Oameni din Lituania, România, Grecia, Egipt și Africa de Sud, țările aflate pe meridianul de 25 grade longitudine estică, se vor întâlni la finalul lunii februarie, ca spectatori, în cadrul unui festival de film cu un concept nou, Film O’Clock. La prima ediție, filme curajoase, noi, lansate sau premiate în mari festivaluri ale lumii, și filme clasice, ce fac parte din moștenirea culturală a fiecărei țări participante în proiect, plus două evenimente de industrie și discuții cu invitați speciali ce urmează fiecărei proiecții, vor fi transmise concomitent în toate spațiile festivalului din țările participante și online pe platforma festivalului.
A șaptea artă este o experiență colectivă, de aceea publicul are o senzație complet diferită atunci când urmărește filmul la cinema alături de alți oameni care împărtășesc același sentiment, în același moment. Aceasta ar fi, de asemenea, o experiență nouă și pentru cineaștii care vor avea șansa de a interacționa cu toate aceste audiențe la care nu au mai fost expuși și de a primi feedback-ul lor imediat, spune Andrew Mohsen, unul dintre curatori
Despre cum i-a adus la un loc iubirea pentru cinema, curatoriere vs. selecție și recomandări de filme din țările lor povestesc în rândurile de mai jos cei cinci curatori ai Film O’Clock, Mirona Radu (România), Ioanna Kryona (Grecia), Andrew Mohsen (Egipt), Dian Weys (Africa de Sud) și Rimantė Daugėlaitė (Lituania).
Povestea Film O’Clock
Mirona Radu: Ideea festivalului Film O’Clock a apărut după ce am aplicat la Academia de Film de la Berlin în iunie 2019. Una dintre întrebări a fost să vizualizez unde mă găsesc peste 10 ani. Cred că nu mai făcusem acest exercițiu de vizualizare înainte – răspunsul este ceea ce s-a cristalizat în decursul acestor aproape doi ani de pregătire. Mă vedeam atunci în viitor coordonând cu succes o rețea de cinematografe din diferite țări în același timp, ca și când teritoriul unei singure țări nu ar fi fost de ajuns pentru ceea ce îmi doresc să fac.
Un asemenea proiect de festival, desfășurat în cinci țări de pe două continente impune o echipă de încredere. Am ales țările pentru că am ales colegii mei delegați – cu Ioanna studiasem la Berlin un an, cu Rimante am făcut Maia Workshops, pe Dian l-am cunoscut ca regizor invitat la un festival în România, Andrew mi-a cerut unul din scurtmetraje pentru preselecția de la Festivalul de la Cairo și am păstrat legătura. Le respect profesionalismul și seriozitatea, mi-am dorit mult să pornim pe același drum împreună.
Ioanna Kryona: Mirona Radu, directorul festivalului, a prezentat conceptul Film O’Clock la un training pentru profesioniști în film (Next Wave de către Academia Germană de Film din Berlin) la care am participat amândouă. Ceea ce face acest festival atât de special și de autentic este abordarea foarte literală a termenului „internațional”. Film O’Clock este un eveniment care nu numai că va prezenta filme din diferite țări, dar le și implică din postura de co-organizatori, oferind publicului oportunitatea de a viziona proiecțiile simultan și colectiv. Cred că este ceva nou și foarte interesant din care să facem parte.
Dian Weys: Am cunoscut-o pe Mirona când scurtmetrajul meu a fost selectat la Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul din 2018. Doi ani mai târziu, ea mi-a propus ideea includerii Africii de Sud între țările Film O’Clock, iar restul este istorie. De atunci, ne-am întâlnit de nenumărate ori pe Zoom pentru a face acest vis o realitate :)
Un concept nou de festival
Andrew Mohsen: Cred că festivalul oferă o experiență unică căci a șaptea artă este o experiență colectivă, de aceea publicul are o senzație complet diferită atunci când urmărește filmul la cinema alături de alți oameni care împărtășesc același sentiment, în același moment. Ceea ce va oferi Film O’Clock este o multiplicare a acestei experiențe, deoarece spectatorii vor împărtăși acest moment din timp cu diferiți oameni din țări complet diferite. Aceasta ar fi, de asemenea, o experiență nouă și pentru cineaștii care vor avea șansa de a interacționa cu toate aceste audiențe la care nu au mai fost expuși și de a primi feedback-ul lor imediat.
Rimantė Daugėlaitė: Festivalul inseamna acces la o selecție excelentă de filme din cinci țări care au un singur lucru în comun - fusul orar. Cel mai neașteptat aspect în comun :) Dorim să prezentăm publicului culturi diferite, experiențe cinematografice diferite, alături de un program de evenimente pentru industrie. Diferențele culturale au fost deja observate de către programatori în timpul procesului de selecționare a filmelor pentru festival și este deja foarte incitant. Sunt sigură că spectatorii din fiecare țară participantă se vor scufunda într-o călătorie cinematografică foarte interesantă.
Ioanna Kryona: Film O’Clock face cinematografia și cultura accesibile unui public mai larg, ce provine din contexte culturale diferite, oferind în același timp oportunitatea și platforma de schimb și interacțiune. Această perspectivă dă putere în mod semnificativ dialogulului intercultural și are potențialul de a reintroduce importanța culturii cinematografice și a educației într-o circumstanță foarte deosebită.
Mirona Radu: Am văzut festivalul ca variantă hibridă încă de la bun început, nu are nicio legătură cu epidemia care a apărut ulterior. Pentru mine e importantă ideea ca un număr cât mai mare de oameni să poată să beneficieze de același program de calitate, fără să fie nevoie să aibă invitații speciale sau să cheltuiască enorm pe deplasare. Un festival este o bucurie, o sărbătoare atât pentru oamenii din industrie cât și pentru cinefili.
Dian Weys: Africa de Sud este destul de îndepărtată de scena festivalurilor de film europene. Prin urmare, Film O'Clock permite publicului sud-african să participe la un festival de film la care, în mod normal, nu ar avea acces și sperăm că filmele la care va fi expus vor încuraja și cultiva pasiunea pentru filmele realizate de vecinii lor din fusul orar.
Selecția filmelor
Mirona Radu, România: Într-o lume în care înotăm în propuneri cinematografice, cred că avem nevoie de un ghid, de o direcție asumată. Film O'Clock nu aduce doar filme curatoriate, ci propune un dialog între curatori și public după fiecare film. Cred că acest schimb de idei și perspective ne îmbogățește și reprezintă de fapt un pilon important al festivalului.
Andrew Mohsen: Cred că tocmai conceptul de program curatoriat va fi relevant în ceea ce privește tipul de filme pe care avem tendința de a arăta publicului nostru, în special cele clasice. Acest lucru va oferi o viziune mai extinsă asupra cinematografiei din diferitele țări în care se va putea vedea festivalul, cred că nu tot publicul știe care sunt comorile cinematografice ale altor țări.
Ioanna Kryona, Grecia: Această decizie influențează în principal activitatea echipei de programare căci curatorierea și selecția sunt doar două abordări diferite în alcătuirea programului unui festival. Curatorierea, în cazul Film O’Clock, înseamnă că sarcina programatorului este de a parcurge un număr mare de filme, atât scurtmetraje produse recent, cât și titluri clasice, și de a dezvolta o preselecție pe baza criteriilor sugerate de conceptul festivalului. Acesta este un proces destul de dificil, având în vedere cantitatea de lucrări cinematografice pe care fiecare țară o are de oferit. Discuțiile între echipa internațională de programare ce aveau ca scop acordul asupra selecției finale, care au urmat preselecțiilor individuale, au fost pentru mine un proces și o experiență valoroase.
Dian Weys: Cred că aspectul de curatoriere al Film O'Clock face programul mai demn de încredere și mai interesant, deoarece valoarea festivalului nu este dată doar de acele filme înscrise spre a fi evaluate. Mai mult, fiecare delegat are o cunoaștere profundă a industriei cinematografice din țara sa, știe ce filme sunt produse și care sunt tendințele în storytelling, ceea ce înseamnă că filmele pe care le sugerează sunt elocvente pentru peisajul industriei cinematografice.
Un spațiu de întâlnire
Ioanna Kryona: A pune la dispoziția profesioniștilor din țările participante un spațiu pentru întâlnire, prezentarea stării actuale a fiecărei industrii - mai ales în contextual epidemiei care afectează masiv cinematografia, schimbul de know-how și conexiuni reprezintă o oportunitate care nu putea fi ratată. Conectarea se referă în acest sens nu numai la public, ci și la comunitățile de film actuale, creativii și experții din acest domeniu.
Rimantė Daugėlaitė: Pe lângă experiențele cinematografice, este întotdeauna foarte util din punct de vedere profesional să înveți de la reprezentanții industriei cinematografice, să împărtășești colegilor cele mai bune practici și cunoștințe.Ambele evenimente pentru industrie din cadrul Film O'Clock au fost concepute pentru a construi o mai bună înțelegere a patrimoniului cinematografic, care este un subiect foarte relevant, dar rar abordat și, de asemenea, va avea loc o discuție care va avea ca scop identificarea principalelor oportunități (și provocări) ale realizării filmelor pe meridianul de 25 de grade longitudine estică.
Dian Weys: Evenimentele din industrie își propun nu numai să expună publicuri diferite abordării fiecărei țări în ceea ce privește realizarea filmului și obstacolelor cu care se confruntă, ci și să încurajeze oportunități de coproducție între diferitele țări.
Mirona Radu: Evenimentele de industrie sunt mici pași în a ne cunoaște vecinii de meridian, cinefili și cineaști, oameni de cultură. Cred că este importantă constituirea unei platforme de dialog – fie că vorbim despre mijloace de cooperare, fie că vorbim poate de restaurare. În timp lucrurile se pot dezvolta frumos, dar pentru asta trebuie să avem un început bun și să îndrăznim.
Andrew Mohsen: Unul dintre evenimente va fi despre restaurarea filmului și celălalt despre coproducție iar conceptele lor sunt foarte legate de ideea festivalului și de filmele pe care le oferim la prima ediție. Nu este un secret că restaurarea filmelor în unele țări nu funcționează într-o bază adecvată, nu există cultura de a avea grijă de filmele importante ale țărilor pentru a le readuce la viață iar uneori restaurarea se întâmplă doar pentru regizorii cunoscuți. Este important să se facă lumină în acest proces, să se clarifice procedurile și costurile de restaurare a unui film. În ceea ce privește cel de-al doilea eveniment, cred că va fi de mare interes în festivalul nostru, deoarece deja deschidem ușile și scurtăm distanțele dintre țări și realizatori. Știm cu toții care este importanța coproducției din ultimii ani, ceea ce ajută la finalizarea mai multor filme și uneori oferă și șanse mari la festivaluri variate.
Culoarea cinematografică locală
Ioanna Kryona: În ultimul deceniu, filmul grec se bucură de popularitate în peisajul cinematografic internațional. Ceea ce a început ca așa-numitul Val Grec Ciudat, ce are o identitate distinctă, cu rădăcini în lucrări cinematografice notabile, cum ar fi Dogtooth al lui Yorgos Lanthimos, a fost urmat de un număr mare de exemple care experimentează formate de povestire ce favorizează alienarea și premisele suprarealiste în locul structurii narative clasice.
În paralel cu acesta, au apărut o mulțime de filme din afara acestui val, ce și-au croit drum către circuitul festivalier și către publicurile internaționale, cum ar fi Strella de Panos H. Koutras, o piesă excepțională de cinema queer care a avut premiera la cea de-a 59-a ediție a Festivalului de Film de la Berlin sau Suntan de Argyris Papadimitropoulos, o dramă narativă foarte bine primită, care a avut premiera la Rotterdam IFF și a câștigat premiul pentru Cel mai bun film internațional la Edinburgh IFF.
Regizorii de scurtmetraje din Grecia sunt o parte extrem de activă și remarcabilă a comunității cinematografice a țării. Atragând atenția festivalurilor internaționale și obținând expunere mare, cu exemple precum câștigătorul Palme d’Or The Distance Between Us and the Sky de Vassilis Kekatos și The End of Suffering (The Proposal) al lui Jacqueline Lentzou, care a câștigat Cel mai bun scurtmetraj narativ la Chicago IFF, această generație a noilor veniți oferă o gamă largă de abordări diferite ale povestirii și un limbaj cinematografic și estetic marcat de diversitate.
Andrew Mohsen: Cinematografia egipteană este una cu tradiție, ce obișnuia să aibă titluri constant în producție și nume mari în toate domeniile cinematografiei iar Egiptul a fost țara arabă cu cel mai mare număr de filme produse și distribuite pe an. Starurile de cinema din Egipt sunt foarte cunoscute în majoritatea țărilor arabe.
În ultimii ani avem o producție medie de 30 de filme pe an, majoritatea fiind filme comerciale și foarte puține art-house, dar suntem una dintre puținele țări din lume în care filmele naționale adună mai multe încasări de box-office decât filmele de la Hollywood.
Mulți regizori egipteni au avut succes în afara Egiptului, precum Youssef Chahine și Yousry Nasrallah. Chiar vă recomand să vedeți The Land de Youssef Chahine și Mercedes de Yousry Nasrallh.
Dian Weys: Chiar dacă Africa de Sud are una dintre cele mai vechi industrii de film din lume (primul film a fost prezentat în mai 1896 și primul film produs a fost The Great Kimberley Diamond Robbery în 1910), industria a crescut cu adevărat în ultimii douăzeci de ani. Filmele locale de urmărit în anul acesta sunt Barakat, regizat de Amy Jeptha și filmul lui Louw Venter, Stam (Arborele), precum și cele două filme care sunt luate în considerare în prezent pentru Globurile de Aur: Moffie de Oliver Hermanus și Toorbos de René van Rooyen (de asemenea, propunerea Africii de Sud la Oscar de anul acesta). Deoarece peisajele Africii de Sud sunt atât de vaste și diferite, țara oferă și locații uimitoare de filmare pentru producții internaționale.
Mirona Radu: Cred că cinefilii ar trebui să vadă filmele lui Lucian Pintilie, aș spune pe toate, eu sunt o mare admiratoare a filmelor sale. Aș recomanda apoi fără să stau pe gânduri oricând Nunta de piatră, Meandre sau Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu.
Rimantė Daugėlaitė: Cinematografia lituaniană a început să își trăiască vremea Renașterii în ultimii 5 ani. Talentele lituaniene emergente și cele mai noi lucrări ale lor au avut succes la numeroase festivaluri de film A List, la premiile Academiei și la EFA, printre numeroase alte distincții.
Bio pe scurt
Mirona Radu, cineastă, lucrează în producție și distribuție de film de aproape zece ani, inclusiv festivaluri de film internaționale, și are pregătire și experiență în dezvoltarea proiectelor multiculturale. Din februarie 2019, Mirona este curatorul și coordonatorul cinematografului Muzeului Țăranului din București. În iunie 2020 a lansat proiectul său de suflet Film O’Clock International Festival în cadrul Cannes Next.
Ioanna Kryona și-a început experiența de festival de film în 2009, la Festivalul Internațional de Film din Salonic și a continuat cu Festivalul de Film Documentar din Salonic, Festivalul Internațional de Film Duhok din Irak, unde a curatoriat secțiunea de concurs internațional și Festivalul de film grec din Berlin Hellas Filmbox, al cărui Director de Programare a fost timp de trei ani. A dezvoltat CINEsymposium, un program de instruire online pentru programatori de festivaluri lansată la Marché du Film 2020. Este scenaristă și realizatoare de filme și a regizat trei scurtmetraje.
Andrew Mohsen a fost în 2016 cel mai tânăr membru al comitetului de selecție a celei de-a 38-a ediții a Cairo International Film Festival. În 2018 i s-a oferit funcția de director artistic al Festivalului Internațional de Film de Documentar și Scurtmetraj Ismailia iar în același an a fost selectat pentru a fi directorul competiției de scurtmetraj Cinema of Tomorrow din cadrul Cairo International Film Festival.
Rimantė Daugėlaitė este director general al Agenției Lituaniene de Film de scurtmetraj “Lithuanian Shorts” din 2012 și director al Festivalului Internațional de Film de scurtmetraj din Vilnius din 2009. Rimantė lucrează în sectorul audiovizual de aproape zece ani și a coordonat multiple proiecte culturale și de promovare a filmelor și a produs și câteva scurtmetraje lituaniene.
Dian Weys a studiat Film & Television Studies la Universitatea din Cape Town. Versnel, primul său scurtmetraj, a debutat la Silwerskermfees de la kykNET în august 2017, unde a câștigat premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj și cel mai bun scenariu și a putut fi vizionat la alte cincisprezece festivaluri de film. El este, de asemenea, scriitorul și regizorul a două viitoare filme TV numite Kantlyn (Sideline) și Motel, precum și a două noi scurtmetraje numite Plaashuis (Fermă) și Bergie.
