[Stand-up pe bune] Gabriel Gherghe: Umorul romanesc este competitiv, dar in mare parte, inca in slujba consumerismului

E greu de explicat senzatia pe care o ai cand reusesti sa le provoci unor oameni necunoscuti ceva atat de natural si spontan ca rasul, povesteste Gabriel Gherghe. Dupa primul spectacol sustinut la o seara de open-mic, a stiut ca asta vrea sa faca toata viata. S-a bucurat de perioada de debut, in care urca pe scena fara sa tina cont de banii pe care ii primea, insa cu timpul a venit si maturizarea, de la felul in care scrie si tehnica folosita, la asteparile fata de el insusi.

Pentru mine dezvoltarea artistica a mers in paralel cu dezvoltarea mea ca individ, atat in viata de homo sapiens, cat si in cea de comediant - am devenit mai asumat, mai relaxat si mai dornic de a trai in armonie cu gandurile si emotiile mele, dar si cu semenii si natura inconjuratoare. 

Gabriel ne-a povestit in continuare despre parcursul lui in comedie, despre momentul in care a incercat sa faca stand-up in limba engleza, si despre viata departe de scena. Cat despre principalul obiectiv din noul an:

Am o gramada de planuri pentru 2021, dintre care cel mai important e sa glumesc in continuare, pentru ca asta este energia care ma tine in viata si ma face sa fiu un om mai bun.

Scurt bio 

Salut, ma numesc Gabriel Gherghe si sunt comediant. M-am nascut si am copilarit in orasul Angelei Gheorghiu si al lui Emil Botta, Adjud, judetul Vrancea, la jumatatea distantei dintre Focsani si Bacau doua orase care au dat tarii comedianti de seama. Am absolvit la Iasi cursurile facultatii de litere in cadrul universitatii Al I Cuza si pana sa reusesc sa ma intretin din recolta comediei am avut mai multe joburi care au contribuit la dezvoltarea omului de astazi. 

Dintre acestea o sa amintesc total la intamplare jobul de asistent marketing la o companie care producea vitralii si mozaicuri pentru biserici si nu numai. Stiu ca suna ca o compunere ce am scris mai sus, chiar imi era dor sa scriu una.

Drumul tău în stand-up comedy

Cred ca am descoperit standup-ul prin 2008 si a fost dragoste la prima vedere. In urmatorii ani am incercat sa merg la mai toate spectacolele din Iasi si am inceput sa ma uit ocazional si la specia-luri descarcate de pe net. Lasand asta la o parte, mi-a placut tot timpul sa fac glume si sa vad oamenii razand cel putin la nivel micro, in grupul de prieteni sau in colectivul de colegi la munca, asa ca intr-un final, in mai 2012 am urcat pe scena la primul open mic organizat in Iasi, cu foile cu materialul in mana, cu picioarele tremurand de emotii si tot aici s-a produs si declickul, oamenii au ras. 

Cei 30 de oameni care venisera au ras si de atunci am stiut ca asta vreau sa fac toata viata. E greu de explicat senzatia pe care o ai cand reusesti sa le provoci unor oameni necunoscuti ceva atat de natural si spontan ca rasul, pentru mine e magic.

Perioada de debut

Perioada debutului este una dintre cele mai frumoase pentru mine fiindca nu stiam mare lucru despre nimic, nu aveam asteptari, nu traiam din stand up si nu ma interesa cati bani faceam din asta, singura mea dorinta era sa urc pe scena si cand spun asta exagerez bineinteles, pentru ca de cele mai multe ori nici nu exista scena, era un colt intr-o bodega oarecare unde 20-30 de oameni se riscau sa te vada, desi nu stiau cine esti si ce e de capul tau. 

Partea buna si ceea ce cred ca m-a ajutat foarte mult sa continui in acest domeniu e ca majoritatea show-urilor ieseau bine, oamenii radeau, unii ma felicitau dupa si asa am prins mai mult curaj si mai multa incredere. Am auzit si povesti de la colegi carora nu prea le-a iesit in primul an si chiar ma gandeam ca daca pateam la fel probabil m-as fi lasat dupa cateva luni.

Evoluția ta

Dezvoltarea artistica e greu de monitorizat, daca nu tii cont neaparat de notorietate si  de sumele din conturi e dificil sa spui in cateva cuvinte cum te-ai dezvoltat artistic. Pentru mine dezvoltarea artistica a mers in paralel cu dezvoltarea mea ca individ, atat in viata de homo sapiens, cat si in cea de comediant - am devenit mai asumat, mai relaxat si mai dornic de a trai in armonie cu gandurile si emotiile mele, dar si cu semenii si natura inconjuratoare. 

Intrand in contact constant cu o multime de oameni din toate zonele tarii si din toate paturile sociale, de-a lungul celor aproape 9 ani de cand practic aceasta meserie, am invatat sa citesc mai bine oamenii si sa ii apreciez mai mult pe cei care reusesc sa isi pastreze din bunatatea si veselia pe care o avem cu totii cand suntem copii.

Cum îți creezi materialul

Pana acum 2 ani procesul de creatie era ceva mai dezordonat si mai salbatic, bazandu-se mai mult pe momentele cand imi venea inspiratia. Imi notam un gand, o idee pe care le dezvoltam cand se nimerea, multe dintre ele au murit fara sa mai fie dezvoltate. Acum incerc sa fiu mai ordonat si sa imi antrenez mai mult muschiul comediei, cred ca am cam trecut de perioada de adolescenta a stand-upului si incerc sa abordez cu mai multa maturitate tehnica de lucru. 

Notatul ideilor a ramas si cred ca este o practica foarte utila, iar in rest incerc sa urc la cat mai multe open mic-uri unde de aproape un an mi-am propus sa incerc la fiecare editie un bit nou de 5-6 minute. Acum pregatesc alaturi de Headline Management si clubul The Fool primul open mic cu public pe zoom. Singura persoana pe care testez glumele inainte de open mic este logodnica mea, desi nici asta nu se intampla mereu.

Mi se pare ca singurul barometru pentru materialul scris este publicul live, in setup-ul de spectacol. E o energie aparte la un show care difera de orice alt mediu in care ai putea sa incerci glumele. Ultimul set de 60 de minute, care o sa si apara in cateva luni pe YouTube, a fost creat cam intr-un an. Acum am 30  de minute care au inca nevoie sa fie finisate in cateva show-uri live. Ideal ar fi ca un set nou sa apara cat timp mergi prin tara cu cel vechi, ca atunci cand il filmezi si il eliberezi in salbaticia YouTubului, sa ai cu ce sa il inlocuiesti.

O amintire faină din timpul unui show 

Mi-am petrecut 2 veri in UK si imi doream de ceva timp sa incerc si in limba engleza, asa ca m-am inscris la King Kong, concursul de open mic de la The Comedy Store Londra, unde scopul e sa rezisti pe scena 5 minute fara sa fii eliminat (de multe ori cu huiduieli si urlete) de catre public prin intermediul a 3 cartonase rosii. Erau aprox 30 de comedianti inscrisi, veniti din toata Marea Britanie, ba chiar si un tip din USA. Am fost unul dintre cei 5 care au rezistat cele 5 minute pe scena, semnalul fiind un gingle izbavitor cu “Aaaleluia!” A fost o experienta memorabilia.

Show-uri în care nu râde nimeni

Sa nu rada nimeni nu am patit, dar si daca rad doar cativa e destul de stresant. Acum ca ma gandesc la asta, oare cat la suta dintre cei prezenti la un spectacol trebuie sa rada ca sa fie ok?

Am avut in schimb, destul de rar ce-i drept, si show-uri mai slabe ca reactie si desi pana in ziua de astazi inca ma consum enorm dupa un astfel de show, am invatat ca acestea nu sunt masura reusitei mele, ci doar un prilej de a ma pastra alert si focusat in the comedy game, pentru ca prea multa relaxare risca sa iti toceasca simtul umorului pe termen lung. Ce poti face intr-o astfel de situatie? Iti continui spectacolul cat mai onorabil si iti ineci amarul in bautura sau mancare, dupa caz.

Specificul umorului românesc

Incerc sa ma feresc de statistici si teorii ale comediei. O sa spun doar atat, umorul romanesc este competitiv, dar in mare parte inca in slujba consumerismului. Am observat tendinta asta de a rade cat mai mult, daca showul dureaza o ora, vreau sa rad o ora cap-coada, ori eu cred ca de multe ori pauzele si buildup-ul pana la ras il fac de multe ori mai valoros si mai savuros.

Subiecte tabu  

Momentan nu am asa ceva. Fac glume despre orice imi spune inima si mintea. Cred insa ca, in timp mi-am dorit si m-am indreptat spre o cizelare a glumelor. Mai mult decat subiectul in sine e felul in care il abordezi. Am glume de acum cativa ani la care daca ma uit sunt Nope! Dar si glume pe care le-as spune si acum cu drag.

Dacă n-ai mai putea să faci stand-up

Interesant, tinand cont ca de cateva luni show-urile de stand up sunt doar o amintire. Ca sa nu mor de foame as putea sa fac mai multe lucruri, am avut felurite joburi de-a lungul vietii. Insa pentru suflet as prefer un job creativ, am inceput sa cochetez putin cu radioul in perioada asta si mi-ar placea si sa am o pensiune rustica undeva intr-o zona de munte, unde asa cum ni s-a dus faima ca popor, sa fiu o gazda ospitaliera.

Ce te-a surprins in pandemie

Cel mai mult m-a surprins cat de imprevizibil poate fi destinul speciei umane si cat de subit se pot schimba lucruri pe care de cele mai multe ori le consideram constante, stabile, ale existentei noastre. Mi-am reamintit cat de importanta este adaptabilitatea. Cel mai mult mi-au lipsit scena si spectacolele. Dupa primele 3 luni de izolare cand am avut primul spectacol la o terasa, m-am simtit aproape ca prima oara cand am urcat pe scena.

Viața departe de scenă 

Viata fara scena e ca stand-upul fara public, Trista! Am incercat sa gasim tot felul de solutii, dupa primele 2 luni am facut cateva spectacole transmise live, dar fara nicun fel de feedback de la public ceea ce a fost extrem de dificil. Am mai avut cateva evenimente corporate si cateva caritabile pe Zoom, cu public virtual, si chiar s-a simtit energia si vibe-ul oamenilor chiar daca ii vedeam pe un ecran. Nu doar ca depind de energia publicului, dar imi place foarte mult si crowdwork-ul, de aceea prefer oricand un mediu in care sa pot interactiona cu spectatorii. YouTube-ul e o platforma foarte utila, doar ca in afara materialelor de stand-up nu am reusit inca sa intru in simbioza cu acesta, desi imi doresc sa dezvolt si alte proiecte din zona de umor.

Glume în izolare

Inspiratia nu tine neaparat de izolare, desi am observat ca sunt mai creativ atunci cand sunt mai activ. Incercand sa fiu mai ordonat in procesul de creatie, ma inspir atat din experiente cotidiene cu care se identifica oricine, dar si din ganduri mai abstracte care trebuie cumva puse intr-o forma care sa aiba sens si farmec pentru public.

Teoriile conspirațiilor 

Nu e neaparat o teorie a conspiratiei, dar pe mine ma amuza teribil toate intamplarile din sfera bisericeasca, fie au impartasit zeci de oameni cu aceeasi lingurita, fie COVIDU te lasa in pace daca esti credincios, religia fata in fata cu stiinta, asta a fost zona mea de amuzament in pandemie.

Ce categorii de oameni ai descoperit în pandemie 

Ce-i drept, cand e vorba de categorii de oameni, romanii au capacitatea de a se imparti intr-o paleta variata de personalitati si comportamente. Castigatoare insa, este pentru mine categoria: “Mi-a placut show-ul vino incoace sa te pup” din care face parte un baiat din Ramnicu Sarat care m-ar fi tzucat de nu ma vedeam dupa spectacol, daca nu il opream din motive de coronavirus.

Meme de pandemie

Aici o sa imi iau puncte minus pentru ca sunt un foarte prost receptor si transmitator de meme. Am vazut cateva, unele mi-au placut, altele nu, din pacate nu s-au lipit de mine. Fix asa ma scuzam si la scoala cand nu stiam sa raspund.

2020 pentru tine

Pentru mine a fost un an plin de neprevazut, a inceput foarte bine, apoi parea ca o sa fie un an oribil, insa s-a dovedit a fi un an diferit si nu atat de rau pe cat credeam. M-am mutat din Iasi in Bucuresti, mi-am filmat al doilea special, mi-am facut prieteni noi, am inceput sa traiesc mai sanatos si sa filtrez mai bine lucrurile care conteaza cu adevarat pentru mine, am inceput un proiect la Radio Seven si am o gramada de planuri pentru 2021, dintre care cel mai important e sa glumesc in continuare, pentru ca asta este energia care ma tine in viata si ma face sa fiu un om mai bun.