”Dragoste la prima flamă”, așa descrie Daniel Rădulescu primul său ”date” cu metalul, material în care a ajuns să sculpteze după ce a încercat piatra, lemnul, rășina, lutul și chiar fructele. Cu fascinația artistului care găsește mereu motive de uimire atunci când creează, topește și modelează oțelul cu respect și răbdare până îl transformă în lucrări de artă deosebite.
Mai înainte, în cariera lui artistică, a fost grafica. A desenat ani buni pentru reclame și filme, iar când inspirația a vrut să îl ducă în altă direcție, s-a lăsat purtat înspre sculptură. La 24 de ani era antreprenor și student la Universitatea Națională de Arte, și, la scurtă vreme, arta sa a devenit un adevărat business. Pentru care face riguros planificare, marketing, comunicare și client service, nu doar creație.
Anul acesta a realizat 18 sculpturi, le-a vândut pe majoritatea și pentru că s-a conectat prin intermediul online-ului cu mai mulți colecționari de artă din toate colțurile lumii. Din papucii optimistului, Daniel își pregătește deja anul 2021, vrea să expună în Canada, Hong King, Italia, Madrid, Los Angeles și Germania.
"Pe fiecare artist l-a lovit altfel perioada aceasta. Din păcate, din ce observ, mulți și-au redirecționat pânzele spre o altă directie și au intrat într-o etapă de supravietuire. Dar în tot acest haos, sursa de inspirație a fost evidentă și cred că o să se facă simțită în lucrările artiștilor câțiva ani de acum înainte".
Cu Daniel Rădulescu vorbim în continuare despre artă, inspirație și creație.
Despre tine
Vin din Brașov, un oraș aproape de sufletul meu, dar mult prea tăcut și lent, ce m-a făcut mereu să mă simt prea agitat pentru el. Dar, acolo am trasat primele linii pe foaie și am descoperit că vreau să urmez o școală de arte, ceea ce am și făcut de pe la vârsta de 10 ani și am continuat cu liceul de Arte Plastice „Hans Mattis Teutsch”. De la 14 ani, obsesia pentru desen s-a transformat în grafică digitală și 3D, motiv pentru care mi-am dorit să vin la București, imediat după examenul de Bac, unde obținusem un job de grafician 3D la un studio de jocuri video.
Am adorat acel job. Mi se părea incredibil că sunt plătit să fac ceva ce îmi place și alături de oameni care erau la fel de pasionați ca și mine de acest domeniu. În următorii 5 ani, am schimbat 6 joburi și 2 business-uri, aproape toate în sfera graficii, iar la două dintre ele chiar am fost concediat pe motiv că nu aveam imaginație. Important e că imaginația mi s-a tradus în metal, ulterior.
Antreprenor și student la 24 de ani
Începutul este mereu dulce-amărui. Este un entuziasm combinat cu multă confuzie și o ușoară teamă. La 24 de ani, mi-am deschis firma și la scurt timp am dat la Universitatea Națională de Arte, secția Sculptură, sub îndrumarea profesorilor Adrian Ilfoveanu și Mihai Rusen. Primul an de facultate reușeam să mă întrețin din proiectele de grafică digitală, având în spate colaborări cu peste 100 de companii. Recomandările veneau din inerție, doar că trebuia să muncesc la ele noaptea, pentru că ziua eram la atelier.
Dar atunci am învățat să prețuiesc fiecare minut și să fac fiecare zi să conteze. Organizam în avans următoarele 4-5 săptămâni, ca să pot include tot. A fost un an pe care nu o să-l uit niciodată, extrem de epuizant fizic, dar mai ales psihic. Anul 2 a fost o fuziune între grafică și sculptură. Atunci am reușit să vând primele sculpturi și am investit totul în primele mele unelte. Când mi-a ajuns primul polizor, de fericire am dormit o săptămână cu el în pat. Abia din anul 3 am reușit să mă desprind aproape complet de grafică și să fac doar sculptură. Toate colaborările din trecut m-au ajutat foarte mult în abordarea mea cu clienții din prezent. importanța unui deadline și tratarea celui mai mărut lucru cu o maximă importanță.
Cum ai ajuns să lucrezi în metal
Până să ajung să lucrez cu metal, am experimentat cu mai multe materiale, de la piatră, lemn, rașină, lut, ipsos și chiar fructe. Toate au povestea și frumusetea lor, dar cu metalul a fost diferit, un fel de dragoste de la prima flamă. Încă sunt fascinat de modul în care oțelul devine lichid în fracțiuni de secunde, cum în duritatea lui, dacă știi să-i acorzi atenția, respectul și răbdarea necesară, te ascultă și se modelează așa cum vrei. Am avut o sete constantă și încă o am, să știu totul despre asta, iar obsesia a fost foarte asemănatoare cu cea pe care am avut-o la 14 ani pentru grafică.
Din punct de vedere tehnic, sculpturile le fac prin fuziunea a două tehnologii de sudură, sunt lucrate prin adaos de zeci, sute sau chiar mii de straturi de otel. Le ofer expresivitatea direct, fără matrițe sau formă, iar aici simt experiența anilor din spate în grafică 3D, care mă ajută să vizualizez bine forma înainte, pe care să o conturez din straturi de oțel.
Prima expoziție
Prima expoziție personală a fost în 2017, organizată și marketată cu totul de mine. A fost o provocare, dar mă bucur că așa a fost debutul meu. Sunt enorm de multe lucruri pe care le înveți dacă încerci să faci toată treaba aceasta de unul singur. Cred că este singurul mod să evoluăm, chiar și în prezent, la finalul fiecărei expoziții îmi fac o listă cu lucrurile pe care nu le-am făcut corect sau care ar fi putut fi făcute mult mai bine.
Fiecare expoziție o împart în 3 etape, atât pentru organizare cât și la nivel de marketing, în perioada de dinainte, când pregătești totul, perioada din timpul expoziției și perioada de după expoziție, care este foarte importantă și nu trebuie să fie neglijată, deși poate ai avea tendința să faci, pentru că de fapt atunci e momentul să culegi roadele muncii tale.
Investiții în arta ta
Investiții au fost și sunt multe, mai ales în sculptură, unde depinzi de mai multe tehnologii și unelte. O altă investiție a fost echipamentul de protecție, unde, în urma a trei intoxicări de la sudură, am luat toate resursele financiare pe care le aveam și am mers pe o protecție de la un furnizor, care la nivel global, e cel mai bun. Probabil cea mai inteligentă mișcare a mea de până acum. Așa a început de altfel și colaborarea mea cu giganticul 3M, cărora le-am atras atenția achizitionand ceva destul de rar la noi. Ulterior, cei de la Bosch m-au descoperit în urma unui interviu în revista Tarom și au venit în întâmpinare și mi-au echipat tot atelierul.
Alte proiecte artistice
În 2017, am condus partea de grafică la cel mai complex design din terrazzo din Europa, realizând un desen de 1.200 mp într-un mall din capitală, proiect realizat de firma Aragon. În 2018, am coordonat și lucrat împreună cu alți 6 artiști, aproximativ 50 piese pentru Muzeul de Istorie Bucovina din Suceava, unde au fost de la obiecte realizate 3D și printate, la busturi în ipsos.
Anul 2019 a venit cu un proiect ceva mai artistic, când am avut plăcerea să colaborez cu Teatrul de Comedie, în realizarea scenografiei a piesei de teatru „Viziuni” scrisă și regizată de Marius Florea Vizante, unde cel mai mare câștig în acest proiect a fost creat de oamenii implicați, plini de pasiune și de munca în echipă.
Din pandemie
Pandemia m-a găsit acolo unde eram și înainte: la atelier. Mi-am remodelat inclusiv modul în care comunic cu clienții, stilul de promovare și, mai ales, planul pe care îl aveam pe următorii 1-2 ani. Privind din unghiul optimistului, printre avantajele izolării a fost accesul la mai mult timp liber al oamenilor, pe care am avut grijă să-l umplu cu răsfoitul catalogului meu, și un moment bun de investit în social media, care știm cu toții că a reprezentat un liant bun în comunicare în această perioadă. Provocari sunt mereu, dar vin sub o formă sau alta, important este cum știi să le întâmpini și să le rezolvi.
Unde ai găsit inspirație
Este o perioadă cu adevărat apăsătoare pentru toți, iar lipsa de control și de previziune ne poate încorseta, însă trebuie să extragem ce e bun și să dezvoltăm de acolo. Limitările ne vor forța să stăm mai mult izolați în atelier, iar nivelul crescut de emoții care ne domină pot direcționa creativitatea. Rezultatul carantinei anterioare a fost să realizez 3 sculpturi inspirate de tot ce trăiam, dar per total, e un moment în care creativitatea este vie si pompată la maxim.
Rutină pentru păstrarea optimismului
Nu am simțit că a trebuit să fac lucruri ca să-mi păstrez optimismul. Sunt așa din fire și mă adaptez la situație. Am văzut-o ca pe o provocare mai mult, iar în rest, mi-am păstrat rutina clasică: trezit, băut cafea și fugit la atelier, iar seara mă recompensez pentru ziua productivă cu un pahar de vin alb combinată cu un film sau o carte bună.
Creațiile din 2020
Singurul dezavantaj a fost lipsa de expoziții și lipsa de evenimente unde ai posibilitatea să cunosști oameni noi. Totuși, anul acesta am reușit să fac 18 sculpturi, dintre care 16 sunt vândute, plus alte 6 sculpturi vândute în stadiul de proiect pentru 2020/2022. Anul acesta a fost și anul cu cele mai multe contactări din partea galeriilor de artă, atât din Canada, Hong Kong, Italia, Madrid, Los Angeles și Germania.
Plănuiesc la anul să fac o serie de lucrări pentru fiecare în parte și să încep să mă extind internațional, oferindu-le exclusivitatea pentru regiunea respectivă. Prezența constantă pe rețele de socializare m-au adus aproape și de colecționari Internaționali, devenind ulterior clienți. Cel mai interesant a fost să trimit o sculptură în Kuwait.
Interviurile și-au făcut foarte constant prezența în 2020, printre cele mai deosebite a fost unul difuzat LIVE în Australia iar altul in Dubai, și apariția în revista Lodka din Rusia, destinată iubitorilor de yachturi și lux. Bineînțeles, și acest interviu :)
Efectele pandemiei asupra culturii și artei românești
Pe fiecare artist l-a lovit altfel perioada aceasta. Din păcate, din ce observ, mulți și-au redirecționat pânzele spre o altă directie și au intrat într-o etapă de supravietuire. Dar în tot acest haos, sursa de inspirație a fost evidentă și cred că o să se facă simțită în lucrările artiștilor câțiva ani de acum înainte.
Cum închei acest an
Il termin cu un vibe tare bun și văd un 2021 interesant, cu multe perspective. Deja am început să-l planific și să-l organizez. Sunt mulțumit, însă știu că puteam mai mult, să mă organizez mai bine, dar a fost un an în care am învățat multe și urmează să le pun în practică în anul care vine.
