Un fotograf e un martor tacut. Iar noi toti depunem public marturie ca suntem altcineva decat suntem. Daca ne-ar opri cineva pe strada pentru o fotografie, am zambi pe loc. Din reflex. Si daca martorii-fotografi s-ar multumi cu asta, n-ar mai ramane nimic de judecat. Lumea ar fi perfect artificiala. Ar fi intr-adevar o scena, iar noi am fi personajele nimanui.
Scenariul de mai sus e doar la 2 secunde distanta de noi. Dar Anamaria Tatu se asigura ca nu rateaza aceste 2 secunde si isi suprinde subiectele inainte ca ele sa aiba timp sa se ascunda frumos. Inainte sa joace teatru in fata aparatului foto. Iar pentru asta, isi foloseste toata puterea tehnologica: focalizarea, expunerea, culoarea. Si isi mai pune si un soundtrack in casti, pentru ritm.