[Art & Magic] Andreea Molocea: Am avut în jurul meu un grup de oameni care mă urmăreau ca activistă feministă, apoi ei au rămas lângă mine când am început să cresc în direcția artistică

Este o artistă care a înflorit mai târziu decât ar fi putut-o face, dacă educația și parcursul profesional nu ar fi ținut-o departe de culori și pânze, adică de desen. Andreea Molocea și-a dat frâu liber creativității în urmă cu 5 ani, când și-a asumat că este artist, desi talentul a fost tot timpul acolo așteptând să iasă la lumină. Departe de România, creează acum ilustrații feminine, seara după job, în weekend-uri și în vacanțe. Iar muzica o însoțește tot timpul în această călătorie.

"Desenul mi-a dat curaj și libertate. Să îmi extind latura creativă, după ce am reprimat-o -fără voie- ani de zile, mă aduce mai aproape de mine. Iar atunci când nu sunt bine, când mă ia tristețea în brațe, când nu am unelte să procesez diverse dureri emoționale, caut să mi le reprezint, să mă ajut."

Cu Andreea Molocea, mai departe despre artă, blândețe și despre cum dorințele noastre ne dictează, subconștient, alegerile. Andreea ne impartaseste mai jos, printre altele, și o poveste personală.

Despre tine

Legătura mea cu arta este legată strâns de stima de sine. Mi-am asumat-o când m-am asumat. Întotdeauna am știu că pot desena/ picta. Tata este pictor în timpul liber și am crescut înconjurată de uleiuri, pensule, pânze, însă parcursul educațional și profesional ulterior m-a ținut departe de orice a însemnat desen până acum 5 ani. Sunt o artistă care a înflorit târziu, la 30 de ani, când a reușit să aibă încredere în ea și în lucrul mâinii ei. Dar am avut întodeauna o imaginație bogată, m-am cultivat prin lecturi, poezie, albume de artă și muzee, iar mintea mea poate proiecta imagini cu ușurință.

După ce mi-am exersat mâna cu divese medii (creioane, acuarele, guașe, acrilice) imaginile au putut ieși din ce în ce mai complex pe hârtie. Eu nu sunt o artistă tehnică deși învăț mereu și urmez periodic câte un curs de artă, dar sunt o femeie care și-a găsit un mod de a vorbi, prin ilustrații. De aceea ilustrațiile mele sunt feminine, sunt cu povești și cumva visătoare. Ele sunt ca mine acum.

Proiectele care îți plac cel mai mult

Proiectul preferat este acela în care citesc un poem la cafea, mă vizitează o imagine și am energie și timp să mă așez să o fac. Sunt cumva impulsivă, uneori trebuie să mă așez să fac o imagine, fie ea și schiță, așa cum uneori trebuie să scriu în jurnal un anumit vis. Ilustrațiile personale sunt importante pentru mine și joacă rolul unui jurnal intim. Uneori, dacă simt că ele spun o poveste în care alte femei se pot identifica le scot public. Îmi place când știu că pot alina sau pot oferi cuiva un reminder despre lumea lor interioară cu imaginile mele.

Procesul creativ

În general, atunci când primesc o ofertă trebuie să simt un click. Cum eu nu sunt ilustratoare full time sunt picky cu proiectele și angajamentele mele. Îmi permit libertăți în alegerile mele. Deci foarte importante sunt pentru mine omul care mă abordează, ideea, cum comunicăm, ușurința în a ne înțelege și timpul propus. Nu lucrez cu deadlineuri strânse din motive de timp. Apoi stabilim un buget și un mod de lucru.

Pe moment majoritatea proiectelor sunt clienți care doresc un original pentru ei înșiși sau apropiați. Iar aici, după ce stabilim chestiuni de dimensiune și cost, îmi place să primesc poeme, melodii, culori preferate și orice detaliu care mă poate ajuta să intru în lumea în care este clientul/ clienta pentru a pune pe hârtie ceva din mine, dar și din Universul lor.

Inspirația

Nu cred că inspirația este un ”ceva” ce vine de la sine -cu toate că este teribil de plăcut când te așezi la masa de lucru și te intersectezi cu ea- cred că ea este și produsul tuturor lucrurilor privite și gândite. De aceea, atunci când ea nu este cu mine la masă îmi cultiv mintea și privirea constant cu ce fac alți artiști, cu albume de artă (muzee mai putin din 2020 încoace). Sunt atașată de artiști ca Botticelli, William Morrison, Frida Kahlo, Mucha, Andrey Remnev, Andrea Kowch.

În general, atunci când vreau să fac ceva pentru mine și nu am deja ideea/ povestea, încerc să mă așez cu un sketch book și să mâzgâlesc până văd ceva, merg după principiul în care dacă Doamna Inspirație nu e cu mine, eu îmi fac partea. Iar atunci când chiar nu iese nimic încerc să mă detașez, să suflu peste anxietate -e generatoarea numărul 1 de blocaje- și mă duc să citesc ori să mă uit pe fereastră cu muzică în caști. Caut stimuli, ceva trebuie să mă stimuleze.

Când lucrez pentru proiecte, muzica este unul din mediile vitale pentru a-mi seta un mood. Și îmi place mult mai ales atunci când fac o ilustrație pentru un client să aleg muzica cu grijă pentru a pune pe hârtie un tip de energie bună, benefică. Îmi place să știu că acea ilustrație a fost pictată cu o anumită stare pe care o doresc celui/celei care o va privi.

Stilul tău artistic

Eu mă feresc să spun că am un stil. Dar am teme. Și am povești. În general ceea ce fac are o semnificație, uneori ea vorbește unui public mai larg, alteori nu. Dar cred că acesta este firul meu roșu. Și trebuie să îmi placă mie. Este esențial să mă uit cu încântare la ilustrația ceea la final.

Cât despre evoluție, am migrat dinspre ilustrații drăgălașe cu animale și fetițe cu fețe rotunde spre tinere femei puțin melancolice care marchează evenimente interioare. Încă nu am epuizat motivul inimii, cred că încă absorb eu însămi multe despre inima mea și atunci ea este supra-reprezentată în ilustrațiile mele.

Ce te-a învățat desenul?

Desenul mi-a dat curaj și libertate. Să îmi extind latura creativă, după ce am reprimat-o -fără voie- ani de zile, mă aduce mai aproape de mine. Iar atunci când nu sunt bine, când mă ia tristețea în brațe, când nu am unelte să procesez diverse dureri emoționale, caut să mi le reprezint, să mă ajut. Așa mi-am desenat pe rând despre siguranță, înflorire, despre a fi acasă în propriul corp sau a fi blândă.

Ilustrator freelancer

Eu nu locuiesc în România și fac ilustrație pe lângă un job corporate. Asta înseamnă că muncesc cam tot timpul. După ora 19, weekendurile și zilele de vacanță merg înspre freelancing. Este puțin dificil, mai ales când nu mă simt fizic bine sau emoțional și trebuie să termin un proiect. De aceea accept proiecte cu marja mare de timp și lucrez prea puțin ad-hoc dacă ceva implică mai mult de o ilustrație. Dar am privilegiul de a alege numai ce îmi place, de a nu pune presiune financiară pe creativitatea mea.

Ajutorul online-ului

Eu am avut strâns în jurul meu un grup de oameni care mă urmăreau ca activistă feministă, apoi ei au rămas lângă mine când am început să cresc în direcția artistică. Ei și vorbele lor sunt ca niște aripi cu care pot vântura peste anxietăți și frici atunci când ele apar. Sunt o parte importantă din mine și publicul pe care mi-l imaginez atunci când ilustrez.

Nu prea m-am promovat și nu prea știu să vând. Dar învăț și plănuiesc să fiu mai limpede și mai corectă cu munca mea în 2021.

Cum îți menții vie creativitatea?

În pandemie am aflat că sunt un om căruia îi priește rutina. Zilele mele arată la fel. Mă trezesc, smotocesc câinele, îmi fac rutina de skin care, verific calendarul și ce ședințe am, plimb câinele. Până la ora 17-18 lucrez la jobul meu și apoi iau cina cu iubitul meu. După, dacă am energie mă așez din nou la masă pentru munca de ilustratoare.

Marele meu ritual ține de organul numit ureche. Nu pot lucra în liniște. Uneori îmi poate lua foarte mult timp să îmi aleg muzica sau un audiobook și simt frustrarea că „pierd timp”, însă apoi îmi amintesc că nu sunt un robot și că trebuie să fiu blândă cu mine. O dată ce am găsit un artist/ o artistă îi fac playlist și dintr-o dată totul curge, totul iese, timpul se dilată și mă ancorez în realitatea din imagine.

2020 într-un rezumat

Anul 2020 a fost un an bun. Am avut frici legate de părinții mei rămași în România, încă am, însă eu personal m-am descurcat bine cu izolarea. Am norocul de a avea o personalitate introvertită, îmi place teribil să stau în casă și mai ales să fiu tot timpul cu partenerul și câinele meu. După 11 luni de aproape completă izolare -excepție ieșirile în beergarden-ul din cartier din vară- eu încă iubesc să mă trezesc și să mă așez la masa de lucru.

Personal, revelațiile din 2020 țin mult de faptul că am pierdut două sarcini mici după ce în 2019 am pierdut o fetiță în trimestrul doi de sarcină. Deci nu am fost scutită de drumuri grele prin Iadul personal, de crize existențiale legate de rostul meu de femeie și de mamă neîmplinită. Revelația mea mare a fost să văd cât de atașată am fost și încă sunt după un copil fantasmă și cum în dorința de a fi cândva mama eu mi-am modelat o viață care nu a fost tocmai liberă. Alegerile mele au fost la nivel subconștient legate de venirea unui copil în viața mea.

Așa că 2020 a fost important pentru mine pentru că am încetat să alerg după această fantasmă care era centrală în viața mea și să lucrez să mă fac eu nucleul vieții mele. Este ceva ce voi continua să cresc în 2021 și cred că se va regăsi în imaginile pe care le voi crea în acest an. Apoi, 2020 a fost anul în care m-am expus ca artistă, o ipostază în care încă mă simt vulnerabilă, dar pe el mi-am făcut baza pe care plănuiesc să construiesc de acum încolo.

Proiecte importante

Marele proiect în 2020 a fost să îmi lansez site-ul (www.andreeamolocea.com), să găsesc supplieri, să am un proces în vânzarea de art printuri. Creativ, lucrez la o carte neconvențională alături de o autoare în care cred mult. Anul acesta sper să vedem acest proiect viu, în fața noastră.

Piata de ilustrație din România

Sunt optimistă, văd din ce în ce mai multe ilustratoare tinere talentate și am observat o creștere a cărților ilustrate. Sunt încântată, pentru că dincolo de faptul că eu însămi sunt ilustratoare, sunt și consumatoare. Legat de breaslă, eu am crescut ca artistă în Praga, nu am făcut o școală și nu am avut niciodată un grup. Eu sunt un outsider. Personal, Alexia Udriște a fost singura ilustratoare cu care am vorbit și cu care îmi place să împart entuzisme mărunte legate de nuanțe de culoare sau hârtii.

Trenduri in 2021

Pentru că eu lucrez ilustrație tradițională, creion pe hârtie, am observat că se folosește mult ilustrația digitală și că există o mai mare diversitate tematică, o aplecare spre ilustrația care transmite o emoție. Nu știu dacă aș ști să prevăd ce trenduri vor fi în 2021, pentru că nu mă ghidez după așa ceva.

Manierisme și clișee

Din observațiile mele, formele geometrice și liniile simple sunt din ce în ce mai folosite. Ca admiratoare a lui Matisse eu nu pot spune că îmi displace, însă nu mai pot recunoaște unii ilustratori de alții pentru că seamănă între ei.

Brief-urile

Nu s-au schimbat lucrurile, eu în continuare sunt filtrul prin care procesez comenzile și încă nu sunt dispusă să renunț să-mi ascult inima în ceea ce privește un proiect.

Dorințe pentru 2021

Aștept să îmi clarific niște lucruri la nivel personal, să mă vaccinez, să dansez mai mult, să petrec mai mult timp cu partenerul meu. Creativ, aș vrea să îmi extind