[Stand-up pe bune] Bobi Dumitraș: Să construiesc un număr de stand-up poate dura şi un an, dacă vreau să obţin o oră de material

Sunt oameni care fac planeta sa se invarta si oameni care observa ca planeta se invarte amuzant sau ca nu se invarte deloc. Ei sunt stand-up comediantii si in show-urile lor ne opresc din fuga noastra cotidiana, ca sa ne descrie lumea altfel. Noua ne place lumea altfel si in spatele fiecarui zambet larg pe care il investim in omul de pe scena, se ascunde si o confirmare tacuta a faptului ca observatiile lui sunt pertinente, ca lumea, oamenii si anumite situatii pot fi si asa cum le vede el.  

Apoi, dupa show, plecam fiecare la vietile noastre, iar comediantul isi cauta deja glume noi. E ciclul vietii. Noi am vorbit cu Bobi Dumitraș, care isi cauta glume noi de ceva timp, avand in vedere ca nu au mai fost show-uri, avand in vedere ca planeta nu s-a mai invartit.

”Cel mai bun mod de a testa glumele mi se pare scena de open mic. Prietenii nu sunt întotdeauna obiectivi sau nu ai destui cât să poţi trage o concluzie generală. Nu ai vrea să auzi greieri în spectacol şi să te întrebi “cum naiba, că doar Gigel a râs?””

Povestim, in continuare, cu Bobi despre cum isi creeaza materialul, ce tipuri de oameni a descoperit in pandemie si viata departe de scena.

Drumul tău în stand-up comedy

Drumul meu a început prin faptul că vorbesc şi glumesc mult între cântece atunci când concertez cu trupa Fără Zahăr. Mi-am dat seama că aş putea propune astfel de glume şi ca proiect separat.

Primul meu set  chiar era o prelungire a unor subiecte pe care le abordam în cadrul concertelor. M-a motivat reacţia pozitivă, râsul publicului.

Perioada de debut

Prima urcare ca şi comediant fost în preajma Crăciunului 2013, opening act într-un spectacol susţinut de Gabriel Gherghe şi George Bonea. Am stat 40 de minute, fiindcă scrisesem mult şi m-am lipit de microfon ca musca de banda lipicoasă. Lumea a râs. Am continuat să fac spectacole de unul singur, lucru care probabil m-a călit şi m-a ajutat să filtrez. Gherghe, George, dacă citiţi asta, îmi cer scuze încă o dată!

Evoluția ta

Pe parcurs a apărut rampa de lansare numită iUmor, care ne-a ajutat enorm pe foarte mulţi, fiindcă s-a produs comunicarea către întreaga ţară. Dintr-o dată, dacă aveai ceva de spus, lumea afla. Asta a venit la pachet şi cu un soi de responsabilizare, fiindcă ai stârnit cererea, lumea vine să te vadă, însă trebuie să confirmi la scena live.

Cum îți creezi materialul

Să construiesc un număr de stand-up poate dura şi un an, dacă vreau să obţin o oră de material. Apoi, precum o anvelopă care se uzează la drum, pe măsură ce îl prezint în spectacole, sar bucăţele din el, scap de balast, adaug toppere noi şi, la naiba, când crezi că s-a închegat bine, îţi dai seama că e timpul să scrii un material nou.

Cel mai bun mod de a testa glumele mi se pare scena de open mic. Prietenii nu sunt întotdeauna obiectivi sau nu ai destui cât să poţi trage o concluzie generală. Nu ai vrea să auzi greieri în spectacol şi să te întrebi “cum naiba, că doar Gigel a râs?”. Mai există şi acele spectacole care decurg atât de fain încât îţi permiţi să testezi un fragment de material nou.

Cum îl construiesc? Cărămidă cu cărămidă. Adun subiecte, pe care le transform în poveşti. Sunt un povestitor. Apoi caut un mod cât mai coerent prin care să trec de la o istorioară la alta, să dau cursivitate. 

O amintire din timpul unui show

A fost un spectacol în Năvodari, în 2018. În deschidere a urcat Petrică Iştoc, care a fost luat la împins vagoane de către iubitele şi soţiile echipei de rugby a oraşului, care tocmai obţinuse o victorie importantă şi erau euforici. Spunea omul trei vorbe şi se auzea: taci! Văzând munţii de bărbaţi de lângă ele, să te iei la trântă verbală nu era chiar o opţiune pentru Petrică.

A rezistat eroic cam jumătate din timpul alocat. Rugbiştii, băieţi foarte faini, au ieşit să îl consoleze pe Petrică şi şi-au cerut scuze, dublate de o sută de Jagermeister. Singura mea opţiune era să-mi atrag simpatia fetelor gălăgioase. “ Vedeţi cum stă clubul ăsta înclinat pe o parte, avem aici cinci tone de testosteron bla bla , dar fetele astea sunt mai puternice, fiindcă în faţa lor taurii ăstia se tranformă în bichoni”. I-am compătimit pe jucătorii echipei oaspete, care probabil la ora aia dormeau pe preş. Concluzia: echipa a câştigat de frica voastră, doamnelor! Poantă pe schelet clasic, dar a funcţionat.

Show-uri în care nu se râde

Din fericire, nu am avut parte de astfel de experienţă şi cred sincer că nimeni nu a avut-o. E posibil ca anumite glume ancoră, pe care te bazezi, să prindă mai puţin în anumite spectacole, dar te răzbuni în altele. Asta e meteahna comediantului, este dependent de reacţia sălii, măria sa publicul te poate încărca cu fericire sau îţi poate da senzaţia de pumn în plex, dar este foarte util să le simţi pe ambele. Ce faci? Continui să vorbeşti, nu uita că atât timp cât ai microfon în mână, eşti suveran.

Specificul umorului de la noi

Umorul românesc este ca un hypermarket. Ofertă extraordinar de variată, cu preţuri pentru toată lumea şi marfă pentru toate gusturile. Unii vor somon, alţii vor mititei. Poftiţi, avem marfă proaspătă!

Subiectele tale tabu

Glumele despre boli incurabile. Şi despre pedofilie. Nu blamez niciun comediant care le face, doar că eu le evit. Am sincera senzaţie că există unele linii în spatele cărora umorul nu ajută.

Dacă n-ai mai putea să faci stand-up

Aş face închisoare pentru trafic de ţigări ucrainene.

Ce te-a surprins in pandemie

M-a surprins modul acesta de a crede că te poţi proteja de ceva prin negarea existenţei pericolului. Suntem extraordinar de buni la teorii ale conspiraţiei. Bine, e un fel de a spune, de fapt ştim că sunt reale, dar există interese mari la mijloc. 

Mi-a lipsit scena şi zâmbetul spectatorului. De libertate nu mă plâng, fiindcă bunicii noştri au trecut prin vremuri incomparabil mai grele.

Viața departe de scenă

Am constatat că este mult mai uşor să concertezi online decât să faci stand-up, fiindcă lipsa contactului vizual cu publicul şi a feedback-ului imediat dezarmează comediantul. Viaţa departe de scenă mi-a dat timp să termin albumul patru Fără Zahăr, numit Comedie Amăruie şi să scriu versurile unui spectacol de teatru concert pe care bunul meu prieten de o viaţă Bobo Burlăcianu îl pune în scenă la Teatrul de Nord Satu Mare. Bine, e mult spus că îl pune în scenă, mai degrabă îl bagă în saramură pentru când se va putea juca.

Glume în izolare

Au venit câteva glume, pe care le-am pus la dospit pentru materialul viitor. Mai au de aşteptat un pic, fiindcă pandemia m-a prins cu materialul actual nerulat prin ţară şi e păcat să-l transform în victimă colaterală. De exemplu, mi-am dat seama că, deşi au preţuri asemănătoare, oamenii îşi cumpără Mercedes sau BMW în funcţie de ce mesaj vor să transmită lumii. Mercedes înseamnă că te-ai realizat, BMW înseamnă că te-ai descurcat. Un Mercedes trebuie neapărat cumpărat in leasing, pe firmă. Un BMW trebuie neapărat cumpărat dând pe el un BMW mai vechi, plus diferenţa cash, în caz contrar eşti doar un fraier realizat care vrea să pară descurcăreţ.

Mă inspir privind în jur şi distorsionând în mod voluntar realitatea.

Teorii absurde ale conspirațiilor

Microcipul 5G implantat prin vaccin. Eu unul mă îndoiesc că încape prin ac, mai degrabă printr-o sondă uretrală.

Ce categorii de oameni ai descoperit în pandemie 

Fără să ierarhizez, am întâlnit următoarele categorii:

1. Oameni normali care reacţionează cerebral în faţa pericolului;
2. Oameni normali care gestionează mai greu panica;
3. Oameni care deţin adevărul absolut şi ştiu că totul este doar o făcătură, un şmen al lui Bill Gates care trebuie băgat la puşcărie. Jos Windows!

Glume & meme-uri de pandemie

Mi-a plăcut mult gluma cu numărul de cazuri Covid în Coreea de Nord. O glumă binară, aş spune.

Să închizi pieţele agroalimentare de interior, în loc să pui mai mulţi hopamitică cu vipuşcă să controleze mai strict respectarea regulilor, asta mi s-a părut gluma cea mai proastă.

Anul 2020 pentru tine

A fost un an frumos, lua-l-ar naiba! Am descoperit faptul că, dacă am ajuns ne plângem pentru nişte declaraţii care trebuie completate pe timp de criză, suntem de fapt foarte liberi. Mult mai liberi decât vrem să vedem. În 2021 iau cu mine dorul de public şi de prietenii artişti cu care anul ăsta nu am prea avut ocazia să dau pe gât un pahar de vin în spatele scenei. Si vreau o geacă ca a domnului Vela, dar cu ţinte.