Cu totii ne confruntam traumele in felul nostru. Unii dintre noi le ingropam adanc, altii le strigam cu voce tare. Olga Lucovnicova, regizoarea din Moldova care tocmai a castigat Ursul de Aur pentru scurtmetraj la Berlin, a decis să mearga pe o alta cale: si-a luat trauma, si-a infruntat-o si a transformat-o in arta. A mers pe linia fina dintre cine este si ce ar putea spune arta ei despre ea cu o sensibilitate abila si a creat un film intim, personal, dar relevant, in acelasi timp, pentru toti cei care au trecut printr-o trauma, pe parcursul vietii.
Nanu Tudor este primul meu film personal. Inainte de asta, faceam filme despre alti oameni, dar voiam sa ajung la profunzime, sa ating cele mai vulnerabile parti ale personalitatilor lor. Sa le descopar trecutul si momentele care au fost cruciale in viata, spune Olga
