Parca am intrat prea grabiti in 2021. Am fost nevoiti. N-am gresit cu nimic daca am trait sarbatorile de iarna pe fast-forward - in sensul ca le-am acceptat asa cum au fost, cu restrictii, dar abia asteptam sa le lasam in urma. Sa recunoastem ca aveam nevoie de acel 1 in plus, fie si scriptic, adaugat lui 2020.
In graba noastra, poate ca am omis niste lucruri - nu ca ne-am fi gandit la ele in oricare alt sezon de sarbatori din anii trecuti. Din acest motiv, am discutat cu Georgiana Vlahbei si Alina Tofan, care ne amintesc ca:
În fiecare an, sperăm și ne urăm unii altora ca sărbătorile să ne aducă abundență, daruri, bunătăți. Ce înseamnă, însă, de asemenea, sărbătorile: mâncare aruncată, milioane de tone de deșeuri, abuz de plastic de unică folosință, nereciclabil. Cu cele mai bune intenții, ajungem, în fapt, să încurajăm și mai mult consumul iresponsabil.
Noi am mai povestit recent cu ele despre proiectul lor ”Plastic. Memorie afectiva si risipa”, insa acum am vorbit despre ideea lor de a colinda cu eco-capra.
Modelul nostru de acțiune/ activism se încadrează unui demers de #ecoart, demult susținut în mediile artistice internaționale, care în România este încă prea puțin explorat și care de multe ori nu iese din sfera ”bulei” artistice.
Cititi in randurile de mai jos despre demersul celor doua, despre mentalitatile de la noi privind consumul de plastic si despre felul in care a fost primit mesajul lor, prin fiecare proiect in parte.
Consumul si risipa de plastic
E încă prematur de vorbit despre statisticile pentru 2020, studii ample nu sunt încă publicate. Pentru o imagine de ansamblu, putem privi câteva date din ultimii 5 ani: în ceea ce privește consumul global de plastic, economiile dezvoltate pot ajunge până la 100 kg anual per consumator. O investigație Ipsos, publicată cu ocazia Zilei Pământului 2020, arată că 8 din 10 consumatori globali caută produse mai sănătoase și cu impact pozitiv asupra mediului.
În România sunt puţine statistici pentru acest comportament – un studiu de caz Vice din 2019 estima la aproape 50 numărul de ambalaje de plastic generate săptămânal de o singură persoană.
În ceea ce privește reciclarea la nivel național, conform raportului Eurostat, în 2016, procentul la care se afla țara noastră la reciclarea ambalajelor de plastic se afla peste media europeană - aproximativ 45%. De la 47,6% în 2017, a ajuns până la 43% în 2018, când România a reciclat mai multe ambalaje din plastic decât Belgia, depășind și media europeană de reciclare.
În 2019, țintele de reciclare la nivel național au crescut, ajungând la 45% pentru plastic. Într-un sondaj online World Vision România realizat în primăvara anului trecut rezultă că aproape trei români din patru (73%) reciclează deșeuri, în majoritate plastic (88%). La nivel global, problema reciclării plasticului e cu atât mai presantă cu cât, deși 63% dintre ambalajele multor produse de larg consum la nivel global sunt făcute din plastic (Euromonitor, 2019), doar 9% din cantitatea generată la nivel mondial este reciclată, conform unui studiu de National Geographic (2017).
Perspectiva românilor
Studii despre mentalitate la o asemenea scară încă nu s-au realizat, care să urmărească o diversitate a mediilor și a respondenților (criterii specifice de tipul rural/urban, grupe de vârstă etc.). De asemenea, nu sunt integrate/corelate studii naționale ale practicilor asociate plasticului cu rezultatele studiilor la nivel european sau internațional, așa că ne ferim să propunem o concluzie generală.
Din datele de mai sus, tendința generală pare să fie că începem să ne ”trezim” la nivel colectiv, să înțelegem gravitatea risipei, la care sigur contribuie toate instrumentele, recomandările și țintele impuse și la nivel european ce asigură o anumită presiune ca România să îndeplinească niște standarde în legătură cu protecția mediului și gestiunea deșeurilor.
Dacă vorbim însă despre punctele bune, ne-am îndrepta privirea mai degrabă spre viitor. Din interacțiunile noastre, pare că generațiile tinere (copiii, adolescenții de azi) sunt tot mai conștiente de risipă, au un spirit comunitar tot mai dezvoltat, ceea ce ne dă speranța că vor putea dinamiza schimbări mult mai semnificative decât ceea ce a putut produce până acum generația noastră (28-35 ani).
Perspectiva voastră
Orice tip de schimbare în plan social pornește de la conștientizarea în plan individual. Aceasta este și miza proiectelor noastre, aceea de a provoca o incursiune personală în memorie și în afect, o auto-analiză a propriului coș de gunoi - atât în sensul propriu, concret – ce, cum și cât aruncăm zilnic, dar și la nivel de valori - tot ceea ce se înțelege prin reziduu, ca metaforă pentru ceea ce ascundem ”sub preș”: acțiunile față de care nu ne asumăm responsabilitatea la nivel colectiv, moștenirea pe care o lăsăm generațiilor viitoare.
Cu alte cuvinte, încercăm să atragem atenția asupra pașilor mici, de responsabilizare individuală - modalități pragmatice ce pot fi asumate de fiecare și care se pot transforma, în timp, în propuneri pentru politici publice și schimbări cu adevărat la nivel macro. Se spune că e nevoie de câteva luni de exercițiu pentru a transforma un comportament într-un obicei. Aici vedem noi începutul, educarea spre trecerea în obicei, exercițiul privirii.
E important însă de menționat că inclusiv acești pași mici la nivel individual depind de o sumedenie de factori și de contexte: bagajul de educație, modelele familiale, presiunea socială, expunerea fiecăruia la această problemă a risipei și contextul economic. Căci, de exemplu, ceea ce ne putem asuma noi, ca tinere din mediul urban, conectate la platforme internaționale, având la dispoziție exemple și resurse numeroase, este total diferit de baza cu care pot opera tineri din aceeași categorie de vârstă cu noi, dar din medii total diferite, din regiuni rurale sau cu un alt venit mediu lunar, pentru care înlocuirea plasticului de uz casnic cu alte materiale, ca exemplu de practică, e pur și simplu o non-opțiune.
Se ridică des această problemă în discuțiile publice – tendința spre low/ zero waste rezultă aproape întotdeauna mai scumpă decât plasticul ”by default” și uneori presupune consum și mai ridicat de alte resurse. Așadar, dacă în mediul urban pot funcționa unele campanii, demersuri și inițiative organizaționale, ceea ce funcționează în alte medii ca practici de reducere a plasticului variază, și nu e indicat să privim uniformizat. E nevoie de o mai mare atenție pentru zonele sau regiunile unde plasticul efectiv nu are alternativă, pentru ca întreaga problemă a reducerii să poată intra cu adevărat ca alarmă în conștiința/ practica locală.
Mai departe, trecerea de la practici individuale spre asumarea colectivă credem noi că trece printr-un pas esențial, și anume formarea de comunități reunite în jurul acestor principii și crezuri comune despre starea de fapt și soluțiile care pot fi implementate pentru o mai mare grijă față de mediu. Observăm cât de utile sunt grupurile informale reunite pe platformele de socializare, care creează o adevărată efervescență în jurul practicilor de reducere a plasticului, refolosire, reciclare (doar una din componentele ”problemei plasticului” de care ne ocupăm și noi) – forumuri, grupuri de discuții online, unde sunt distribuite frecvent resurse, mijloace și tips&tricks care activează constant comunitatea să încerce și să genereze soluții tot mai practice și tot mai accesibile de reducere sau reciclare la nivel individual.
Upcycling-ul, de exemplu, fie că pornește dintr-un trend cool sau dintr-o preocupare profundă, pare să fie un vehicul catalizator în unele medii în prezent, mai ales în contextul integrării creativității în tot mai multe planuri (și legătura industrii creative - economii circulare).
Sensibilizare prin artă
În cazul nostru, din practica ultimului an în cadrul proiectului cultural ”Plastic. Memorie afectivă și risipă” și a acțiunilor cu care continuăm proiectul, am observat că mijlocul prin care putem atrage oamenii spre mesajul nostru este unul care mizează pe sensibilizare prin artă și prin dimensiunea culturală pe care o integrăm viziunii și practicii noastre. Cum explicam și într-un interviu anterior, activismul nostru nu este unul clasic ecologic.
Ne-am dat seama că cele mai puternice reacții primite au pornit mai întotdeauna dintr-o legătură profundă și un fond – personal, cultural, pe care publicul o avea cu subiectele și temele pe care le-am propus: fie că a fost vorba de reamintirea unor momente din propria copilărie, adolescență unde plasticul era omniprezent, fie că am atins o zonă a creației cu care unii dintre aceștia se identifică (pasiune sau job), fie că am readus, într-un nou context, un obicei vechi din spațiul românesc, transmis de generații și recognoscibil (cum a fost Jocul Caprei).
Cu alte cuvinte, ce funcționează în cazul nostru este să propunem auto-reflecția, să producem concepte care fac trimitere la emoții, senzații și cunoștințe sau coduri culturale care oglindesc universul interior al celor cărora ne adresăm. Modelul nostru de acțiune/ activism se încadrează unui demers de #ecoart, demult susținut în mediile artistice internaționale, care în România este încă prea puțin explorat și care de multe ori nu iese din sfera ”bulei” artistice.
Ce nu vedem să funcționeze sunt campanii care mizează exclusiv pe statistici aride, care, deși extrem de importante pentru că oferă situația de facto, nu ating cu adevărat realitatea concretă de zi cu zi. 8%, 45% rămân în sfera abstractă. Fără integrarea plasticului în setul nostru colectiv de viziuni pe termen lung, fără racord la valori de sustenabilitate și grijă pentru mediu, fără o încadrare în cultura de azi și mai ales fără o privire descentralizată care ia în considerare toți factorii (economic, social, cultural), șansele eco-awarenessului nu pot atinge real modul în care funcționăm zi de zi.
Concluzii dupa ”Plastic. Memorie afectiva”
Finalul oficial al proiectului ”Plastic. Memorie afectivă și risipă” a fost anul trecut, însă, pentru noi, primele 6 luni, iunie - noiembrie 2020 au reprezentat, în fapt, abia începutul.
Câștigurile proiectului au ținut de activare participativă prin artă, oferirea unui spațiu pentru dialog public unde să fie chestionate practici, reprezentări și utilizări individuale din sfera socială a plasticului, precum și o serie de produse artistice: un ecoperformance ‘94 future : life in Plastic cu premieră fizică și filmată, un videoperformance Asphyxia, o expoziție conceptuală de fotografie Plastic. Intim. Colectiv, un produs de realitate virtuală Amintiri nedegradabile, o platformă de resurse și comunitate: www.plasticmemoriesirisipa.ro.
Una dintre cele mai importante lecții a fost alegerea de a aborda tema multidisciplinar, cu o privire compozită - produsele artistice ale proiectului au reieșit la intersecția mai multor teritorii și cu ajutorul a diferite tehnici; de asemenea, importanța de a oferi libertatea creatorilor implicați de a utiliza mediile proprii diferite (actorie, artă video, fotografie, antropologie, sound – design) pentru a sonda problematica plasticului.
Ne dorim ca acest model explorat de noi să fie relevant/replicat și pentru alte inițiative sau organizații: aducerea împreună a practicilor artistice la intersecție cu sfera eco e probabil cel mai semnificativ take-away al experienței noastre ca grup și ca proiect: întrepătrunderea și colaborarea dintre aceste două medii are un potențial extraordinar.
Pentru exterior, proiectul a reușit să ofere un punct de pornire pentru o privire culturală proaspătă și o reflecție artistică profundă asupra ”internalizării” plasticului în aproape toate spațiile vieții cotidiene. Sperăm că am reușit să (re)aducem în spațiul cultural și artistic de la noi un palier al creației care se îndreaptă spre activismul de mediu, spre eco-art și, cel mai important, sperăm-lucrăm ca mesajul nostru să depășească mediul artistic și să ajungă la publicul cât mai larg, care nu e familiar sau preocupat în viața de zi cu zi de problemele pe care ni le punem noi.
Abia acolo țintim să putem vorbi despre un impact adevărat. Câteva date din consumul și engagementul din online ne arată că proiectul a ajuns la un număr considerabil de persoane din mai multe medii (13000, ca audiență generală în timpul proiectului), apoi deplasările noastre în alte județe au fost întâmpinate cu foarte multă deschidere. Dar asta este work in progress constant, mai sunt încă foarte foarte multe de făcut.
Sarbatorile de iarna in pandemie
Putem spune că am fost atât de ocupate de proiectele profesionale și în special, de proiectul cu plastic și cu dezvoltarea acestuia, încât am resimțit pandemia mai puțin decât poate s-a resimțit la nivel colectiv. Pentru ambele a fost un an foarte bun, în fapt, un an în care am reușit să dăm formă viselor noastre, să construim o echipă, să căpătăm noi mijloace de expresie artistică și să avem mai multă încredere în ceea ce facem.
Suntem recunoscătoare că într-un context atât de turbulent, de imprevizibil cum a fost tot anul 2020, am reușit să ne explorăm constant creativitatea și mai ales în relație cu această dimensiune eco, în filosofie, dar și în practică. Așadar, sărbătorile au venit cu o risipă personală mult mai mică, cu ochi mult mai atenți la coșul de gunoi pentru a separa plasticul de restul deșeului, cu misiunea de a informa cât mai mulți cunoscuți despre cât de gravă este problema risipei în context festiv.
Eco-capra
Ideea unei capre-eco, realizată din materiale de plastic a venit la inițiativa mea (Alina), era un concept pe care îl aveam în minte de multă vreme, însă așteptam momentul oportun.
Georgiana a îmbrățișat propunerile, m-a ajutat să le dezvolt și a completat imaginea pe care o aveam în minte oferind greutate conceptului, în special prin textul pe care l-a creat.
Jocul Caprei este un obicei practicat între Crăciun și Anul Nou în multe regiuni ale țării. Ca alte obiceiuri cu măști din această perioadă de tranziție, are un rol foarte specific – e menită a aduce prosperitate familiilor colindate și roade pâmânturilor și animalelor din gospodărie, ajutând la reînnoirea Timpului.
Cu același rol am gândit și noi versiunea noastră eco de Capră – în speranța unei reînnoiri a obiceiurilor de consum. Mai mult, corelarea mesajului nostru cu ritualul vechi vine și pe fundalul faptului că din ce în ce mai mult, recuzita tradițională în obiceiurile active este inlocuită tot mai mult cu elemente de plastic. Înlocuirea nu deturnează sensul obiceiului, ba chiar arată inventivitatea comunităților locale păstrătoare ale obiceiurilor și e un exemplu de creativitate și ingeniozitate. Însă nu putem să nu ne întrebăm cum ar ajunge să arate aceste măști într-un viitor în care materiile folosite local vor dispărea complet și vor fi înlocuite de plastic...
Realizarea costumului
Așa cum fragmente din vechi textile ieșite din uz decorează costumul caprei tradiționale, ambalaje de plastic de la alimentele de zi cu zi țin locul panglicilor multicolore în versiunea noastră. Costumul caprei de plastic a fost realizat integral din ambalajele de plastic pe care le-am adunat pe parcursul a mai multe luni.
Coarnele caprei sunt din paie de unică folosință, decorul capului din flori realizate din pungi transparente ”de cadou”. La una dintre casele colindate am primit și o beteală din plastic pentru a întregi ornamentația. Orația eco-caprei pe care am oferit-o gazdelor urmărește structura orației tradiționale (o puteți citi aici), adaptată pentru a atrage atenția asupra risipei de plastic. Toate elementele performative au fost gândite pornind de la structura ritualică așa cum se mai păstrează azi de către actanții/ cetele tradiționale. Momentele ludice, ”jocul” în sine al caprei pe ritmul tobei din caserola de plastic, inclusiv momentul culminant al performării, moartea simbolică a caprei apare în jocul nostru: ...”cât de mult am consumat/ că planeta a cedat/ moare, moare, capra mea/ gazdele plastic să-i dea”... și este gândit participativ: capra noastră reînvie și colindul e terminat abia când gazdele îi oferă plastic să mânânce.
Colindatul
Am plimbat capra prin autobuze, pe străzi, prin metrou. Am colindat prieteni și susținători ai proiectului. Din nefericire, nu am ajuns peste tot unde am promis, dar anul viitor ne vom organiza mai bine. De fiecare dată am fost primite cu entuziasm și uimire. Am simțit că suntem așteptate așa cum așteptam și noi cetele de colindători. Am primit numeroase aprecieri pentru ineditul conceptului, pentru meșteșugul costumului, pentru orație, am fost întâmpinate cu bucurie, deși realitatea pe care o aduceam în atenție nu era una veselă, în esență. Noi vorbim despre cât plastic se consumă, cum planeta de sufocă…
Pentru Georgiana, care obișnuiește să urmărească asemenea ritualuri în documentările ei fotografice, trecerea de partea cealaltă – a performării efective - a fost de un impact grozav.
Amândoua am înțeles, dintr-un alt punct de observație – ca actanți, menirea unor asemenea ritualuri pentru coeziunea comunității, rolul lor de a lega casele sau familiile împreună într-un spațiu și timp sacru. Dincolo de statementul ecologic, artistic, e o experiență pe care am trăit-o amândouă despre puterea unor asemenea gesturi, obiceiuri, încă atât de prezente în mentalul colectiv. A fost o pătrundere fast-forward în universul simbolic colectiv. Din acest punct de vedere, mesajul nostru eco simțim că s-a integrat unui sistem de referință cultural și asta poate explica de ce a fost atât de bine primit, din ecourile pe care le auzim încă.
Ambele suntem interesate de practica ritualurilor în spațiul balcanic și faptul că am reușit să facem asta împreună ne-a oferit complexitate în ceea ce lucrăm, reușind astfel să ne consolidăm identitatea de colectiv artistic eco-performativ.
La scurt timp după colindă, am vrut să ducem mai departe acest ritual reinventat. Știind că Marea Neagră este cea mai poluată din apele Europei, în primele zile ale anului am pornit cu echipa într-o excursie la mare, pentru o sesiune foto pe care o vedeți aici și un videoexperiment care e încă în pregătire.
Sarbatorile petrecute sustenabil
În fiecare an, sperăm și ne urăm unii altora ca sărbătorile să ne aducă abundență, daruri, bunătăți. Ce înseamnă, însă, de asemenea, sărbătorile: mâncare aruncată, milioane de tone de deșeuri, abuz de plastic de unică folosință, nereciclabil. Cu cele mai bune intenții, ajungem, în fapt, să încurajăm și mai mult consumul iresponsabil.
Sărbătorile, ca oricare alt moment al anului, ar beneficia de aceleași principii: reduce, refolosește, reciclează. Și dintre acestea, cea mai importantă este prima – dacă reușim o reducere a consumului de plastic, restul pașilor se simplifică, în lanț. Așadar, un prim pas este atenția mult mai mare spre ce cumpărăm.
La o simplă căutare pe internet găsim nenumărate resurse prin care putem să reconvertim obiecte vechi din casă pe post de jucării de brad, cum putem înlocui ambalaje de plastic pentru cadouri cu ambalaje reciclate sau chiar refolosite din ziare, reviste sau orice avem la îndemână.
În fond, aproape tot ce înseamnă decorul de Crăciun poate fi realizat manual din obiecte și materiale din casa fiecăruia. E o provocare care poate aduce familia împreună, o activitate grozavă de dezvoltarea a creativității prin do it yourself. Și acesta este doar un exemplu, din sfera consumului de plastic.
Planuri si idei in 2021
Cum menționam, noi nu am resimțit o încheiere propriu-zisă a proiectului, acesta continuă și va continua, în formule diferite, cu aproximativ aceiași membri ai echipei, explorând tot mai adânc și divers acest univers al plasticului la intersecție cu alte sfere. Cu cât reflectăm mai mult asupra temei, cu atât imaginăm noi posibilități prin care să aducem mesajul spre grupuri cât mai diverse, cu atât vrem să ne extindem spre colaboratori cu expertize specifice, cross-disciplinar, așa că pare că proiectul nu se sfârșește cu adevărat, ci evoluează în același timp cu noi.
Ne-am ținut ocupate încă din noiembrie și continuăm și în 2021 să aplicăm la tot mai multe apeluri internaționale din sfera artistică, la concursuri, la evenimente. Așa începem să dăm o dimensiune internațională muncii noastre, treptat: am participat cu produsele multimedia ale proiectului la evenimente online în cadrul unor unor festivaluri internaționale organizate de platforme ce reunesc comunități artistice: evenimentul ”Online performance art festival”, evenimentul ”Virtual Matter(s)” al The Hive Art Community, suntem prezenți pe platforme precum Balkan Art Scene, pe platforma ”e-theatrum” etc., așteptăm răspunsul pentru participarea la primul festival internațional de eco-performance, șamd.
Monomer, un alt proiect depus de echipa Plastic și câștigat în cadrul sesiunii de finanțare AFCN pentru 2021 tocmai își are debutul în luna februarie. Ne bucurăm că am reușit să coagulăm un colectiv artistic tânăr, entuziast, format din artiști interdisciplinari ce își doresc să se dezvolte în permanență și să dobândească multidisciplinaritate.
Faptul că am reușit să creăm o echipă interesată să dezvolte proiecte în continuare este cea mai mare realizare pentru noi. În ”Monomer – future prospects about old habits” vom aborda plasticul dintr-o cu totul altă perspectivă, va fi privit prin ochii performerilor izolați în timpul stării de urgență care a fost în luna aprilie, plasticul fiind reprezentativ pentru spațiul domestic acaparat de această industrie.
