Daca te intalnesti cu Leonardo DiCaprio si Brad Pitt in fata unui hypermarket din Pantelimon, fa-te ca nu-i vezi. Daca deschizi dimineata fereastra si cerul pare pictat de Van Gogh, inchide fereastra si culca-te la loc. E simplu. Important e sa nu te iei prea in serios, ca sa te simti in continuare roman. E viziunea lui Andrei Dinica, creatorul @latifundiar, prin care recalibreaza atitudinea citadina. Andrei spune ca e intr-o relatie haotica si hedonista cu Bucurestiul. Il priveste cu un amuzament detasat.
”Este foarte important să nu te implici emotional prea mult in ideea de Bucuresti, deoarece este o gaură neagra de resurse si energie.”
Fii ca Andrei. Fii latifundiar. Asta nu inseamna ca trebuie sa iti faci neaparat tablou cu una din postarile lui, asa cum si-a facut el. Dar priveste viata ca pe un colaj si indrazneste sa visezi mai departe decat iti e permis. Ca un bmw ajuns pe plaja, la malul marii.
Povestea ta
In afara acestui cont, fac cercetare in domeniul reciclarilor electronice, am studiat geografia, si nu, nu sunt artist si nu cred neaparat ca ce fac eu poate fi considerata o forma de 'arta' in adevaratul sens al cuvantului. Nu poti sa zici, de exemplu, ca iau o pictura de Edward Hopper, care deja este ceva superb prin simplitatea ei si ii bag eu pe fundal o dacie si gata: arta!
In cel mai bun caz, este o forma de a prezenta unei mase de oameni (care au o baza in ceea ce inseamna arta in general) o pictura frumoasa, doar ca putin romanizata. Este win-win. Cineva care nu stia de pictura, o vede, iar eu primesc un like.
Pasiunea pentru arta
Relatia mea cu arta vizuala este cel mult una superficiala. De multe ori sunt intrebat ce am vrut sa spun prin alaturarea x cu y sau daca am incercat sa reprezint altceva in poze. Raspunsul scurt este ca nu incerc niciodata sa exprim ceva ascuns sau complicat. Daca peretii erau albastri, literalmente vreau sa spun ca peretii erau albastri.
Aceasta pasiune a inceput acum cativa ani cand detineam pe facebook o pagina, 'neam spart', care surprinzator era chiar cunoscuta. Dar atunci erau alte vremuri, as putea spune ca internetul era la inceput. In principiu, pozele erau asemanatoare cu ce fac pe latifundiar, doar ca mai rudimentare, majoritatea pozelor erau cu text.
Se dorea ceva amuzant, care are o anumita legatura cu realitatea. Eu pe latifundiar nu doresc ceva neaparat 'amuzant', adica si aici sunt anumite imagini care starnesc rasul, dar majoritatea au fost date jos de Instagram, pentru ca nu erau ok cu reglementarile platformei. Dar asta e alta poveste.
Cum ti-a venit ideea
Ideea a venit cand mi-am dat seama ca pe internetul romanesc nu exista ce fac eu. Mereu mai editam diverse picturi, doar ca nu le publicam nicaieri, cel mult le aratam prietenilor. Ca sa fac o paranteza, multe dintre pozele publicate pe cont sunt facute acum mult timp.
De ce Instagram?
Aceasta platforma mi se pare mult mai 'user friendly' decat Facebook. Pe Facebook este prea mult zgomot, pe Instagram este 'direct la subiect'. Nu sunt decat poze. Scrollezi si atat. Am ales numele de 'latifundiar' pur si simplu pentru ca nu era luat. Nu imi doream ceva de genul poze_tablouri70. Totusi, latifundiar mai are o definitie fata de cea de baza, 'Persoană care se bucură de autoritate, de un loc de cinste într-un domeniu de activitate, de creație etc.'
Procesul de creatie
O sa sune simplist daca raspund ca stau pe Instagram toata ziua ca sa gasesc tablouri si artisti noi, dar cam asta este 'procesul' daca e sa-l numim asa. Bine, evident ca accesez diverse site-uri specializate in picturi, design graphic, fotografii, etc; practic, ziua ma uit la zeci de fotografii/ picturi si ulterior, fac un edit.
Referitor la cat timp aloc, nu pot spune ca imi dau foarte mult silinta, pentru ca de obicei de la idee la poza, procesul este aproape instant, ma rog, 10 minute, poate si jumatate de ora. Marea provocare este inspiratia, evident. Nu vine niciodata deodata. Totul este pe baza de trial and error.
Am de obicei la fiecare poza mai multe variante si cateodata postez si ceva legat de un eveniment recent. Oricum nu vreau sa mai fac asta, pentru ca pe termen lung, as vrea ca editurile pe care le am, sa fie valabile mereu.
Asta de fapt e si marea problema pe care multi nu o inteleg. De fiecare data cand editezi ceva de actualitate, acel lucru, va fi doar acum. Peste un an, o sa fie irelevant. Eu incerc sa creez ceva ce ar putea fi vazut peste zece ani si sa 'starneasca' aceeasi emotie.
Edit-urile pe care le fac, sunt de obicei asemanatoare si nu atat de profesionale. Cred ca asta a si prins la public, aceasta 'romanitate' low budget, pentru ca la urma urmei, acest cont tinde spre ceva saracacios, dar nu neaparat gresit.
Pana si poza de profil este un capac de canal si referitor la aceasta, am ales capacul de canal pentru ca aveam de gand sa folosesc ceva rotund, ca sa fie incadrat corect cu forma imaginilor de profil de pe instagram.
Inspiratia
Nu pot sa zic ca sunt inspirat de ceva, adica nu imi antrenez creativitatea la propriu.
Activitatile mele zilnice nu au absolut nici o treaba cu 'arta'. Evident, sunt la curent cu filme, evenimente, etc, dar nu pot sa zic ca sunt un 'connoisseur'. Expertiza mea se rezuma la: asta imi place/asta nu-mi place.
Postarile tale preferate
Eu de fapt, am doar o postare preferata, si anume asta, pe care am facut-o prin 2018. Mi-a placut atat de mult incat am si tablou:
Ce imi place la acest edit este faptul ca din punct de vedere coloristic, zici ca e pe bune. Un alt lucru ar fi ca de fiecare data cand privesc aceasta poza, imi da o stare de confortabilitate. Daca inchizi putin ochii, ai impresia ca de fapt pictura este pe Regina Elisabeta.
Dar daca trebuie trei, ar mai fi seria de Bemveuri impotmolite pe plaja, pe picturile lui PS Kroyer.
Cele mai share-uite postari
Nu stiu sincer care au fost cele mai populare, nu am niciodata o postare populara in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca au prins destul de bine acele filmulete cu petreceri din anii '80, '90, in care puneam pe fundal microhouse. Adica alea sunt cele mai distribuite.
Postarea cu cele mai multe likeuri este cea cu DiCaprio si Brad Pitt in fata la Cora Pantelimon.
Audienta ta
As putea descrie audienta mea ca pe niste oameni care chiar apreciaza ceea ce fac. Impartasim acelasi stil. Majoritatea urmaritorilor (din insightul Instagram) au intre 25 si 34 de ani. Deci, chiar ma bucur.
Contul l-am facut in iarna lui 2018 si pe la inceputul anului 2020 aveam undeva la 500 de urmaritori. Acum am 10 mii. A fost o crestere abrupta, dar sunt sigur ca am una dintre cele mai misto comunitati de pe Instagram. Tot traficul este organic, nu am investit nici un ban in cont. Cei care ma urmaresc, stiu exact la ce sa se astepte.
Cum vezi tu Bucurestiul
Eu vad Bucurestiul ca pe cea mai sincera forma de arta romaneasca, o autosatira. Bineinteles ca aceasta tehnica flagranta de kitch are rolul de a demasca lipsa de adancime a societatii, aceasta obsesie a romanului care isi cumpara Mercedes, dar sta intr-o garsoniera inchiriata in Berceni.
Anumite postari de pe cont sintetizeaza mai bine ce vreau sa spun. Oricum, nu incerc sa acuz o realitate culturala istorica, nu e vina romanului clasic ca e sarac financiar, ce incerc sa demasc este disponibilitatea lui de a sintetiza saracia culturala: el incurajeaza capitalismul de maidan prin achizitionarea a tot felul de acareturi pretentioase, dar nu se ocupa de nevoile primare, iar acest fapt duce la superficializarea unui trai 'decent'.
Cred ca ar trebui, ca om, treptat, sa iti depasesti conditia, in primul rand prin realizarea culturala, printr-o educatie etica, ce este frumos, ce nu este frumos, ce e de facut. Imi place la Bucuresti aceasta diferenta social economica, fiind atat de compact, poti sa mergi 10 minute si deodata sa te trezesti in alt oras cu alti oameni.
Lucrul care nu imi place este nevoia individului care catalogheaza ceilalti indivizi prin diferentele de accesorii, aceasta nevoie a omului sarac de a arata macar a 'om realizat' si nu neaparat din punct de vedere financiar.
Relatia ta cu Bucurestiul
Relatia mea cu Bucurestiul este simplista: haotica si hedonista. Eu locuind langa oras, simt ca reusesc sa-l privesc cumva cu un amuzament detasat. Este foarte important să nu te implici emotional prea mult in ideea de Bucuresti, deoarece este o gaură neagra de resurse si energie.
Dar tuturor ne place ideea de Bucuresti care, din pacate, este din ce in ce mai departe de realitate.
Locul tau preferat din oras
Nu pot sa zic ca am un loc preferat, evident, imi place zona de nord, acolo e alt oras, la propriu: mult mai curat, mai civilizat, mai aerisit.
Comentarii
John