Arta trebuie sa aibă o conexiune cu viaţa de zi de zi a semenilor, crede artistul Xenophon Sachinis. În ultimii doi ani, el a lucrat la un proiect care are ca temă recesiunea: pentru că, sub aparenţele unei fericiri prefabricate, există multă suferinţă. Şi e nevoie ca artiştii să se preocupe de problemele sociale, să fie critici. Uneori, spune Xenophon, arta poate fi o declaraţie politică.
Am început să abordez recesiunea ca subiect atunci când, la fel ca mare parte din societatea greacă, am realizat că trăiam o realitate falsă a stabilității și fericirii, și, dimpotrivă, eram falimentari. De aici și valul de sinucideri care a apărut atunci.
Decența cetățenilor a fost subiectul cu care am început această serie de lucrări.
Xenophon Sachinis s-a născut în Salonic, in 1954, a studiat gravura şi designul la Scoala de Arte din Atena, este profesor şi a publicat două cărţi despre gravura contemporană. Lucrările sale au fost expuse şi în cadrul expoziţiei Europa Wonderland, de la Timişoara, care tocmai s-a încheiat.
Artistul povesteşte în interviul de faţă despre lucrările lui, frumos, artă, pandemie şi noul normal care ni se întinde în faţă.
Arta și criza economică
Încă de la începuturile carierei mele ca artist, am simțit că lucrările mele trebuie să răspundă sau trebuie să facă o conexiune cu viața de zi cu zi a cetățenilor. În același timp, trebuie să se lege de acele părți ale istoriei care să fie actuale și de interes comun. Așadar, de aceea am decis să-mi expun lucrările pe care le consider relevante ultimei decade de criză economică în țara mea, Grecia, dar și în Europa.
Am început să abordez recesiunea ca subiect atunci când, la fel ca mare parte din societatea greacă, am realizat că trăiam o realitate falsă a stabilității și fericirii, și, dimpotrivă, eram falimentari. De aici și valul de sinucideri care a apărut atunci.
Decența cetățenilor a fost subiectul cu care am început această serie de lucrări.
Lucrările lui Xenophon Sachinis expuse la Europa Wonderland
Gravura modernă
Am petrecut aproape doi ani lucrând la această serie. Prin acest proces mi-am restabilit relația cu gravura contemporană. Consider că în gravura modernă trebuie să ai o urmă pe o matrice pe care o poți printa cu mai multe tehnici, altele decât acelea pe care le înveți în mod tradițional. Pentru mine, hârtia gravată nu trebuie să corespundă cu matricea. Noua „gravură” trebuie să conțină într-un spațiu comun ideea unui praxis al gravurii și în același timp un praxis al imprimării.
Rolul artiștilor în 2020
Este Europa noastră de acum aceeași Europă la care am visat acum trei decade? E o uniune a mai multor state în care Drepturile Omului sunt acceptate ca lege fundamentală? Sunt toate statele egale între ele? Sunt cetățenii europeni fericiți cu provocările pe care le întâmpină? Putem să ignorăm problema tot mai frecventă a rasismului? Putem să ignorăm problema refugiaților și a migrării?
Consider că artiștii ar trebui, prin arta lor, să răspundă acestor întrebări. Mereu au fost artiști care s-au implicat în probleme sociale care au îndrăznit să fie în același timp critici și creativi.
Sper că oamenii vor înțelege că arta nu a fost făcută pentru a decora apartamente. Uneori arta poate fi un declarație politică și un mesaj al artistului la care publicul trebuie să reacționeze.
Ce a fost greu, a ce fost ușor în pandemie
Nimic nu a fost simplu și ușor pentru mine, și nici acum nu e. Faptul că am aparținut unui grup vulnerabil, nu doar că a trebuit să fiu izolat de copiii și nepoții mei, dar a trebuit să renunț și la predat. Am avut foarte mult timp să citesc și să scriu, dar aceste lucruri nu sunt îndeajuns și pot înlocui relațiile interumane. Sunt plin de anxietate și agonia de a supraviețui. Am stat patru zile într-o unitate de terapie intensiva. E un loc în care timpul și spațiul nu există. În ultimii șase ani jumate am fost operat de cinci ori, așadar mă simt foarte slăbit.
Ce ai lucrat
Da, am reușit să mă lupt pentru supraviețuire. Nu am făcut aceste lucrări ca să le expun. Au fost făcute cu scopul de a-mi spori dorința de a supraviețui. E o serie de portrete ale unor pisici. Tot timpul am vorbit despre situații dificile, moarte, război, migrație. De data asta voiam să mă gândesc la ceva pozitiv. Iubesc pisicile și voiam să îmi amintesc de copilărie când aveam 24 de pisici în grădină. Atunci când pandemia se va termina, dacă voi mai fi în viață, cred că voi fi din nou gata să mă exprim legat de ce s-a întâmplat cu societatea la nivel global.
Efectele pandemiei
Am anulat de două ori deschiderea unei expoziții care avea ca temă migrația. Personal, găsesc siguranță în izolarea psihică pentru că nu am nici cea mai mică șansă de supraviețuire. Vorbesc cu prietenii și colegii mei pe internet. Consider că vom putea evalua noua normalitate atunci când explozia pandemiei se va încheia și ne vom reintegra în noul stil de viață ziua următoare.
Pandemia a fost un dezastru pentru viața culturală. A fost un dezastru pentru orice tip de artă. Artiștii au încercat să rămână în permanentă conexiune cu publicul lor. Galeriile au organizat expoziții în grup care aveau la bază conceptul de izolare. Cât despre mine, proiectul Europa Wonderland mi-a oferit posibilitatea de a dialoga cu publicul din Timișoara. Am depășit dificultățile transportului trimițând fișierele lucrărilor din Thessaloniki în Timișoara și să le printăm in situ. Pentru mine este o cale de a menține o relație constantă cu publicul internațional și pentru asta vă sunt recunoscător. Pentru mine asta înseamnă supraviețuire.
Cei care creează își vor adapta comportamentul în așa fel încât să nu-și piardă contactul și relația cu publicul. Având în vedere situația, ambele părți vor trebui să-și schimbe codul de conduita. Experiența pandemiei va îndruma artiștii astfel încât să răspundă nevoilor publicului. După o cercetare amănunțită, artiștii vor evidenția problemele care apar și vor oferi soluții proprii.
Nu cred că rolul artei s-a schimbat. Va răspunde și va deveni parte din noua normalitate. E datoria artistului să fie mai implicat în noua eră și problemele sale sociale.
Un scenariu de viitor
Sper că pandemia ne va face să ne gândim mai mult la grupurile vulnerabile. Spre exemplu, să fii un cetățean în vârstă aproape condamnat la moarte. Pe lângă cetățenii în vârstă, sunt grupuri de tineri care au probleme serioase de sănătate și sunt ținte ușoare pentru virus. Trebuie să înțelegem că nu putem accepta ușor pierderi care să se datoreze virusului. Calitatea unei civilizații e egală cu calitatea cu care societatea își îngrijește membrii defavorizați.
