Să nu uităm. Peste 1000 de femei au fost omorâte în Turcia, de cele mai multe ori de bărbații din familia lor. Femei care își acoperă părul sau femei care nu o fac, tinere sau în vârstă, singure, queer sau trans. Să nu uităm. Asta este şi misiunea artei lui Ardan Ozmenoglu, artistă interesată de memorie și sensibilități sociale. Ea a făcut din post-it-uri o instalație cu portretele a 26 de victime, lucrare pe care o puteți vedea până pe 13 noiembrie în cadrul Europa Wonderland. Expoziția de artă contemporană din Timișoara reunește viziunile mai multor artiști, români și străini, asupra a ceea ce mai înseamnă Europa. Am vorbit cu Ciprian Homorodean despre bariere fizice și mentale, cu Delia Popa despre eșec și cu organizatorii evenimentului despre dialogul prin artă, iar acum, înainte de încheierea acestei expoziții, vorbim cu Ardan despre memorie și suferință. Un impuls, sperăm noi, pentru a vedea Europa Wonderland și de a nu rata ultimele zile ale evenimentului.
Pentru expoziția ”Europa Wonderland”, am pregătit portrete a 26 de femei care au fost ucise. Din respect pentru viețile lor nu vreau să le divulg numele. Am găsit și folosit poze preluate din ziare turcești, știri online, social media și TV, spune Ardan
Ardan s-a născut în 1979, în Turcia, și-a obținut licența în arte plastice, precum și diploma de masterat în arte plaste în departamentul de Artă, Design și Arhitectură din Bilkent University, Ankara. Lucrările ei cele mai recente constau în instalații formate din capturi de ecran site-specific în care sunt puse instalații care arată structuri arhitecturale și sculpturi, folosind materiale precum sticla, tuburi de neon și post-it notes. Multe dintre lucrările sale sunt inspirate din viața sa, analizând trecutul,memoria individuală și colectivă.
Să nu uităm
Pentru expoziție am pregătit o instalație. Tehnica mea implică dispunerea unor post-ituri ca bază a pânzei mele, acoperite de vopsea și imagini serigrafice vibrante. Rezultatul acestui procedeu e o suprafață tridimensională, oferind o senzație de adâncime lucrării. Am folosit post-ituri pentru a concepe picturile în care reiese ideea de ”nu uita să”.
Pentru expoziție, culoarea dominantă a lucrării mele este galben (culoarea principală a post-iturilor) și culorile reci care se adună prin punctele negre. Lucrarea e instalată pe perete, acoperindu-l.
Am pornint de la numele expoziției: ”Europa Wonderland”. Pentru mine, atunci când spui așa ceva, mă gândesc la Uniunea Europeană: libertate, secularitate, egalitate și drepturile femeilor. Prin acest proiect, vreau să expun situația femeilor din Turcia, ca stat care nu aparține de Uniunea Europeană.
Din respect pentru viețile lor
În ultimii ani, au crescut cazurile de violență împotriva femeilor din Turcia. Peste 1000 de femei au fost omorâte. Numai în iulie 2020, 40 de femei au fost ucise - de cele mai multe ori de către rudele lor de gen masculin. Acesta e cazul tuturor femeilor din Turcia - femei care își acoperă părul sau femei care nu o fac, tinere sau în vârstă, singure, queer sau trans. Pentru expoziția ”Europa Wonderland”, am pregătit portrete a 26 de femei care au fost ucise. Din respect pentru viețile lor nu vreau să le divulg numele. Am găsit și folosit poze preluate din ziare turcești, știri online, social media și TV. Nu eu am ales subiectul, cum spunea o artistă din Turcia, cred că subiectul m-a ales pe mine.
Ideea confecționării lucrării mi-a venit acum trei luni, timp în care m-am gândit cum o voi realiza. Dar numai pentru procesul tehnic am petrecut 3 săptămâni în studioul meu de gravură pentru a crea. În timp ce lucram, am reușit să stabilesc o conexiune cu femeile care au fost ucise încă din 2010. M-am uitat atent la ele. Eram deja atât de afectată de subiect, însă lucrând la aceste portrete și privindu-le zilnic m-a întristat și mai tare. Plângeam în timp ce serigrafam.
Rolul artei acum
Pentru moment pot spune doar atât: ”a atrage atenția”.
Cu ce speri să rămână oamenii care trec prin Europa Wonderland
Tema expoziției e ”Europa Wonderland”. Dacă vrei să știi mai multe despre un subiect, trebuie să te detașezi de propriile principii și să-l privești din alt unghi. În această expoziție, fiind o artistă care nu e membră UE, încerc să explic ce înseamnă să fii un străin. Nu cred că oamenii învață ceva dintr-o expoziție, cred că ei doar simt.
Ce a fost greu, bun, ușor în izolare
Carantina a fost grea, singurătatea a fost un aspect pozitiv, spălatul mâinilor a fost ușor.
De fapt, izolarea nu m-a ajutat foarte mult. Nu m-a inspirat deloc. Am fost tot timpul îngrijorată. De obicei gândesc mult, dar această perioadă m-a făcut să gândesc mai mult.
Efectele pandemiei asupra artiștilor
Aș putea să-ți dau un exemplu simplu: Ar fi trebuit să fiu în Timișoara acum, instalându-mi lucrarea, aș fi fost la deschiderea expoziției ”Europa Wonderland” și aș fi avut interviul cu tine în persoană. Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat. Sunt în Istanbul acum, mi-am trimis lucrarea, am explicat-o prin cuvinte în e-mailuri, nu am reușit să întâlnesc pe nimeni de acolo, am văzut orașul prin Google Maps. E o situație dureroasă și acesta e felul în care pandemia mi-a afectat lucrările și proiectele. Nu vreau să vorbesc despre noua normalitate, mi-aș dori să știu ceva, orice.
Un lucru știu sigur; artiștii caută mereu alternative. Orice s-ar întâmpla, arta va supraviețui.
Cred că rolul artei este mult mai prezent, mai puternic ca niciodată. Da, este o perioadă grea, însă totodată ni se valorifică proiectele artistice. Poate așa oamenii vor înțelege în sfârșit importanța artei și a artistului.
Un scenariu de viitor
Viitorul pe care îl prevăd e unul cu oameni paranoici, care se tem să se atingă, îmbrățișeze, vadă, săruta, lucra, călătorii etc. Pandemia ne-a furat libertatea și nu cred că ne-o va reda curând. Poate că e felul prin care natura se răzbună. Nu cred că voi putea să mă adaptez vreodată noii normalități.
