”Alo, ce mai faci? Ești bine? Ce ai făcut azi?” Totul a pornit de la un telefon către bătrâni. Ioana Păun, artistă de teatru și performance, ale cărei demersuri au mereu o miză socială, și-a propus anul trecut, în starea de urgență, să dea un telefon special. Așa a apărut ideea Retro Radio: să sune bătrâni, să le pună muzică, să povestească și să își țină de urât. Apoi, ideea s-a transformat într-un apel pe Facebook către nepoți, care a devenit popular, iar acum a devenit un podcast și o inițiativă susținută de o echipă întreagă de actori, regizori și muzicieni.
De la bunici de 90 de ani care se joacă cu drone și webcamuri, la cei care fac fanzine, călătoresc, sunt nonconformiști sau experimentează, seria de documentare vrea să dea la o parte clișeele despre bătrânețe.
Este un podcast care documentează bunici excepționali, care nu-și iau în serios vârsta și care ne pot da clasă multora dintre noi la modul în care își trăiesc și își privesc viața. E o șansă să învățăm de la ei și să avem încredere în viitor, spune Ioana Păun.
Podcastul a fost lansat azi, iar primul episod se numește Drone și mărgele. Ioana Păun povestește în rândurile de mai jos care a fost drumul lui de la idee la o serie de documentare și de ce e nevoie să schimbăm perspectiva asupra bătrâneții.
Un telefon către bunici
Cum a început starea de urgență în 2020 cei de la CCC (Centrul Cultural Clujean) au lansat o provocare pentru artiști, să facă ceva creativ în câteva zile. Pierzând cam toate mediile tipice prin care comunicam până atunci, adică teatru, performance, spectacol, mi-am zis ca vreau să folosesc telefonul. Mi-a părut cel mai trainic mediu, la care are acces mai oricine.
Așa a apărut ideea cu Retro Radio: sun la telefon bătrâni, îi țin de povești, le pun muzică, ne ținem de urât o oră, ca în tren. Apelul către nepoți care vor să-și înscrie bunicii s-a rostogolit formidabil, postarea mea a avut peste 200 de share-uri. Atunci am făcut totul singură, din bucătărie, a fost un prototip. Acum proiectul are o finanțare solida care mă ajută să-l fac cu o echipă de 10 oameni, să sune bine, să fie autentic și construit cu migală.
Totul a curs firesc, nu am simțit obstacole. E un proiect care s-a născut din dorință și afecțiune, și atunci dificultățile sunt nesemnificative.
Ilustrație: Romina Ionescu
De ce un podcast cu bunici
Este un podcast care documentează bunici excepționali, care nu-și iau în serios vârsta și care ne pot da clasă multora dintre noi la modul în care își trăiesc și își privesc viața. Îmi doresc să schimbăm narativa despre bătrânețe, să cunoaștem oameni care au curaj, sunt curioși, deștepți, care au nerv la 70, 80, 90 de ani și spun ce le trece prin cap. E o șansă să învățăm de la ei și să avem încredere în viitor. Artistic vorbind, podcastul este un documentar subiectiv despre câte una dintre pasiunile lor, povestit de câte un actor și de doi bunici, în care muzicienii adaugă atmosferă.
Am primit câteva zeci de înscrieri de la nepoți, am început interviurile pentru primele două emisiuni.
Ioan Erhan, invitatul primului episod, Drone și mărgele, care poate fi ascultat aici.
Surprize
Am descoperit cât de ușor e să faci ceva cu oameni care sunt dispuși să ofere mult. Fiecare dintre seniorii cu care povestim este special, au o filosofie de viață pe care o exprimă, cumva descoperi vieți complete, cu de toate. Am descoperit lucruri care ne-au răsturnat așteptările, bunici de 90 de ani care se joacă cu drone și webcamuri, care fac fanzine, care au opinii radicale și mișto, povești demente, aventuri, care trăiesc pățanii. Sincer simt ca și cum aș vorbi cu o prietenă de vârsta mea dar mai înțeleaptă. Este formidabil să găsești atâta viață în ei.
Provocări
Noi am lucrat împreună deja în spectacole, colegii mei sunt actori sau muzicieni, e o echipă cu experiență în sunet, voce, în oameni, am strâns o echipă care să aducă un sentiment proaspăt. Tot procesul solicita efort și energie. Mergem la bunici, le luăm înterviurile, le edităm, păstrăm o linie de bază, apoi construim narațiunea întregii emisiuni, muzica este originală, creată numai pentru podcast, dar e o muncă pe care o cunoaștem bine. Provocarea va fi distribuția, să ajungem la cât mai mulți ascultători.
Cum a fost 2020 pentru tine
A fost un an ca celelalte pentru mine, am mereu provocări în meserie, călătoresc mult și în locuri care nu-mi sunt familiare, iau mereu proiecte foarte provocatoare, deci am simțurile ascuțite și pregătite pentru mai orice, am trecut prin multe în cei 10 ani de teatru. În 2020 însă nu am făcut deloc teatru, nu mi-am dorit nici să fac nici să vad, deci s-a potrivit la țanc, am lucrat la un video game si la un scurt metraj care va avea premiera anul ăsta.
M-a afectat statul în casă, m-a făcut să mă simt singură, eu sunt sociabilă și extrovertă și obișnuiam să ies de 2-3 ori pe zi, ori la repetiții, ori la piscină, ori la piață, la un vernisaj, să călătoresc mult și des. Am găsit soluții cât am putut de mult. Dar abia aștept să plec din țară.
Am avut un proiect amânat cu un an, era la Viena, și în rest m-am ținut de toate.
Cum ai început 2021
Am început în trombă cu bunicii, chiar din primele zile am aflat că am primit finanțarea de la Ministerul Culturii și m-a bucurat mult. Anul ăsta voi sta mai mult în străinătate, în Viena unde lucrez – coincidental, cu bătrâni la un proiect video și în SUA unde colaborez cu universitățile Stanford si Bard la o cercetare postdoc mai mare despre modul în care artiștii se folosesc de Instagram.
