiecare interviu a mers liber, fără să căutăm noi vreun subiect anume.
Ce înseamnă pentru voi un episod bun
Andrei: „Mi-au dat lacrimile când am ascultat povestea steliștilor. Noroc că eram în mașină și nu m-a văzut nimeni.” Este mărturia unui ascultător. Cred că asta rezumă cel mai bine ce face un episod bun. Pentru mine calitatea vine din emoția pe care am reușit să o stârnim oamenilor care ne ascultă. Din păcate fotbalul românesc de azi ne-a rupt de bucuria brută a unui rezultat mare sau a unor meciuri memorabile. Pentru suporteri este o senzație foarte ciudată. Ai trăit în trecut emoțiile astea, ai cunoscut senzația intensă de bucurie la un gol sau la o victorie… ai prizat drogul. Ori azi, suporterul român de fotbal nu mai are de unde să își ia ”doza”. Un episod bun al podcastului îi redă suporterului, un pic, din drog. Pentru mine asta e cel mai important. Calitatea documentării sau a realizării tehnice sunt importante doar în umbra emoției.
Podcasturile din Ro
Mara: Cred că vor continua să apară podcasturi de tip interviu (mai ales cu gazde cunoscute din media tradițională). Aceste nume vor aduce un public nou în zona de podcasturi care nu știe de Serial sau S-town. Estimez că vor apărea din ce în ce mai multe podcasturi cu teme din ce în mai nișate.
Creșterea numărului și a tipurilor de podcasturi românești deja se întâmplă de doi ani de zile și va continua până când lumea își va da seama că nu este cea mai rentabilă industrie, mai ales dacă nu ești un nume deja consacrat. Eu cred că atunci vor rămâne doar cei îndrăgostiți de audio care vor să experimenteze cu mediul și care au comunități care îi susțin deja financiar.
Surprize, descoperiri
Ioana: Pentru mine, cea mai frumoasă descoperire a fost să văd că se confirmă ipoteza de lucru - chiar poți spune nenumărate povești despre istoria socială a acestei țări, în ultimii ei, să zicem, 50-60 de ani, vorbind, în aparență, despre fotbal. Pentru că intervievații noștri nu vorbesc (doar) despre rezultate, goluri, meciuri, jucători și antrenori. Vorbesc despre sisteme politice opresive, despre privatizările pe repede înainte din anii ‘90-2000, despre infrastructura feroviară - despre o grămadă de chestii care au jucat activ în istoria fenomenului fotbalistic, dar care, cu siguranță, trec dincolo de schema „pasă-pasă-gol”.
Istoria factuală, explorată prin filtrul experiențelor de pe & de pe lângă stadion, dezvăluie întotdeauna o istorie afectivă, pe care poate că n-ai bănui-o, când te gândești la fotbal. Imaginea stereotipică a suporterului e de brută spărgătoare de semințe (și capete de protestatari, eventual), băutoare de bere și degrabă emițătoare de înjurături. Dacă, însă, te duci mai în profunzime, la emoția și pasiunile oamenilor, descoperi o întreagă lume, un spirit comunitar cum eu n-am prea mai văzut prin alte părți. Cum ziceam și cu altă ocazie, cred că stadionul poate fi înțeles și ca unul dintre puținele spații în care bărbații (și nu doar ei) își pot trăi public emoțiile. Iar asta nu-i de ici, de colo.
Pe un loc secund foarte apropiat, cea mai mișto surpriză în munca la Cel mai frumos joc, a fost echipa în sine. Cred că avem skill-uri complementare, coagulate de niște anxietăți, perfecționisme și motive de hăhăială comune. Ajută, cred, și că suntem toți născuți în același an :)) Mi s-a întâmplat de puține ori (dar au fost și cele mai bune experiențe profesionale) să știu din prima că vreau să mai lucrez mult și bine cu un grup de oameni. La Cel mai frumos joc aș mai băga vreo zece sezoane.
Cum se face un podcast: provocări, lecții
Mara: Vorbind strict de un podcast de tip narativ, de non-ficțiune, este foarte dificil.
Partea de documentare durează minim două luni, iar partea de post-producție, care include scrierea scenariului și editarea audio durează între 2 și 3 săptămâni pentru un singur episod. Cred că provocarea cea mai mare la Cel mai frumos joc a fost tocmai scrierea scenariului pentru fiecare echipă date fiind orele de interviu culese de pe teren și sutele de pagini de transcrieri care au reieșit din asta.
Pentru mine în special a fost o provocare să reușesc să redau în audio emoția din poveștile suporterilor, având doar o experiență minimală de mers pe teren. Însă aveam încredere în mediul ăsta și puterea lui de a evoca amintiri și emoții.
Libertăți și îngrădiri
Ioana: Principalul dezavantaj, cred eu, e că o bună parte a publicului potențial consideră că sunetul fără imagine e plictisitor. Și preconcepția e că un podcast = doi oameni + un microfon. Or, podcastingul narativ are în spate producție & realizare care se apropie de procesul cinematografic - e ca și cum ai face un film documentar fără imagine, dar cu posibilități aproape nelimitate de a sugera prin sunet ceea ce povestești. Ca și lectura, a asculta un podcast îți lasă libertatea de a asocia cu sunetul ce imagini vrei tu, pentru a completa povestea. În spatele acestui perceput dezavantaj se ascunde, de fapt, enormul beneficiu al libertății imaginației publicului. O fază dintr-un meci pe care nu l-ai văzut, dar pe care ți-o povestește cineva care l-a trăit la cote maxime de entuziasm, poate să arate mai spectaculos în imaginația ta decât a fost, de fapt, pe gazon.
Altminteri, din experiența mea, cred că mulți intervievați se simt mai în largul lor când știu că-s doar înregistrați, nu și filmați. Un alt avantaj, pe care-l preiau de la una dintre realizatoarele mele preferate de podcast, Lulu Miller, e că podcastul îl însoțește pe ascultător în intimitate: e acolo, în căști, și când speli vase, faci curat sau iei metroul până la birou, dar și când te simți singur într-un oraș nou sau vrei să explorezi o zonă pe cont propriu și ai nevoie de o poveste să te acompanieze. Din feedbackul primit de la ascultătorii Cel mai frumos joc, podcastul nostru îi aduce înapoi pe stadioane, într-un an în care meciurile s-au jucat fără public, și îi face să (re)trăiască perioade în care fotbalul românesc avea ce povesti.
