[Regizor în 30 sec] Andrei Enoiu: Este ușor să te îndrăgostești de viziunea inițială, dar extrem de important să te menții flexibil și să lași spațiu mental la sugestii și discuții

Chiar e de studiat felul în care se lucrează acum pe platou. Membrii echipei comunică mult mai greu, trebuind să urle un pic prin mască, iar comunicarea prin zoom, deși face atmosfera mai relaxată, poate duce la întârzierea filmării de la prea multe păreri, după cum declară Andrei Enoiu. Andrei a studiat în paralel Producție de Film și Științe Politice în L.A., iar în prezent încă balansează două posturi, de regizor și 1st AD. Pentru el, printre chestiile importante în meseria asta e și luxul de a-ți lăsa mintea liberă, chiar dacă ce se întâmplă pe platou nu e musai 100 % ce s-a arătat și agreat în treatment. Cu alte cuvinte, e bun și compromisul, doar să fie de ăla bun.

Sună cinic dar am văzut și din prisma de regizor și de 1st AD că apar momente când dorința de a lua alegeri “safe” din partea agenției sau clientului, îți pot estompa acea amprentă dacă nu ai grijă și în final poate nici ei nu vor fi mulțumiți când simt că lipsește acel “ceva”, dar nu știu să-ți spună ce anume. 

Andrei vede cam 5 filme pe săptămână și citește cărți care să-i deschidă și mai mult apetitul pentru producții mai diverse, în paralel cu grăbuirea de cadre cu mood-uri cinematice. Trendul, spune el, este spre modelul de fabrică de conținut, iar fanteziile cu locații extravagante și FX-uri nebune vor mai avea de așteptat un timp.

Gata, mă fac regizor

Inițial totul a început în joacă, explorarea unui adolescent care avea o cameră miniDV (le mai ține minte lumea?) primită cadou și prieteni care erau fani MTV, “Jackass” (2002), skateboarding, breakdancing. Interesele de mai sus au dus la experimente filmate, semi-regizate semi-improvizate, idei puse în aplicare care au stârnit alte curiozități și o decizie de a merge în direcția asta mai departe. La momentul dat oricum eram mare fan și consumator al cinema-ului și al serialelor TV, și multe weekend-uri au fost petrecute în cinema-uri ori cu prieteni ori alături de mama mea (cinefil înrăit).

La facultate am studiat Producția de Film alături de Științe Politice, în paralel, în Los Angeles, unde mi-am și început “cariera”, descoperind ce înseamnă un platou de filmare în adevăratul sens - că până atunci știam doar latura din documentarele “Making-Of” de pe DVD-uri. Ăsta ar fi răspunsul scurt, curat - răspunsul de reclamă ;)

Prima oară pe platou

Drumul spre reclame a fost întortocheat și aș minți să spun că acum este fără obstacole. Mă consider la început cu toate că vin cu multă experiență de platou în spate, lucrând la multe videoclipuri, scurtmetraje și lungmetraje în ultimii 11-12 ani. Am lucrat din vremea facultății pe platou iar după au urmat vreo 5 ani până când m-am întors în România la sfârșitul lui 2016, timp în care am lucrat în producție, ajungând de la Asistent de Producție la Regizor Secund (1st AD).

Am lucrat la Londra între 2014 și 2016 dar chiar și în acei ani reveneam în țară pentru tot felul de proiecte, reclame și filme, încercând să experimentez și să învăț din mai multe experiențe, să cunosc mai mulți oameni și să văd cum se lucrează și la noi; neavând începutul în domeniu aici îmi era ceva necunoscut. La scurt timp după ce am revenit în țară, am continuat ca 1st AD la multe reclame, văzând ce fel de proiecte se fac la noi, cunoscând alți regizori și încercând să văd dacă pot să tranziționez la regie. Am pregătit niște treatment-uri pentru două campanii online care la ceva timp după am aflat că ar exista posibilitatea să le pot face, dar după niște discuții cu agențiile respective, căci e un risc și pentru ei să ia pe cineva ‘netestat’. Totally understandable binențeles, iar după ce m-am prezentat și am susținut viziunile respective în fața lor, așa a început o colaborare foarte frumoasă și îndelungată, cu multă muncă în spatele lor - campaniile fiind primul sezon online de Machiaj în Oraș pentru Maybelline și campania “The Unseen” pentru Dunhill de care încă sunt mîndru și unde m-am reîntâlnit cu Bogdan Dumitrache cu care lucrasem ca 1st AD la un lungmetraj (Dublu, 2016) cu câțiva ani în urmă.

Workflow-ul cu agenția

Acestea metionate mai sus au fost primele reclame în calitate de regizor, iar experiențele fiind de acum vreo 3 ani încă sunt fresh dar nu în totalitate. Ce vreau să adaug aici este că după cum am spus înainte, drumul nu este fără obstacole și în continuare eu mai fac și 1st AD-ing pentru că nu am spart o anumită barieră către reclame de mai multe feluri, mai mari, doar de TV etc -- not there yet, work in progress. Cele două proiecte de mai sus au fost total diferite, unul fiind cu multă libertate de exprimare, aproape documentaristic (Dunhill) și ocupând câteva luni bune, iar celălalt fiind ‘scripted-content’ cu zeci de pagini de filmat, pași de machiaj prestabiliți împreună cu make-up artistul Ioana Stratulat și luând un an de zile de montaj și feedback, campanie online cu zeci de clip-uri (tutoriale mari de 8-10 minute și mici de 30-60 sec). Am învățat multe din ambele proiecte, dar cel mai important a fost că am prins cum să colaborez cu o agenție, cu un copywriter, cu un client - lucruri oarecum văzute din afară înainte, chiar dacă observam pe platou discuții din ipostaza de 1st AD. A fost o schimbare mare asta, pentru că trebuie să dobândești noi unelte, să încerci să vezi alte perspective decât cele prezente în conversația dintre DoP și tine...

În ce privește mediul de lucru, evident că pandemia a schimbat interacțiunile, mai toate fiind online în perioada de pre-producție de aproape un an (în afară de location scouting) iar pe timpul producției toți cu mască 12-16 ore pe zi. Pot să spun că de mai mult de 6 luni sunt testat aproape săptămânal, lucru necesar inainte de filmare, regizor sau 1st AD fiind, și încă nu m-am obișnuit nici cu aspectul ăsta și nici cu faptul că parcă nu aud bine la filmare cu toate că măștile nu-ți acoperă urechile... Nopți petrecute în drum spre platou sau spre casă, cu declarația în mâna, singur pe străzi pustii ca în filme post-apocaliptice.

2020, probă de pandemie

2020 a fost un an dificil în care numărul de proiecte a scăzut, pe piață și personal, și ca 1st AD și ca regizor. Aici ar trebui să menționez că am fost plecat din țară cu familia din ianuarie până în august (cu job-ul soției) și am fost prinși cu lockdown și tot restul poveștii în cu tot alt mediu, poveste lungă aici... Revenind în august, am intrat din nou pe proiecte ca 1st, primul după pandemie fiind cu Sarra Tsorakidis pentru Garanti Bank, timp în care am aplicat și câștigat o campanie de filme online pentru OTP Bank, 10 interviuri cu spațiu de explorare vizual și încredere acordată ca să pot livra ceva mai diferit decât parametrii obișnuiți, aferenți genului de brief.

Munca mea nu pot să spun că s-a schimbat în vreun fel semnificativ, dar aici trebuie să menționez că asta e și din cauza mai multor factori. Unul din factori este dificultatea de a lua proiecte ca regizor relativ nou, într-o piață care s-a micșorat în ultima vreme și în care oricum nu erau așa de mulți alți regizori. Alt factor, în opinia mea, este că la proiectele mari pe piață, bătălia este între regizori străini, nu locali, și atunci proiectele medii se duc la cei “established” din zona asta și rămân proiecte mai mici, de TV sau online pentru o mai mare masă de regizori, fresh blood și semi-established, o posibilă oportunitate pentru câțiva, dar în același timp aici intervine ultimul factor. Curajul sau lipsa lui. Sunt puține proiecte “spicy”, cu ceva într-adevăr diferit de oferit ca viziune, ca stil, idee etc , iar aici intervine și latura paralelă, atitudinea de a merge la sigur cu ceva sau cineva, că este o idee sau un regizor.

Pot totuși să adaug o schimbare percepută aici în munca mea, și anume că lucrând mai mult la proiecte care presupun interviuri, am observat că după pandemie, la filmări de acest gen am simțit o deschidere mai mare din partea oamenilor, o relaxare și un ritm mai “calm”, a slowing down of life care poate ne-a afectat pe toți și care mie mi-a plăcut să o văd. Am avut mai multe momente în care simțeam că vorbim, că oamenii sunt mai prezenți la genul asta de filmare, nu ca înainte unde eram toți pe fugă, cu un ochi la telefon și altul la ce se întâmplă.

Cum se întrevede 2021

2021 a început în forță, am terminat altă campanie online [încă nu a apărut dar va urma în curând] și momentan aștept să primesc răspunsul pentru încă una, iar ca 1st AD au fost multiple filmări până la acest proiect; în total cred că am avut vreo 10 - 12 zile de filmări până la mijlocul lui februarie când am intrat la montaj. Cred că va merge mai bine anul ăsta decât 2020, sunt optimist și sper să nu mă înșel. :)

Câte ceva de învățat

Prea multe de enumerat, dar încerc să menționez unele pe care îmi doresc să le fi știut când terminam facultatea. Mai întâi de toate, o filmare este o colaborare între multe personalități care se află pe platou pentru diverse motive; trebuie să șții să vorbeșți cu fiecare în parte, că nu poți comunica la fel cu toți. La reclame este și mai important acest aspect când trebuie să tii minte că satisfacția ta de multe ori este mai puțin importantă decât satisfacția clientului. Aici trebuie să clarific că la orice filmare compromisuri oricum vor exista, dar trebuie să poți să-ți dai seama când acel “compromis” aduce proiectul mai aproape de ce are nevoie clientul, iar asta necesită o perspectivă care mi-a luat ceva timp să o dobândesc. Este ușor să te îndrăgosteșți de viziunea inițială, dar extrem de important să te menții flexibil și să lași spațiu mental la sugestii și discuții care pot fi benefice chiar dacă pe moment par a fi compromisuri. Bineînțeles că poate să se întâmple și fix invers, să apară sugestii care sunt bune dar nu se mulează pe cerințele proiectului și aici din nou, trebuie să fii suficient de prezent, mai ales în criză de timp, să-ți menții punctul de vedere.

Inspirație și resurse

Aloc destul de mult timp pentru asta dar poate nu cu scopul de a folosi la reclame neapărat, dar pentru mine și pentru că mă văd făcând film din nou la un moment dat. Mai întâi trebuie să precizez,

nu am televizor acasă. Serios. Am proiector pentru Netflix, HBO, MUBI și YouTube, și văd cel puțin 5 filme pe săptămână, în egală măsură MUBI și Netflix, de festival și comercial, fiind interesat de ambele tipuri de cinema. Încerc să văd cât pot de mult din filmografia lui Eric Rohmer, mulțumită retrospectivei de pe MUBI. Termin o carte despre David Fincher [David Fincher: Interviews] și în paralel m-am apucat de citit scenariile show-ului “Normal People”, de pe HBO, pentru că mă interesează să absorb și să analizez mai multe tipuri de storytelling. Folosesc Bookdepository.com pentru a comanda tot felul de scenarii și cărți greu de găsit și mă strădui să găsesc loc pentru ele că am adunat o întreagă colecție. Aș zice că cel puțin o oră pe zi dedic către așa ceva și ce mai fac des este să iau cadre din filme [ori de pe film-grabs.com] ori efectiv în timp ce mă uit la ceva, și îmi fac foldere cu ele pe mood-uri, unele chiar le-am printat pentru diverse aspecte care mă inspiră, că este vorba de palete de culori, scenografie ori compoziție.

Cum faci să fii un regizor de reclame bun

Sunt multe aspecte, dar aș spune că cel mai important este să ai o amprentă, că este vorba de estetic sau că lucrezi bine cu actori și emană naturalețe munca ta, pot fi mai multe exemple. Asta în paralel cu abilitatea de a fi flexibil dar focusat pe ce are nevoie clientul. Personal cred că un regizor de reclame bun știe să-și facă suficient loc în parametrii proiectului cât să poată fi și el mulțumit de ce face. Sună cinic dar am văzut și din prisma de regizor și de 1st AD că apar momente când dorința de a lua alegeri “safe” din partea agenției sau clientului, îți pot estompa acea amprentă dacă nu ai grijă și în final poate nici ei nu vor fi mulțumiți când simt că lipsește acel “ceva”, dar nu știu să-ți spună ce anume.

Noutăți pe platou

Multe ore petrecute pe Zoom în loc de drumuri prin oraș de la o întâlnire la alta, care în mod ironic, în stadiu de pre-producție duce la mai mult timp câștigat dar în timpul producției, la o filmare unde ai clienți străini online care fac streaming din confortul caselor lor, am observat că se pierde mai mult timp. Nefiind prezent sentimentul acela “că arde” că la filmare, când se simte că lucrezi contra cronometru, acum există o anumită relaxare din partea celor care participă de la distanță și tind să se nască discuții care pot încetini ritmul producției.

Avem mai des probleme de comunicare, unde nu ne înțelegem sau nu ne auzim cum trebuie cu măștile pe față, și aici trebuie să menționez că am răgușit de mai multe ori după câteva zile de filmare din simplul fapt că a trebuit să vorbesc la un volum mai ridicat încontinuu. Situații neașteptate apar tot timpul la filmări, chiar și la cele mai organizate, nu pot să spun că pandemia a adus mari noutăți la aspectul ăsta dar în fond dacă lucrezi în domeniu șții să te aștepți la toate și chiar începi să simți lipsa lor dacă totul merge perfect. Nu mai ai ce poveșți după filmare atunci!

Ce nu mai merge

Ce pot să spun aici? Îmi place meseria prea mult ca să mă deranjeze peisajul autohton dar marea mea frustrare este repetiția. Repetiția ideilor, repetiția imaginilor create și nevoia de “safe choices”. Consider că în domeniul publicitar și nu numai la noi dar poate mai mult decât în alte țări, există o frică de risc. Lipsește o oarecare diversitate în publicitate care din altă perspectivă poate reflectă o lipsa de diversitate în societate. În orice caz, nu mai suport să am filmări cu oameni care interacționează cu ecrane [telefon, laptop, tabletă] și sper ca la final de pandemie, reclamele vor arăta o realitate unde interacționăm unii cu alții din nou, în tot felul de ipostaze.

E loc de sânge tânăr pe piață?

Cred că este loc pentru young blood pe piață din cauză că pandemia a accelerat un trend crescător în digital. Va fi loc de ‘new entries’ în zona aceasta, mai ales la categoria de clienți care oricum existau în mediul digital mai mult decât în cel tradițional și care vor vrea să-și crească prezența mai mult acolo, poate preferând să facă 3-4 reclame de online decât 1 pentru TV. Aici mă gândesc la Londra, care la momentul când eu plecam în 2016, post-Brexit, avea un număr mare de regizori care și filmau, pe bani puțini și cu echipamentul lor. Contextul actual mă face să cred că la noi va fi la fel, apropo de young blood.

Bariera siguranței

Din ce văd în ultimii ani, trend care cum am spus e accelerat de pandemie, e clar că TV-ul rămâne din ce în ce mai mult o zonă rarefiată pentru o anumită clasă de clienți și “business industries”. Advertising-ul digital a explodat deja și o să continue mai tare dar problema, pentru mine cel puțin, dar nu cred că sunt singurul regizor care o să spună asta, este că numărul mare de proiecte se lovește de bariera aceea de “safe choices”. Pe de o parte cred că vor fi mai multe filmări “de apartament”, din motive financiare dar și pentru că același client o să vrea mai mult “conținut” iar pe de altă parte ai și mai puțin loc de decizii creative. Oricât mi-aș dori eu să se vadă că asta este de fapt o oportunitate pentru a lua riscuri creative, având mai multe proiecte în mediul online unde audiența ar gusta așa ceva, știu că mediul online oferă și un feedback. Acel posibil feedback negativ de la o persoană online la adresa unei reclame mai diferite, știu din experiență proprie că naște discuții care duc la un rezultat mai “safe”. De asta cred că trendul este spre modelul de fabrică de conținut, și acele filmări mari cu CGI, figurație, locații neaccesibile etc vor fi din ce în ce mai puține o perioadă de timp.

3 de ținut minte

Din 2020 nu pot să pun decât unul că altele nu-mi amintesc și iau asta ca pe un semn.

1. Nike “You Can’t Stop Us” - Capodoperă din toate punctele de vedere. Formidabil gândit și executat pentru momentul respectiv, cu un mesaj puternic și subtil față de “produs”, comunică cu fiecare cadru în parte și cu un montaj incredibil de complex. Absolut inspirat.

2. Under Armour, “Rule Yourself”, 2016; Una din cele mai bune reclame pe care le-am văzut vreodata. M-a uns la suflet. O călătorie emoțională, cu multe cadre filmate în stil “gritty”, low-light, montate excepțional, cu elemente non-commercial de “luptă” oarecum necosmetizată și la care suma totală este una din cele mai motivante reclame ever.

3. Apple, 2018, cu FKA Twigs. Mare fan FKA Twigs, mare fan al construcției de set și feeling-ului creat prin libera exprimare construită și comunicată prin colaborarea lor. Cu multă muncă la un standard foarte înalt și multă libertate au reușit ceva magic.