[Stand-up pe bune] Ana-Maria Calița: Primele show-uri au fost inspaimantatoare, cand nu iti iese, sentimentul e apasator, doare

Daca nu ar mai putea sa fie pe scena, ar improviza ea una. Asta ne-a spus Ana-Maria Calița, si nu se refera la cea improvizata de acasa, din fata laptopului, de unde a sustinut show-uri pe youtube, pe zoom, despre care stim cu totii ca sunt bine primite, dar, hmm, nu se compara cu un live-audience. Ana-Maria spune de fapt ca n-ar renunta niciodata la stand-up. Totul a inceput intr-o seara oarecare, la un open-mic; dar feeling-ul a ramas pentru totdeauna.

Lucrurile s-au schimbat treptat, cu multe spectacole si experiente. Oamenii sunt diferiti, publicul poate fi dificil de multe ori, dar am inteles, cu greu, ca nu pot sa multumesc pe toata lumea, ca orice as face si la orice nivel al carierei as fi, va exista cineva cu o nemultumire.

Vorbim in continuare despre descoperirea scenei si emotiile debutului, despre viata departe de scena, in pandemie, si despre cum e sa multumesti ca esti bine si sa speri intr-un final fericit.

Drumul tau in stand-up comedy

Mama mi-a povestit ca la varsta de 6 ani, am spus ca eu cand o sa fiu mare, vreau sa fiu pe scena si oamenii sa imi aduca flori. Am ajuns pe scena, nu am primit foarte multe flori si ma gandesc ca poate imi deschid o florarie.

Am terminat Facultatea de Teatru la UNATC “I.L.Caragiale”, am si un master in Teatru de Animatie, iar in liceu am fost in trupa de teatru.

Iubesc scena si ma face sa ma simt in siguranta, de cate ori sunt acolo.

Toate activitatile mele, de cand am inceput facultatea si pana acum, au fost legate de partea artistica si foarte multi ani de copii. Am facut evenimente pentru copii, spectacole si cursuri de teatru. Am facut sute de copii fericiti si parinti multumiti si am avut colaborari cu mai multe teatre.

In 2014-2015, am urcat pentru prima data pe scena unui club de comedie. Nu am visat niciodata sa fac asta, pur si simplu s-a intamplat. Am participat la un Open Mic, a fost ceva departe de Stand-Up Comedy ceea ce am facut atunci, dar ceea ce am simtit in acea seara m-a facut sa spun: Mai vreau!

Am inceput sa scriu material, aveam seri bune, seri proaste, am plans, am zis ca nu mai vreau sa fac asta, dar de fiecare data cand voiam sa renunt, se intampla sa castig un concurs si sa ma gandesc ca poate totusi, e bine sa mai incerc.

Cel mai mult m-a motivat publicul, dorinta de a vedea oamenii zambind, sa simt ca pentru 5 minute, cel putin un om a uitat de problemele lui.

Perioada de debut

Primele show-uri au fost inspaimantatoare, cand nu iti iese, sentimentul e apasator, doare, dar aveam un entuziasm si o bucurie de a face asta, incat am continuat.

Lucrurile s-au schimbat treptat, cu multe spectacole si experiente. Oamenii sunt diferiti, publicul poate fi dificil de multe ori, dar am inteles, cu greu, ca nu pot sa multumesc pe toata lumea, ca orice as face si la orice nivel al carierei as fi, va exista cineva cu o nemultumire.

Cand si cum scrii

Imi scriu singura materialul, ma inspir din viata, din situatii reale care mi se intampla mie sau celor din jurul meu. Uneori testez cu prietenii, cel mai des cu iubitul meu, dar si direct in show, depinde cat de sigura sunt de varianta finala a glumei.

Uneori dureaza 2-3 luni pentru 30 de minute de material, in functie de cat de inspirata sunt.

Daca nu mi se intampla lucruri, merg cu viteza si iau amenda si fac o poveste din interactiunea cu politistul. Glumesc. In functie de starea mea, uneori sunt creativa, alteori, mai putin. E un proces.

Povesti de la show-uri

Am foarte multe povesti. Am avut un spectacol in Galati, intr-o sala mare. Am facut cateva glume scurte despre Braila si Galati, din sala un tip a strigat ca el e din Braila, nu mai stiu exact ce i-am zis, ceva legat de cutite, dar am vazut cum se ridica de la masa si vine hotarat spre scena. 

In acel moment cautam cu privirea tour managerul. Stiam de la colegii mei ca sunt si oameni agresivi in public, asa ca, inima mi-a luat-o la trap. El a venit langa scena, s-a uitat la mine, a intins mana si a zis: “ Sunt Marius, am venit sa facem cunostinta.” Atunci am stiut ca am scapat cu viata.

Sunt multe momente in care barbati beti au vorbit aiurea in timpul spectacolului, dar incerc sa mentin o distanta care sa nu ne afecteze pe niciunul.

Show-uri in care nu a ras nimeni

Nu stiu daca nu a ras chiar nimeni, dar am avut show-uri, la inceput, cand se auzeau mai tare greierii de afara, decat orice ras. Am mers mai departe, am incercat sa schimb atmosfera, sa schimb tipul de glume. Uneori e imposibil sa ii mai duci in directia in care vrei.

Umorul romanesc

Oamenilor le place sa faci haz de necaz, fix ca in viata. Depinde mult de zona, public, mediu, in functie de asta prefera, sau nu, anumite glume.

Subiecte tabu 

Biserica, orientare sexuala, situatii pe care toti le au in relatia de cuplu.

Daca n-ai mai putea sa faci stand-up

As fi mecanic auto. Nu cred ca vreau altceva, daca nu as mai putea sa fiu pe scena, as improviza eu una.

Ce te-a surprins in pandemie

Reactia oamenilor la ce se intampla. Este o perioada exrem de grea pentru toti, unii s-au adaptat, altii au renuntat.

Ce ti-a lipsit cel mai mult

Scena, publicul, calatoriile.

Viata departe de scena

A fost foarte greu, cred ca m-am tinut destul de bine optimista si activa. Am facut stand-up si in casa, si pe Zoom, si pe YouTube. Nu este la fel, nu simti acelasi vibe, dar macar a fost ceva, o portie mica de viata.

Ce glume ai scris în izolare 

Despre soacra, masca si covid. Ma inspir din ce fac si ce citesc. Nu a fost o perioada foarte buna pentru scris, faptul ca publicul a lipsit m-a descurajat putin.

Cea mai amuzanta teorie a conspiratiilor 

Cea pe care am inventat-o eu. Am spus ca Hitler traieste si el a facut virusul. E planul lui de a distruge lumea.

Cea mai buna gluma de pandemie   

Gluma mea: “Astazi am vazut un barbat care si-a dat jos masca sa stranute. Asa sa faci si cu prezervativul”.

Cele mai proaste sunt cele cu Iliescu care nu moare nici de Covid.

2020 pentru tine

A fost greu, dar am incercat sa imi mentin echilibrul, atat cat am putut. Am plans de neputinta, am multumit ca sunt bine si am sperat intr-un final fericit. In 2021 vreau sa iau aprecierea momentelor prezente, a lucrurilor simple si a bucuriei fara motiv.