Asa isi incheie Toma pitch-ul din trailerul seriei "Banciu, detectiv animat". Si cand spune "hai sa facem", nu e ca si cum s-ar porni de la o pagina alba goala. Toma Alexandru a pornit de fapt de pe la 4 dupa-amiaza, in anii 90. Cu admiratia pentru Tom si Jerry. Apoi, a facut o facultate orientata spre creatie. Apoi a mers in Silicon Valley si a colaborat cu Dreamworks, Disney si Cartoon Network. Si-a facut o cariera in comedie si devenit o prezenta constanta pe YouTube. Si din cand in cand, s-a inchis de dimineata pana seara in birou, ca sa scrie, iar prietena lui era ok cu asta. Abia intr-una din zile a ajuns sa scrie despre personajul Banciu. Deci Toma isi asuma pe deplin acest "hai sa facem", la fel cum si-a asumat aproape toate rolurile in producerea episodului pilot.
Nu spunem ca Toma s-a nascut sa faca acest serial - ne-am lua prea in serios si tocmai asta incearca el sa compenseze cu animatia lui. Dar serialul s-a nascut pentru ca Toma are o sete mare de creatie. Si nu vine de la vreo muza, vine de la munca. Asa cum am spus mai sus, asa cum o spune si el:
"Inspirația o chemi tu, nu stai să vină. Nu zic că cine doar așteaptă inspirația greșește, dar un profesionist care lucrează pe bani și pe deadline-uri nu are luxul ăsta (...). Când te așezi la masă, ai început deja procesul demult. Așezatul la masă e penultimul pas în scris."
Povestim in continuare despre proiectul acestui serial de animatie, despre cum si cu cine a colaborat Toma in productia primului episod si de ce e nevoie pentru continuarea seriei.
Pasiunea pentru animatie
Pasiunea pentru ilustratie si desen a existat dintotdeauna. Multă vreme era planul principal pentru viața mea, de aceea am și urmat o facultate care avea oarecum tangență cu asta (arhitectura).
Primele amintiri sunt probabil desenele animate cu Tom & Jerry de la 4 dupa-masa de pe TVR 2 în anii 90, la început. Mi se părea ceva extraordinar faptul că unii oameni făceau asta, însa multă vreme mi s-a părut de neatins domeniul (justificat de altfel o bună perioadă de timp, până când software-ul a devenit ușor de folosit, puternic și ieftin).
Animația nu s-a transformat niciodată în job la mine. Am avut mai multe proiecte și am făcut parte din mai multe companii de-a lungul timpului care au folosit și animația în ce produceau (fie că a fost vorba de aplicații mobile pentru copii, publicitate sau game dev).
Sper să devină un job, dacă reușesc să merg mai departe cu proiectul "BANCIU - Detectiv Animat".
Proiecte au fost foarte multe, și dacă le enumăr pe toate aici, nu mai am ce să povestesc pe YouTube să vina zecile de dolari din ads. Foarte pe scurt - am lucrat în publicitate, am lucrat și în Silicon Valley și am colaborat cu studiourile mari de animație (Dreamworks, Disney, Cartoon Network etc).
Banciu, detectiv animat
M-am pus la birou să scriu un scenariu pentru o animație pentru că mi-am dorit mereu să pot face asta. Anul ăsta cu pandemia mi-a permis să fiu blocat în casă și să mă apuc de proiectul ăsta fără să fiu întrerupt.
Ideile pentru un astfel de proiect de lungă durată nu "vin". Dacă aștepți să-ți vină idei, n-o să realizezi prea multe. Trebuie să te apuci să muncești, și din mult scris, dar și mai mult editat, rămân niște idei pe care le poți dezvolta. Inspirația o chemi tu, nu stai să vină. Nu zic că cine doar așteaptă inspirația greșește, dar un profesionist care lucrează pe bani și pe deadline-uri nu are luxul ăsta. Mai mult, părerea mea este că ideile alea bune de tot vin din cantitate. Creierul trebuie exersat să gândească, altfel e leneș.
Tema aleasă e destul de universală, pentru că sunt fan al umorului care să fie relevant și peste 10-15 ani, și în altă țară poate. Dezavantajul aici e că e mai puțin de succes local decât un serial despre lucruri foarte românești.
Un motiv personal pentru tema este faptul ca imi plac filmele noir, și m-a influențat puternic și serialul Police Squad, și filmele de lung metraj care au ieșit de pe urma serialului (seria Naked Gun).
Iar practic vorbind, un serial polițist are de toate - e ușor să creezi tensiune, din tensiune iese și umorul mai simplu, poate avea și dramă. E mix-ul perfect pentru un începător la scris seriale cum sunt eu.
Legat de alegerea personajului și povestea lui, din nou - asta a ieșit când m-am apucat să scriu. Știu că nu e un răspuns romanțat, care să îți dezvăluie ce minune e procesul artistic, dar ăsta e adevărul. E doar muncă. Te pui și scrii, și ies lucruri de acolo. Asta e majoritatea, deși lumea crede invers - te vizitează muza și nu te poți opri din așternut pe hârtie idei geniale. E păcat, pentru că sunt sigur că unii renunță sau nu se apucă din cauza asta, au senzația că dacă prima idee nu e de Oscar, nu știi să spui povești.
Conexiunea cu Banciu e dată de faptul că Banciu, dintre toți actorii pe care îi cunosc, e cel mai ieftin. Și are o voce foarte potrivită din fericire - o coincidență minunată.
Overview
Scenariul la primul episod a durat o săptămână sau două cred pentru primul draft. Pe parcurs, după repetiții și recitit, am mai modificat, cum e normal de altfel. Pe lângă asta, a mai durat câteva zile la Geo, prietena mea, care s-a ocupat de documentare și m-a ajutat să definim povestea pentru primul sezon.
Nu am mai scris incă nici un episod, pentru că există varianta ca urmatoarele episoade să fie sponsorizate într-un mod care să lege natural produsele sau serviciile sponsorului în poveste. Aștept un răspuns, apoi mă apuc de scris.
Ideal, aș vrea ca primul sezon să aibă 10-12 episoade.
Complexul paginii albe
Ăsta e un laitmotiv în discuțiile despre creație pe care le tot am de-a lungul anilor. Nu cred în complexul ăsta. Dacă înveți un pic despre proces, și dacă ai o înclinație să faci lucrurile organizat, vei descoperi că nu începe nimeni cu pagina albă.
După părerea mea, ăsta e un mit perpetuat mereu în filme și in media. Scriitorii profesioniști, cum am mai spus, nu-și permit să aibă un blocaj.
E mult de discutat aici, de asta eu și Sergiu Floroaia am făcut un workshop legat de comedy writting în care vorbim multe ore despre cum te apuci să scrii. Foarte pe scurt, dacă te așezi în fața foii albe și aștepți, deja ai greșit. Fă documentare, citește, uită-te la alții care fac ce vrei și tu să faci. Notează ce îți place acolo. Notează ce nu îți place. Salvează poze de pe net cu ce îți place. Taie bucăți din video-uri sau din animații.
Când te așezi la masă, ai început deja procesul demult. Așezatul la masă e penultimul pas în scris (ultimul fiind editarea).
Castingul
Din fericire, toții anii în care am fost amabil cu actorii și comedianții implicați în proiectul Banciu mi-au permis să le cer ajutorul și să nu fiu refuzat.
Sincer, am noroc să cunosc mulți oameni funny și interesanți. Și între noi ne ajutăm cât putem. Mai mult dacă vrei să știi de ce au acceptat așa ușor, trebuie să-i întrebi pe ei, altfel trebuie să încep eu să spun cât sunt de minunat, și nu vreau asta.
Episodul pilot
Cea mai mare provocare a episodului pilot a fost contextul pandemiei, care ne-a dat peste cap programul de înregistrat vocile, care apoi a decalat tot.
A doua provocare mare a fost să port multe pălării - writer, background artist, regizor, producător, animator, project manager și sales. E dificil să le faci pe toate, mai ales când e nevoie să manageriezi o echipă de oameni către o viziune comună a ta.
Vocile au fost trase la studio-ul lui Alin Teodorescu, care s-a și ocupat de sound design (inclusiv tema de pe generic) și masterizarea episodului.
Cu totul, excluzând scriptul și character design făcut de Octav cu jumătate de an înainte, producția a durat aproximativ 6 săptămâni. Episoadele ce urmează sigur vor dura mai puțin, pentru că au fost extrem de multe cazuri de "first time doing that".
Dorinta de a crea
Toate rolurile, nu doar cele asumate de mine, se completează într-un astfel de proiect, nu prea lucrează nimeni independent. Acestea fiind zise, 100% mi-aș dori să pot să reduc câte am făcut și să mă axez pe făcut mai puține și mai bine.
Energia vine din dorința de a crea, din faptul că e proiectul meu și evident îmi doresc mai mult decât oricine să fie un succes, din experiența care m-a învățat să conduci prin exemplu și, nu în ultimul rând, din faptul că nu am copii și am norocul să am o prietenă care să mă înțeleagă și să fie ok că uneori mă închid în birou de dimineață până noaptea.
Sincer vorbind, e posibil să fie și un lucru mai puțin bun să te implici la nivelul ăsta. Eu suspectez că e și o dependență cumva - fie că e nevoia de afirmare, de a fi validat, sau pur și simplu de a crea.
Doar că o viață are omul. La un moment dat se stinge lumina și nu mai poți crea nimic niciodată. Și cred că asta mă sperie, simt că mai am multe de spus și nu știe nimeni cât timp mai ai.
Echipa
Colaborarea a mers mai bine decât mă așteptam. Cu Ana lucrez de mulți ani, și n-aveam nici un dubiu, dar cu Adrian, Mădălin a fost prima dată. Comunicarea a fost bună, a fost minunat faptul că n-au existat orgolii artistice care să blocheze procesul, toată lumea a tras în aceeași direcție.
A fost de asemenea foarte plăcut să lucrez cu oameni profesioniști, care își cunosc meseria, și mai mult, care sunt dispuși să învețe și să recunoască atunci când nu știu ceva, să discutăm și să rezolvăm cât mai rapid.
A fost dificil să împing oamenii peste programul normal - nu pentru că s-au opus ei, ci pentru că îmi vine mie greu să fac asta și nu sunt de acord cu asta de regulă.
Cu Octav sunt prieten de mulți ani și am lucrat de multe ori cu el. Am ales să lucrez tot cu el și la BANCIU pentru că îmi place cum lucrează și e foarte priceput pe character design, un skill care mie îmi lipsește.
În echipa de producție am mai lucrat cu Alin Teodorescu pe partea de sound design, de care am fost extrem de plăcut surprins, pentru că n-a venit printr-o recomandare a cuiva, ci s-a recomandat singur acum mulți ani, când mi-a trimis melodia de pe genericul podcastului nostru reinterpretată de el într-un still jazz. Așa că, în momentul în care am început să caut oameni pentru echipa asta, știind că vreau o coloană sonoră bazată pe jazz, n-am avut deloc de căutat.
De asemenea, pe partea de background art am colaborat cu Daniel Strugariu, pe care la fel, l-am adus în echipă pentru că îmi plăcea cum desenează și mai important, am putut să identific skillurile pe care le căutam în portofoliul lui (un fel de interviu incognito).
Promovarea
Nici nu mă pricep și nici nu am avut suficientă energie să mă ocup și de promovare la un nivel suficient. De asemenea, nici nu am avut ca scop ca acest episod să fie un succes răsunător pe YouTube. Motivația principală pentru epidosul pilot e să demonstrăm că se poate face, și să capăt niște cifre exacte legate de producția unui sezon. Din punctul ăsta de vedere, mă declar mulțumit.
Cum ai vinde serialul intr-un pitch
Un serial de animație românesc, amuzant și polițist, scris de un om care scrie comedie de peste 15 ani, jucat de actori și comedianți, și produs la nivel occidental de animație, grafică și
sunet. Nici nu contează subiectul. Dacă vrei totuși și un pitch clasic - după ce e dat afară din Poliție, Banciu, un detectiv naiv, dar cu o intuiție impresionantă, e nevoit să-și deschidă propria agenție de detectiv particular.
Animatia in Romania
E greu pentru un animator în România, pentru că piața nu există. Se fac ici și colo animații fie pe proiecte comerciale punctuale (vezi publicitate), fie opere de artă fără scop comercial (scurt metraje pentru festivaluri etc).
Piața de animație ar putea să-și facă prezența cunoscută doar dacă vor apărea mai multe producții seriale. Chiar și lung metraje, dar acolo problema e timpul - până apare următorul lung metraj uiți de ăsta de acum.
Și evident, pe termen mai lung, să existe școli în care să predea oameni care au lucrat în animație concret. Ce se studiază acum la noi e departe de a pregăti animatori pentru o piață concretă pe care să concureze, și să producă consecvent și sustenabil animație.
Există animatori, dar mulți trebuie să trăiască și din altceva și/sau din proiecte freelancing pentru afară. Există și studiouri de animație care produc doar pentru exterior (fie că sunt filiale fie că sunt locale), care la fel, nu contribuie la piața locală.
Ce te-a suprins in pandemie
M-a surprins plăcut că au fost mai mulți oameni decât mă așteptam care au înteles nevoia de a ne izola o perioadă, și că au fost oameni care ne-au sprijinit pe noi ca artiști fiindca am fost nevoiți să încheiem brusc orice spectacol (spre deosebire de stat, care mi-a refuzat cu zambetul pe buze orice sprijin financiar).
În rest nu prea m-am uitat la societate, am stat în casă și mi-am văzut de proiectele mele. S-a discutat prea mult de asta, nu cred că aici pot avea vreun aport constructiv.
Viata departe de scena
Îmi lipsește scena. Noi am avut norocul să mai putem face spectacole la terasă pe perioada verii, și acum în toamnă prin internet, de la club, dar fără public în sală.
E greu din multe puncte de vedere - abia începusem de 2 ani de zile să avem succes și să putem umple săli, și să ne bucurăm de o oarecare faimă și ni s-a închis ușa în nas. E greu pentru că ni s-a redus cam tot venitul lunar la aproape 0. Și e greu pentru că simțim nevoia să ne exprimăm creativ în felul în care ne-am obișnuit de atâția ani.
Pentru mine, avantajele au fost că am stat izolat și am putut să mă concentrez la proiectele personale (cum e BANCIU) fără întreruperi. Nu sunt o persoană socială deloc, și eu nu am suferit în izolare. Nu m-am deprimat, și cu siguranță nu m-am plictisit.
Asteptari de la 2021
Experiența m-a învățat de-a lungul anilor să nu-mi fac planuri. Nu am nici o așteptare. Mi-ar plăcea să fac sezonul 1 din BANCIU. Pentru asta e nevoie de bani, și sper să-i găsesc undeva. Mi-ar plăcea să fac în continuare regulat video-uri la mine pe YouTube. Mi-ar plăcea mult să reîncepem spectacolele și mai ales să plecăm iar prin țară în turneu.
Și mai avem câteva proiecte în lucru despre care nu pot încă să spun nimic, dar vă asigur că o să vă placă!
