[Voci online] Dragoș Stanca: Sunt out-of-fashion. Iubesc nuanțele, echilibrul și profunzimea, care uneori înseamnă texte lungi

De pe vârful anilor de experiență în media, Dragoș Stanca ar putea comunica pe anumite subiecte fără să îi pese de părerile celor care îl citesc sau îl ascută. Dar a rămas cu un soi de ”defect profesional”, de pe vremea când era jurnalist. Ține la diversitate, ascultă atent opiniile venite din comunitatea care îl urmărește online și la radio, mai ales pe cele care îi contrazic ideile.

”E o calitate pe care o am de pe vremea în care eram jurnalist “old school”, unde nu publicam niciodată nimic fără o opinie care să balanseze o altă opinie exprimată în material. Da, știu, exotic. Nu consider că lumea e zugrăvită în alb și negru, nu cred că doar una din bule are dreptate, nu cred că dacă nu ești de acord cu mine ești împotriva mea”.

Din pandemie are câteva lecții bune, printre care una despre importanța forței majore, atât în contracte, cât și în viață.

Povestim cu Dragoș Stanca pe final de săptămână. Un jurnalist devenit antreprenor în digital media și tehnologie, după ce a trecut prin managementul de presă. Dragoș nu vede online-ul ca un mediu virtual, ci ca viața însăși, pe care o trăim într-o formă tot mai digitalizată. Astea sunt trendurile vremii. Pe Facebook scrie despre tehnologie, derapaje media, probleme economice și sociale, iar părerile sale sunt de multe ori preluate de presă. Îl mai găsim pe platforma Upgrade 100 , unde creează conținut profesional și la Think Digital Group.

Bio pe scurt

Sunt un jurnalist transformat în manager de presă, apoi în antreprenor digital media și tehnologie, în proporții egale de cca. 33.3% repartizate în timp, în ultimii 25 de ani – din care fix 10 de antrenoriat. Nu vreau să vă plictisesc cu detalii, aveți o scurtă biografie aici.

Cea mai mare parte din timp sunt implicat în proiectele din România ale Think Digital Group unde sunt partener dar dedic timp și pasiunii pentru professional content, via platforma Upgrade 100. Îmi place când reușesc să mă implic ca advisor și investesc uneori în startup-uri din tech.

Lucrez într-un mediu foarte agitat, domeniul media, digital și tehnologie, în care singura constantă e schimbarea, așa că asta e tot mai greu în timp: lipsa predictibilității. Dacă adaugi ca bonus o pandemie, aveți o imagine ceva mai clară. E și mișto, că asta nu te plafonează, dar uneori aș vrea să fiu plafonat măcar 2-3 săptămâni la rând. :)

Prima întâlnire cu online-ul

Eram tânăr jurnalist la un proiect numit “Ziarul de Cluj”, pe atunci editat de Ringier. Altavista a fost primul site pe care l-am deschis atunci să caut lucruri pentru o anchetă jurnalistică. După care, logic, site-uri pentru adulți probabil. :) Aveam deja vreo 20 de ani pe atunci. Da, wow! Dar hei, era mijlocul anilor ’90 ok?

Mediu virtual de acum și ”bula” ta

Nu există mediul virtual. Online-ul este viața digitalizată – verificați Youtube trends de azi. Acolo este viața. Și viața e acolo. :)

Bula mea este bula oamenilor de media (jurnaliști și agenții publicitate, comunicare), oamenilor din politică și proiecte sociale, precum și a unor geeks pe care i-am atras în timp datorită festivalului (iCEE.fest, care a stat la baza UPGRADE 100). Acestora li se adaugă mulți antreprenori. Și cred că mai sunt și câteva fete care mă cred când glumesc că sunt bogat.

Granița dintre Influenceri și Key Opinion Leaders

Influencerii sunt dați mai ales de mase mari de oameni care îi urmăresc, KOL sunt cei care nu au audiențe uriașe, dar care au un cuvânt de spus și sunt respectați în bula lor. Sunt cei care, dacă scriu ceva, acel ceva poate să devină uneori o propunere legislativă. Eu mă număr printre acești din urmă oameni, mulțumesc pentru încredere.

Îmi place să urmăresc în general oameni care influențează cu adevărat lucruri: jurnalisti de toate orientările, lideri din business, oameni politici-cheie fie că îmi plac, fie că nu-mi plac, miniștrii din poziții cheie (finanțe, economie), colegi din industriile în care activez etc. Nu aș da nume pentru că ar fi incorect, urmăresc destul de multe conturi – setate ca „see first”, chiar.

Vocea ta online

Cu câteva zeci de mii de oameni importanți zic eu care mă urmăresc am o voce. Puternică, probabil. Depinde și de subiect.

De atras oamenii care contează se atrag în primul rând, cred eu, prin consistență – nu vorbesc oricând despre orice, ci doar despre lucrurile care stau în centrul preocupărilor mele (media, jurnalism, startups, big tech, tehnologie, social, macro-economie, macro-trends, stiință, civism). Sunt lucrurile despre care vorbesc constant și în social media și la radio și prin proiecte.

În al doilea rând, cred că e esential să comunici bine în scris dar și audio-video. Sau măcar una dintre astea, la nivel cât mai bun.
Sigur, există și varianta comunicării agresive, care are mereu succes, încerc însă să fac asta cât mai rar si, dacă mi se întâmplă, sunt sincer și deci onest cu cei care mă urmăresc. Nu o fac ca pe o strategie, o fac pentru că așa simt, când simt. Iar oamenii care mă interesează pe mine apreciază sinceritatea.

Povestea devenirii tale

“Povestea devenirii” – nu știu, cred că a fost cumva un proces natural. Îmi propun să nu am păreri oricând despre orice, să stau cât de cât focusat cu ce exprim public, deschis la opinii diverse și, în plus, încerc de ceva vreme să fiu mai mult constructiv decât distructiv, mai mult orientat spre soluții nu spre semnalarea problemelor. Work in progress, încă nu îmi iese prea bine. :)

Subiectele pe care le abordezi

Vorbesc despre tehnologie, despre probleme economice, sociale, despre lucruri pe care le doresc corectate, despre derapajele din media, publicitate și jurnalism, sau pur si simplu las un gând pe care îl consider important ori, uneori, amuzant sau măcar interesant. Încerc să nu bat câmpii. Uneori, reușesc. Sper.

Cine te urmărește

Jurnalisti, antreprenori, oameni de business, din politică, din media, publicitate, oameni din tehnologie. Sunt 90% din publicul meu. 10% sunt prieteni rătăciți din vremuri imemorabile când dădeam accept oricui că mi se părea nepoliticos să refuz…

Responsabilitatea

Mi se întâmplă des să văd ideile mele preluate și „rostogolite”. Cred că există o responsabilitate, mare, pentru că sunt niște oameni care citesc ce scrii, iar opiniile sau informațiile pe care le exprimi pot avea consecințe serioase. Eu unul sunt out-of-fashion: iubesc nuanțele, echilibrul și profunzimea, care uneori înseamnă texte lungi. Planeta nu are chef de texte lungi, vrea să i se explice orice într-un tweet sau într-un story. Not my kind of.

Simt responsabilitate pentru că știu că sunt destul de mulți jurnaliști tineri, de exemplu, care mă urmăresc în virtutea experienței mele și a faptului că, am uitat să menționez, mai sunt și președintele BRAT (încă).

Te-ai gândit să renunți la Facebook

Da, recent și tot mai des. Pentru că simt că dau mai mult decât primesc și că s-a polarizat și coborât nivelul dialogului. Mă simt tot mai ok pe LinkedIn. Mai e ceva: eu am vreo 3 business-uri în care sunt implicat on daily basis, conduc o asociatie profesională majoră, am N alte preocupări iar social media făcută OK este extrem, dar extrem de consumatoare de timp. Și simt că nu mai pot face acest lucru cu respect față de cei care mă urmăresc. Totuși, mai moderat, sau cât de moderat pot – fiind o dependență similară fumatului de care m-am lăsat greu - continui.

Conflictele, toleranța și ”block”-ul

99% din cazuri “conflictele” se sting prin abordări decente. Sau se sting lăsând oamenii să se descarce.
Nu dau block nimănui pe alt motiv decât că e un cont fals sau mult prea agresiv. Gen scrie acelasi mesaj de 10 ori, înjurios. Sunt total împotriva conceptului de “bulizare” (scuzați abuzul limbii române, dar cred că bulizare ar trebui să intre în DEX cu o definiție gen “Izolarea în propria bulă de opinii în social media”).

Eu vreau diversitate și să ascult opiniile contrare opiniilor mele. E o calitate pe care o am de pe vremea în care eram jurnalist “old school”, unde nu publicam niciodată nimic fără o opinie care să balanseze o altă opinie exprimată în material. Da, știu, exotic.

Nu consider că lumea e zugrăvită în alb și negru, nu cred că doar una din bule are dreptate, nu cred că dacă nu ești de acord cu mine ești împotriva mea.

Toleranța față de ceilalți și deschiderea spre alte opinii (atenție: opinii, nu fapte irevocabile) diferite îmi place să cred că mă caracterizează. Sau îmi place să cred. Nu tolerez injuriile aiurea. Dacă o înjurătură are argument… e super-ok cu mine.

Lecții din pandemie

Pandemia m-a învățat un lucru important: prezența fizică nu înseamnă eficiență mai bună. Indiferent de context, importante sunt regulile. Oamenii buni sunt buni și profesioniști oricum.

Un alt lucru important pe care l-am învățat e că poți pierde brusc o bună parte din business, dar că la fel de brusc o poți recupera dacă nu te lași doborât. Mai sus de piramida lui Maslow, banii sunt doar niște numere, doar niște pixeli în aplicația de banking.

Am învățat că nevoia te face să înveți rapid cam orice este necesar și că normalitatea e o noțiune relativă. Și să citesc mereu paragraful ”forța majoră”, și la propriu în contracte, și la figurat în general, în viață.

Efectele crizei actuale

Am zis mai sus că nu sunt adeptul superficialității iar asta e o întrebare prea profundă să pot răspunde fără să devină prea lungă și deci ilizibilă în acest material.:)

Autoritățile cum cum comunică

Autoritățile comunică îngrozitor de prost, greșit, irelevant și foarte haotic. Incoerența și încriptarea mesajelor stau la baza unei bune părți din criza prin care trecem. Criza sanitară e doar o “mică” parte din problema noastră, acum. Haosul comunicațional mi se pare cel puțin la fel de serios din punct de vedere al efectelor nocive pe care le produce. Dar, din nou, e un subiect de discuție separată sau… de contract de consultanță. :)

Din zona binelui, cumva, ce a adus pandemia

Digitalizarea unor servicii publice care, altminteri, mai dura ani buni și câteva zeci de milioane șpagă în licitații trucate de băieții deștepți. E un mare câștig. Nu doar al statului, ci și la nivel individual: digitalizarea în general s-a accelerat cu cel puțin 5 ani, într-un an. Inclusiv la nivelul omului de rând, digitalizarea s-a accelerat incredibil de mult: e un câștig care ne va ajuta să trecem mai ușor peste criza economică ce va urma, inevitabil.