Am supraviețuit online, unii dintre noi, am mers la teatru din pat și ne-am plimbat în papuci prin galerii, dar arta are nevoie de realitatea fizică pentru a stârni emoția, spune Alina Cristescu, co-fondatoare Kunsthalle Bega. Un spațiu care face tranziția între o galerie de artă și muzeu, Kunsthalle Bega a apărut organic, din nevoia de întâlnire și experiment artistic. În 2020, însă, pandemia a dat totul peste cap.
Ne-a obligat să ne regrupăm, amânăm, am pierdut granturi. Abordarea entuziastă a evenimentelor online nu ne-a atras, nici nu ni s-a potrivit. Kunsthalle Bega înseamnă proiecte complexe, arhitectură specială de expoziție, atmosferă, interacțiune, poveste, spune Alina Cristescu
Vorbim cu Alina în interviul de față despre povestea Kunsthalle Bega, arta pe timp de pandemie, capcana lui ”ce prinde la public” și managementul cultural independent.
Între galerie de artă și muzeu
Fundația Calina este o organizație nonprofit, cu o activitate continuă de 12 ani, timp în care a promovat necontenit artiști români, în special tineri. Kunsthalle Bega exista ca idee de mai mult timp, plutea în aer, dar s-a concretizat după proiectul „ARTISTHETEACHER” realizat împreună cu Bogdan Rața, în parteneriat cu Facultatea de Arte și Design Timișoara. Un spațiu care face tranziția între o galerie de artă și muzeu, Kunsthalle Bega a apărut în mod firesc, organic, având ca istorie toata experiența practică și teoretică din anii de activitate a fundației. Pe scurt, Kunsthalle Bega este un proiect inițiat împreună cu Bogdan Rața și Liviana Dan prin Fundația Calina.
Ce înseamnă să faci management cultural independent în România lui 2020
Cred că fiecare are un răspuns independent :). Sunt convinsă că înseamnă prezență și perseverență. Pentru mine, înseamnă oameni. Toți cei implicați într-un fel sau altul. Pragmatic vorbim despre co- finanțări, sponsori și parteneri, vitali pentru realizarea proiectelor extrem de solicitante din toate punctele de vedere.
Cu ce e diferit față de ce se întâmpla în urmă cu trei ani?
Totul e diferit în cazul nostru față de acum trei ani, avem de gestionat și organizat un spațiu de zece ori mai mare. Pandemia ne-a dat planurile, programul, bugetul peste cap. Ne-a obligat să ne regrupăm, amânăm, am pierdut granturi. Abordarea entuziastă a evenimentelor online nu ne-a atras, nici nu ni s-a potrivit. Kunsthalle Bega înseamnă proiecte complexe, arhitectură specială de expoziție, atmosferă, interacțiune, poveste. Avem nevoie de spații fizice în care să interacționăm, să ne spunem sau să adaptăm povești, realități, de obiecte, instalații, intervenții ce stârnesc sau nasc emoții.
SENSUL SCULPTURII, Kunsthalle Bega. Foto @ Flavius Neamciuc
Odată cu lockdownul am intrat într-o hibernare vecină cu amorțeala, în care am continuat pregătirea spațiului ca amenajare, am derulat un proces logistic delicat pentru reprogramarea tuturor expozițiilor, performance-urilor și lucrărilor performative, resincronizarea artiștilor și a curatorilor, în special a celor care lucrează și trăiesc în străinătate.
Ar fi trebuit să inaugurăm expoziția personală Șerban Savu, „Echinocțiu”, în data calendaristică a echinocțiului. Reprezintă un început, un start al spațiului de proiecte Kunsthalle Bega Box. Faptul ca am reușit să o deschidem public după două luni de carantină, de îndată ce a fost posibil, în 22 mai, a însemnat o victorie, reconfirmare a efortului, similară unui echinocțiu eliberator de constrângeri și temeri.
Între ce prinde la public și „de dragul artei”
S-ar putea să reprezinte o capcană „prinsul publicului”... este de fiecare dată surprinzător cum se adaptează sau reacționează. În „Lay me down across the lines”, expoziția de grup curatoriată de Valentina Iancu după conceptul queer de radical softness, la vernisaj au avut loc doua performance-uri. „Molibdomanție”, arta de a de citi în cositor, cu Virginia Lupu, și posibilitatea de a purta un dialog într-o încăpere intimă cu Sasha Ichim, pentru cei care doreau să afle mai multe despre procesele prin care a trecut acesta fizic, psihic, ca transgender. Cu o condiție, să lase hainele deoparte. Publicul a fost sincer, interesant și participativ, a stat la rând, coadă chiar, s-a creat o atmosferă incredibilă, o empatie emoțională generală.
LATER EDIT, Kunsthalle Bega Box.
Artiști de la noi care experimentează cu succes
Îmi vin în gând Dona Arnakis, care folosește desenul, hârtia și fibra de sticlă în instalații sculpturale, Andrei Pituț cu lucrările aeriene din panouri de lemn recuperate și metal, Ion Toderașcu și legumele supradimensionate combinate cu piese de lego, Bogdan Matei care desenează în plăci de metal sau alucobond.
Inițiative care merită urmărite
Urmăresc cu mare interes grupul de la Sandwich Gallery, activitatea Dianei Marincu, Ancăi Mihuleț și a Sandrei Demetrescu, o apreciez pe Adela Maria Marius, creatoarea EPretext.
Se consumă în același ritm cu care se produce artă?
Vizual, probabil da. Fizic, în sensul de tranzacții, sigur nu. Dar producția și consumul în această zonă nu pot fi contabilizate sau echilibrate.
Investiția în artă
Kunsthalle este un spațiu nonprofit care promovează artiștii... putem vorbi despre investiția emoțională a celor care odată intrați în spațiul nostru, exclamă „am senzația că sunt la New York’” și sunt încântați de ce descoperă.
Limbajul criptic al artei contemporane
De mult nu mai este un limbaj criptic arta contemporană, poate doar limbajul în care este descrisă :).
Nu știu dacă e vorba despre disponibilitate, mă îndoiesc că ar gândi în acești termeni artiștii sau galeriile, mai degrabă deschiderea de a accepta unele tendințe sau experimente propuse.
Planuri pentru toamna asta și pentru 2021
Kunsthalle Bega funcționează cu două sezoane, de primăvară și toamnă, în care sunt prezentate două expoziții de mare anvergură, cu o durată de aproximativ trei luni. În Kunsthalle Bega Box, un spațiu de dimensiuni reduse, se derulează proiecte, intervenții, acțiuni de scurtă durată.
Sezonul acesta a debutat în 25 septembrie cu „SENSUL SCULPTURII”, curator Liviana Dan, o expoziție despre sculptura contemporană din România, care construiește, reconstruiește și deconstruiește câteva dintre miturile sculpturii. Programul Kunsthalle Bega Box din această toamnă cuprinde un proiect curatorial al Mariei Orosanu Telea, „Later Edit”, o expoziție-laborator, și o instalație Oláh Gyárfás, Mușchi de fân pe munte de panglici/ Szénaizmok szalaghegyen..
