Artista Tuan Nini spune ca nu prea ii place acest cuvant numit „inspiratie”. O preocupa, mai degraba, motivatia de a incepe un desen, pe care o asociaza cu inspiratia. Sunt perioade in care lipsa chefului si interesului de a crea ceva nou pun stapanire pe ea, iar pentru a ajunge la starea in care poate desena isi muta atentia spre natura, muzica, dans si scris. Este ca un soi de restart pe care si-l da pentru a se reintoarce cu forte proaspete la ilustratie.
„Un ilustrator nu trebuie sa uite ca rezultatul muncii noastre noastre creeaza bucurie si valoare – o bucurie sau o valoare care nu exista inainte sa punem noi creionul pe hartie. Spun asta pentru ca sunt zile in care activitatea noastra poate parea “tranzactionala”; si pentru ca si noi uitam uneori de “super-puterile” noastre”
Dezbatem pe larg cu Tuan Nini despre munca unui ilustrator si despre piata de ilustratie din Romania.
Despre tine
Nini era un copil astmatic care a inceput sa deseneze pe pereti ca sa-si omoare cumva timpul. Din care avea din belsug, pentru ca – din cauza astmului - nu avea voie sa se joace afara. Incercand sa-si pastreze peretii curati, parintii ei au facut o greseala: au trimis-o la niste cursuri saptamanale de acuarela. Astfel, fara sa banuiasca, s-au asigurat ca Nini nu se va mai opri din desenat niciodata, pentru ca viata fara desenat a inceput sa i se para de neconceput. Si uite asa a devenit Nini ilustrator profesionist, pornind de la cateva mazgaleli pe pereti.
Proiectele pe care iti place sa lucrezi
Imi plac proiectele care au premize clare, bine definite, dar care lasa totusi niste loc pentru interventii umoristice sau pentru o perspectiva personala asupra subiectului. Genul de proiecte in care poti sa strecori si micile tale istorioare.
Si ca sa accept un proiect, am nevoie sa stiu si care este rolul acelei ilustratii. E pur decorativa? Trebuie doar sa atraga atentia? Sau trebuie sa si clarifice subiectul? Care e nota emotionala pe care o dorim?
Procesul creativ
Fiecare proiect e diferit, dar ce au toate in comun este „procesul principal” – prin care inteleg care e „problema” pe care si eu, si clientul meu incercam sa o rezolvam.
Apoi vine cautatul de referinte, cand e cazul, desenarea schitelor, discutarea lor cu clientul si ajustarea schitelor. Apoi realizarea ilustratiilor finale. Apoi „aprobatul si facturatul”.
Cum vedeti, procesul in sine pare relativ banal, dar o multime de lucruri interesante se pot intampla intre intelegerea problemei si facutul schitelor. Procesul e acelasi – dar amploarea, metabolismul si potentialul fiecarui proiect sunt intotdeauna diferite. Iar asta e chiar entuziamant.
Inspirația
„Inspiratia” e un factor important mai degraba pentru proiectele personale. La „comenzi” lucrezi cu un brief, deci cam stii deja directia specifica dinspre care iti vine „inspiratia”.
Si, ca sa fiu cinstita, nici nu-mi place cuvantul „inspiratie”, pentru ca il asociez cu un artist lenes. Fie pentru ca folosesti inspiratia ca o scuza sa folosesti munca altcuiva pretinzand ca e a ta, fie ca o folosesti ca o scuza sa nu desenezi. Pentru ca, sa recunoastem, e mai comod sa nu desenezi. Si „lipsa de inspiratie” pare un bun motiv ca nici macar sa nu incerci.
Ma preocupa mai mult dorinta, motivatia de a incepe sa desenezi – care oricum probabil se suprapune intr-o mare masura cu „inspiratia”.
Motivatia fiecaruia e diferita dar, in general, dorinta de a desena e cultivata chiar de „recompensa” pe care ti-o ofera desenul pe care tocmai l-ai facut.
Si daca ti-a placut procesul sau daca ai fost placut surprins de ceea ce tocmai ai creat, amintirea acestei senzatii te face sa vrei sa mai desenezi.
Poate ca asta nu e singura cale sa-ti cultivi dorinta de a desena, dar asta e concluzia la care am ajuns recent, tot gandindu-ma la acest subiect. Cu cat ma maturizez, cu atat mai mult inteleg ca de fapt suntem foarte asemanatori animalelor, adica motivati mai degraba prin asocierile pe care le facem decat prin „semnificatii”.
Daca ma aflu in punctul in care am nevoie sa caut „inspiratie, pur si simplu incep sa schitez, cateva linii – si acele cateva linii trase pe o suprafata alba deja incep sa imi dea idei despre ce altceva mai pot sa le adaug. Si dupa inca cateva linii deja incep sa vad o persoana intr-o pozitie specifica, apoi acea pozitie imi sugereaza un background specific, pe care il desenez imediat. Si pentru ca nu aveam in minte niciun scop initial, sunt intotdeauna placut surprinsa de ceea ce iese, chiar daca nu reprezinta vreun concept sau vreo idee adanca. Si aceste surprize placute imi hranesc „asocierile pozitive” pe care le am in legatura cu desenatul.
Bineinteles, sunt zile - sau chiar saptamani – in care pur si simplu n-ai chef, ai o totala lipsa de interes. Angoasa e ceva cu care te descurci, poti lucra fiind angoasat. Dar cu dezinteresul nu te poti lupta. Acesta e momentul in care imi mut atentia inspre alte lucruri care ma pasioneaza la momentul respectiv – dans, muzica, natura, scris. Simt o mare bucurie atunci cand descopar lucruri noi si interesante sau cand descoper principii care raman valabile pentru disciplin creative diferite; sau dimpotriva, atunci cand vad in ce fel sunt ele diferite unele de altele. Deci chiar si atunci cand sunt dezumflata de faptul ca n-am energie pentru desen, ma umfla la loc toate aceste lucruri pe care am luxul sa le explorez. Si, la un moment dat, o sa mi se faca iar dor sa desenez. Iar atunci cand revin, revin improspatata.
Dar chiar si asa, viata inseamna mai mult decat desenul, decat arta. Si daca trece mult timp fara sa descoperi ceva care te intereseaza sau care te emotioneaza, asta nu-i „de la desen”; nu e o problema legata de vocatie. E o problema de sanatate mentala si probabil ca te-ar ajuta niste terapie.
Stilul tau artistic
Inainte cautam frumusetea, voiam ca lucrarile mele sa fie “frumoase”, “sa arate bine”.
Acum sunt mai interesata de “interesant”.
Dar totusi, sa arate si bine. Macar un pic.
Ce te-a invatat desenul?
Asta e o intrebare foarte dificila, pentru ca in cazul meu e valabil cliseul acela, „desenez de cand ma stiu”. La care se mai adauga si faptul ca am o memorie proasta si imi aduc aminte de foarte putine lucruri din copilarie – de fapt, nici macar nu-mi aduc aminte cum era lumea pe vremea cand nu desenam.
Am totusi un exemplu interesant – despre cum e sa desenezi ceva foarte specific. Cand trebuie sa fac o lucrare care ma sileste sa desenez ceva pe care nu-l desenez aproape deloc din proprie initiativa – cum ar fi automobilele, sau combinatia „rosu si negru” – incep apoi sa le vad peste tot in jurul meu. Desenul te face sa fii mai constient de lucrurile pe care inainte le ignorai.
Am lucrat la un proiect pentru Singapore Airlines despre mancarurile specifice tarilor Asiei de Sud-Est – si am desenat si un fel de mancare pe care nu-l cunosteam absolut deloc. Dupa catva timp (suficient cat sa uit complet despre proiect) calatorind in Laos l-am vazut intr-un meniu si l-am comandat pe loc. Daca nu l-as fi pictat, nu l-as fi remarcat.
Poti chiar sa-ti desenezi o amintire si, astfel, iti vei intipari si mai puternic in minte amintirea respectiva. (In ce fel respectiva amintire va fi distorsionata ori de cate ori o vei accesa, e o alta poveste...)
Pe cont propriu ca ilustrator
E important sa intelegi ca un ilustrator face mult mai mult decat sa deseneze o imagine utilizabila - un ilustrator freelancer este de fapt un patron de business. Un ilustrator maiastru nu este in mod automat si un businessman de succes. Si nici invers nu e neaparat valabil. E important ca ilustratorii aflati la inceput de drum sa inteleaga acest lucru – dar e la fel de important ca si clientii ilustratorilor sa il inteleaga.
Un patron de business are cheltuieli lunare, are de platit fee-urile pentru software, chiria spatiului de lucru, nenumarate echipamente care au nevoie de upgrade, de reparatii sau de inlocuire periodica. Plateste pentru contabilitate si, uneori, pentru avocati, plateste abonamente de domain si cloud sau taxe de participare la evenimentele importante din domeniul lui. Si toate astea trebuie platite doar pentru ca business-ul lui sa existe, nici macar nu vorbim inca de costurile pentru trai, de “cosul zilnic”, sau de posibilitatea de a te duce la dentist sau la fizioterapie – pentru ca doar la 20 ani toate trec repede si de la sine.
Orice institutie de invatamant de arta care preda “grafica” ar trebui sa ofere si cursuri de business management – asta in caz ca nu doresc sa scoata doar absolventi care stiu fix cat stie orice amator sau hobby-ist de duminica.
Evident, un ilustrator nu trebuie sa uite ca rezultatul muncii noastre noastre creeaza bucurie si valoare – o bucurie sau o valoare care nu exista inainte sa punem noi creionul pe hartie.
Spun asta pentru ca sunt zile in care activitatea noastra poate parea “tranzactionala”; si pentru ca si noi uitam uneori de “super-puterile” noastre, care incep sa ni se para normale, de la sine intelese. Ei bine, nu sunt asa. Daca noi uitam, de ce ne miram ca exista clienti care cred ca ilustratorii pot vinde marfa „2 la pret de 1”, de parca am vinde saci de aspirator?
Un ilustrator profesionist are nevoie si de sprijin. Din partea comunitatii lui profesionale, din partea familiei, de la partenerul sau, ba chiar si de la contabila lui. Nu poti face asta singur. Si eu am crezut, la inceput, ca ma pot descurca singura. Asta si pentru ca banuiam ca n-aveam incotro, ca de fapt n-aveam de ales. Dar greseam. Aveam incotro, aveam de ales.
Ajutorul online-ului in meseria ta
E greu sa-ti mai inchipui cum ar fi munca, si viata, fara “online”. Este foarte folositor sa pot primi o propunere pentru o carte din partea unei edituri din Shanghai care vazuse lucrarile mele online; sa negociem contractul si sa muncim pe text tot online, fara sa asteptam saptamani de zile postasul cu plicuri ca in epoca pre-internet. Dar probabil ca nu la asta se referea intrebarea dumneavoastra.
In cazul meu, nu cred ca prezenta mea din social media imi aduce foarte multi clienti, pentru ca lucrurile pe care le prezint acolo sunt mai degraba filtrate prin prisma cuiva pasionat de ilustratie si nu prin prisma unui interes de business (mai mult ca sigur ca astfel fac o greseala din punct de vedere financiar).
Dar ce vreau eu de la social media este in primul rand sa ma conectez cu o comunitate; apoi, tocmai aceasta legatura cu comunitatea mea ma ajuta - ce-i drept, mai pe ocolite, dar intr-un mod foarte tangibil – sa castig noi clienti.
Anul 2020 pentru tine
M-am asteptat ca 2020 sa fie mai degraba un an mort din punct de vedere al comenzilor de business. Si nu pot sa zic ca a fost un an prosper, dar pana la urma a fost mai bine decat imi inchipuiam la inceputul pandemiei. Am simtit cu totii ca oamenii au inceput sa fie mai puternic preocupati de probleme sociale. Poate ca le-a pasat mai mult si pentru ca au avut mai mult timp sa le pese. Sau pentru ca unele dintre ele sunt pur si simplu prea acute ca sa mai putem pretinde ca nu le vedem.
Am inceput sa am un apetit din ce in ce mai scazut pentru perspectiva neoliberala a capitalismului, si in mod indirect cred ca asta m-a deschis din ce in ce mai mult sa-mi folosesc aptitudinile si pentru oameni “obisnuiti”, nu doar pentru corporatii.
Inainte ezitam sa fac asta, pentru ca munca cu acest gen de clienti de obicei necesita multe explicatii si “educatii” – si, bineinteles, si bugetele sunt considerabil mai mici. Dar ma bucur ca de pilda am acceptat o comanda din partea cuiva care dorea sa-i faca sotiei drept cadou aniversar un flipbook care povestea despre cum s-au intalnit, despre calatoriile lor, si despre familia frumoasa pe care si-au facut-o impreuna.
Mi s-a spus apoi ca destinatara a fost absolut incantata – si ca a rasfoit flipbook-ul de nenumarate ori, de la cap la coada si de la coada la cap; asta chiar e o mare satisfactie. Am invatat ca am mai multe ocazii sa simt impactul muncii mele lucrand direct cu oameni sau cu patroni de business-uri, decat cu multinationale care iau decizii cu focus group-uri; predai, facturezi, si apoi foarte rar mai auzi despre cum a fost receptata munca ta si despre efectul avut. Iar asta doar in cazul in care esti foarte insistent in a tot intreba cum a mers treaba.
Cum iti mentii vie creativitatea?
Am povestit mai devreme despre celelalte lucruri care ma pasioneaza. Dar, dincolo de ele, pana si o simpla plimbare ajuta foarte mult. S-ar putea sa vad ceva pe strada, sau in parc, o ipostaza, o situatie pe care sa vreau sa o impartasesc si altora. Si in loc sa-i fac o poza sau sa scriu despre ea pe facebook, o desenez. Ia mai mult timp si efort, dar si astfel imi reamintesc mie insami ca desenul este vocatia mea.
Cele mai importante proiecte de anul trecut
Pentru mine, cel mai important proiect de anul trecut au fost niste benzi desenate. Pentru ca, desenandu-le, am simtit ca am ajuns intr-un loc nou; dar intr-un loc cald si familiar. Asta pentru ca am crescut cu benzi desenate si cu animatii, si nu neaparat vizitand galerii de arta. Asa ca 2019 a fost anul in care am petrecut foarte mult timp invatand sa animez si animand, iar 2020 a fost anul in care am petrecut mai mult timp facand benzi desenate.
Ca sa faci animatie trebuie sa fii un pic nebun – sa animezi frame by frame necesita atat de multa munca incat, daca nu esti deja, trebuie sa devii un obsedat si sa abandonezi orice fel de gandire pragmatica. Dar satisfactia de a-ti vedea desenele miscandu-se pe ecran dupa toata munca aia de ocnas este incomparabila (si te face sa vrei sa vezi si mai multa miscare – ca tot vorbeam mai devreme de “asocieri positive”).
Prima animatie pe care am facut-o a fost pentru conferinta “Power of Storytelling”, organizata de Decat O Revista. Tema editiei a fost “HEAL” – intai am conceput logo-ul editiei (un plasture-speech bubble) iar apoi tot restul materialelor, care dramatizau idea ca “Povestile Vindeca”. Era o metafora vizuala atat de ofertanta pentru animatie, incat in sfarsit mi-am facut curaj si am sters praful de pe software-ul meu de animatie frame by frame, ca sa si realizez efectiv filmuletul pe care il aveam in minte.
Acesta este un foarte bun exemplu de relatie profesionala si frumoasa, si functionala – pentru care le sunt foarte recunoscatoare. Decat O Revista a avut incredere ca am sa fac ceva care sa merite increderea – astfel au creat un cerc virtuos, pentru ca am tinut neaparat sa le onorez increderea acordata. Si, de fiecare data, la fiecare colaborare, m-au facut sa incerc sa le dau ceva si mai bun decat le-am dat data trecuta.
Dupa animatia pentru Power Of Storytelling, am continuat sa animez, iar reactiile primite au fost incredibil de incurajatoare. Multi studenti de la scoli foarte bune de animatie au inceput sa-mi ceara sfaturi; brusc, multi animatori profesionisti pe care ii respect enorm mi-au dat follow. Banuiesc ca toate astea se intampla mai ales din cauza faptului ca sunt pasionata de dans contemporan – iar asta cred ca se simte in animatiile mele; esti mai convingator cand chiar trupul tau e “sufleur-ul” care iti sopteste cum ar trebui sa se vada si sa se simta o anumita miscare corporala. E doar inca un exemplu despre cum experientele din viata se varsa in ceea ce creezi.
Apoi in vara lui 2020 am lucrat la un mural - a fost ceva ce de multa vreme voiam sa re-incerc dar tot nu mi se ivea ocazia. Si, dupa luni de izolare, a fost o mare bucurie sa lucrez in aer liber, la umbra unei bolte de vita de vie, vizitata ocazional de o pisica curioasa.
Literele pictate au fost apoi amplasate in fata intrarii in Sun Plaza, parte a campaniei lor aniversare. Lucrarea a facut parte dintr-o expozitie coordonata de Visual Playground, care a expus lucrarile multor ilustratori pe care ii admir.
Piata de ilustratie romaneasca
In acest moment, piata noastra de ilustratie pare ca sufera de “dureri de crestere”. Din ce in ce mai multe companii iau in considerare utilizarea ilustratiei si din ce in ce mai multi tineri sunt interesati sa devina ilustratori. Dar clientii inca nu inteleg factorii care determina preturile pentru ilustratie (atat pentru lucrarea in sine, cat si pentru drepturile de utilizare a ei), plus ca inca nu prea stiu cum anume sa briefeze un illustrator. Iar tinerii ilustratori inca nu stiu la ce conditii contractuale ar trebui sa fie atenti si in ce termeni ar trebui sa-si defineasca colaborarea cu clientul. Deci exista probleme atat cu “ce se cere”, cat si cu “ce se da”. De aceea este atat de importanta initiativa educationala intitulata MANUAL, inceputa de Paula Rusu si Madalina Andronic. A aparut la momentul oportun.
Pentru ca inca sunt multi clienti care inca mai cred daca au platit pentru o ilustratie, inseamna ca le apartine si ca au deci dreptul s-o exploateze in toate modurile posibile, oricum cred ei de cuviinta.
Singurul scenariu in care cesionarea totala a drepturilor de autor are sens sa fie luata in considerare este atunci cand 1. Clientul chiar are de gand in mod concret sa o foloseasca in zeci si zeci de feluri, in toate canalele media, in multe teritorii - si 2. Clientul chiar are un buget suficient pentru aceasta implementare.
Tinand cont ca o companie cum e Conde Nast mi-a platit la un moment dat 5000$ pentru cesionarea totala a unei ilustratii single-page, sa-i ceri unui ilustrator sa-ti cesioneze absolut toate drepturile contra a 200 euro e ceva jenant. Cu atat mai mult cu cat niciodata nu o vor folosi pe outdoor in Islanda sau pe merchandise in Japonia.
E simplu. Daca vrei sa ajungi pana la Universitate, iti trebuie doar un taxi; nu-ti trebuie un elicopter privat. Mai ales daca nici macar n-ai bani pentru un elicopter privat. De ajuns, ajungi si cu taxi-ul. De ce sa te faci de poveste incercand sa inchiriezi un elicopter privat cu 20 lei?
Trendurile in 2021
S-ar putea sa nu fiu cel mai potrivit om care sa raspunda la aceasta intrebare, pentru ca nu sunt atenta la trenduri, ci doar la lucrarile si artistii care mi se pare interesanti.
Din cauza conditiilor de lucru actuale, mi se pare ca vad mai multe reclame care sunt animate in loc sa fie filmate – dar, ca sa fiu sincera, sunt mai putine decat ma asteptam eu sa fie, in momentul inceperii pandemiei.
Vad mai mult artivism acum, sau cel putin e mai vizibil acum decat era inainte – ceea ce e normal, avand in vedere ca multi artisti au petrecut si mai mult timp pe social media iar unii dintre ei au avut mai mult timp liber – si astfel, mai multa atentie de acordat unor subiecte socio-politice stringente si importante.
Ilustratia de acum in Romania
Ma bucur totusi ca ilustratia in Romania s-a diversificat mult fata de acum 10 ani; si chiar fata de acum 5 ani. Inainte prevalau 2 sau 3 filoane estetice pe care le exploata cam toata lumea si care generau lucrari destul de asemanatoare intre ele si care tipau “cam asa trebuie sa arate o ilustratie”.
In timp, vocile s-au mai maturizat si, simultan, tinerii ilustratori absorb influente mult mai diverse decat inainte. Sangele e mai proaspat, ies mai multe lucrari interesante si abia astept sa vad cum va arata scena peste inca cativa ani.
Noile cerinte
A inceput deja de catva timp, dar devine din ce in ce mai evident: clienti care vor serviciile unui ilustrator dar – simultan – si ale unui influencer.
Nici macar nu e vorba despre “a merge la sigur”, lucrand cu un ilustrator care e deja “validat de public”; din ce in ce mai multi clienti pur si simplu ii cer ilustratorului sa faca si munca unei companii media.
Ori, in opinia mea, partea de “brand endorsement” este ceva diferit, ar trebui discutata si bugetata separat (si generos) – si, mai ales, nu ar trebui sa fie “subinteleasa de la sine” ca facand parte din proiect.
La inceputul unui proiect in care trebuia sa desenez portretele unor femei “aspirationale” pentru un brand mare de produse de igiena feminina, am fost intrebata daca as fi de acord sa se faca si un interviu cu mine la sfarsitul proiectului. Am acceptat. Cand a venit vremea, mi-au trimis intrebarile – doar ca nu prea erau despre mine sau munca mea, ci despre campanie – si am primit si o lista de instructiuni precise in legatura cu modul in care trebuie sa ma filmez raspunzand la intrebari, in ce culoare ar trebuie sa ma imbrac (si in care sa nu ma imbrac), ce fel de background ar trebui sa am in spate. Si in lista de intrebari au fost incluse si sugestii pentru raspunsuri!
Am facut si eu ce am putut – si, spre surpriza mea, au avut feedback pe filmul pe care l-am trimis, cerand sa repet raspunsurile, folosind de data asta “cuvinte cheie” precum si numele complet al campaniei. Am fost nevoita sa-i refuz. Poate ca daca mi-ar fi explicat de la inceput cum stau lucrurile si ce vor de fapt - si daca mi-ar fi oferit un buget pentru asa ceva - as fi luat in considerare propunerea lor, cine stie. Tragic este faptul ca brandul acesta este un brand top-of-mind in Asia - dar totusi au simtit ca au nevoie de “ajutorul” unui ilustrator ca endorsement. Ce s-a intamplat cu increderea de sine a brandurilor din epoca de aur a consumerismului? Unde a disparut?
Dorintele tale pentru 2021
Sa ma intalnesc cu toti ilustratorii pe care am vrut sa ii cunosc si personal, dar am fost prea timida - sau am considerat ca oricum am tot timpul din lume sa-I intalnesc la un moment dat. Si sa ne povestim unii altora toate motivele de bucurie, sau de nemultumire.
Sa am mai mult incredere in “the process”, si in “puterea timpului”, in tot ce iti aduce bun curgerea lui.
Sa-mi pun, in cele din urma, toate comics-urile mele intr-un loc “respectabil”, online (mai aruncati din cand in cand un ochi pe tuannini.com)
Sa invat sa citesc fluent partituri muzicale (la asta deja muncesc de zor)
Sa fiu sanatoasa.