Delia Popa a lucrat opt luni la ”Letters to a Young Gardener”, o lucrare dedicată eșecului, pe care o puteți vedea până pe 13 noiembrie la Timișoara, în cadrul Europa Wonderland, expoziție de artă contemporană, care alături de Body Space: Citizenship and Territories, analizează, printr-un dialog artistic, identitatea europeană.
Arta Deliei include pictură, desen și gravură, instalație, artă video și performance, și abordează subiecte precum relațiile de gen, relația om-plante și om-animal. Este co-fondatoare și lider al ArtCrowd – Artiști în educație, o organizație angajată din 2013 în crearea unei schimbări pozitive în societate prin artă și educație.
Am extins ideea de ”Europa ca Wonderland” la Vestul mai larg, respectiv în cazul aplicațiilor mele, la Statele Unite și țările germanice din Europa, pentru că am studiat în America și vorbesc germană.
Rămâne în continuare un vis pentru mulți români de a emigra în Vest, de a găsi oportunități mai bune, de a avea un contract mai bun cu statul, și pentru unii, de a se reinventa într-un mediu străin și misterios, spune Delia
Ce a fost cel mai greu pentru un artist în pandemie, ce a lucrat în această perioadă, despre grădină și eșec, visul vestic și România, vorbește Delia Popa în rândurile de mai jos.
Scrisori către un tânăr grădinar
Este vorba despre o lucrare video intitulată ”Letters to a Young Gardener” (Scrisori către un/o tânăr/ă grădinar/ă) și face referire la ”Letters to a Young Artist” de Rainer Maria Rilke si de mulți artiști care au compus apoi astfel de sfaturi pentru tineri artiști.
Filmul are o durată de 21 minute, este vorbit în engleză și germană, cu subtitrare în română, din 2020 și in acest film recit scrisori primite de la diverse instituții europene și americane, unde am aplicat la posturi didactice sau similare în perioada 2018 - 2020.
Concomitent îndeplinesc sarcini de grădinărit sezonier, între lunile martie și octombrie, în grădina și sera bunicilor mei, unde se află și atelierul meu, într-un sat lângă București.
Scrisorile sunt compostate la final și integrate în logica grădinăritului: de la produs la deșeuri la sol la produs, făcând aluzie la asemănări între activitatea grădinarului / grădinarei și cea a artistului/artistei.
Punctul de pornire
Cred că au fost două sau mai multe puncte de pornire. Mi-a plăcut ideea curatorială a Oliviei Nițiș de a discuta ”visul european” și confruntarea cu realitățile sale, și s-a potrivit de minune cu încercările mele de peste doi ani de a obține un job de cadru didactic universitar sau de pedagog muzeal în diferite țări vestice.
Am extins ideea de ”Europa ca Wonderland” la Vestul mai larg, respectiv în cazul aplicațiilor mele, la Statele Unite și țările germanice din Europa, pentru că am studiat în America și vorbesc germană. Rămâne în continuare un vis pentru mulți români de a emigra în Vest, de a găsi oportunități mai bune, de a avea un contract mai bun cu statul, și pentru unii, de a se reinventa într-un mediu străin și misterios. Poate nu mai este nevoie să adaug că, deocamdată încercările mele au eșuat, și deci tema principală a filmului este eșecul și ce putem face cu acesta.
Tema
Ea m-a ales pe mine, respectiv nu m-am opus temei destul de dificile a eșecului. Este un tabu social chiar și în România, dar ca artistă mă confrunt cu eșecuri în aceeași măsură în care mă confrunt sau mă bucur de succese. Tot ce facem ca artiști sunt testări a unor idei care ne vin, și probabil că șansele de reușită sunt cam 50-50 %. Cel mai important lucru este perseverența, într-un sens, repetiția, a ceea ce facem. Unchiul meu care a făcut și el agricultură pentru piață o vreme, îmi spunea că șansele reușitei unor semințe plantate sunt cam de 60%. Iar de la răsaduri până la un fruct vândut la piață cu succes este cale lungă.
Cât ai lucrat, ce ai descoperit
Am lucrat cam opt luni la această lucrare, exact cât am lucrat la grădina și sera bunicilor mei anul acesta. Aș fi început mai repede, cam la început de martie dacă nu era pandemia, așa propriu zis am lucrat din aprilie până în octombrie. Am filmat scene de recitat scrisori și de lucrat în grădină, precum și alte momente interesante din grădină pe parcursul acestor luni și munca mea a fost dublă: atât de grădinară, preocupată de cum se plantează și cum se îngrijesc plantele, precum și de artistă, preocupată de unghiurile de filmare și de surprinderea schimbărilor anotimpurilor pe camera video.
Grădinara din mine era atentă la prezent și la bucuria de a vedea schimbările grădinii în fiecare zi, precum și eșecurile unor plante care nu au dat rod, deși au fost puține :), și artista era atentă la ce rămâne pentru viitor, pentru un potențial public, care este filosofia excractabilă din experiențele mele în acest timp și spațiu.
Locul unde am filmat este probabil cel mai important pentru mine, alături de casa unde am crescut în București, este locul unde mergeam o dată la două săptămâni toată copilăria, unde ne așteptau bunicii și unde am descoperit o lume alternativă față de cea a orașului, o lume mai liberă și mai crudă în același timp. Pe pagina mea web se pot vedea mai multe proiecte care tematizează această lume din prisma mea de copil și de adult.
Rolul artistului în societate
Cred că cel mai important rol al artiștilor este cel de persoană autonomă, originală-chiar dacă și-a mai pierdut din forță cuvântul-cineva care este complet dedicat/ă muncii sale, și care este capabil/ă să enunțe o filosofie proprie. Ceea ce lasă loc și artiștilor implicați în problemele sociale (cum sunt eu în majoritatea lucrărilor) și artiștilor care aleg să se detașeze, să vorbească unor situații mai puțin identificabile cu socialul sau politicul.
Cu ce speri să rămână oamenii care trec prin această expoziție
Din lucrarea mea sper să fie vizibil umorul, și în același timp seriozitatea unor enunțuri pe care le fac în mod performativ, cu ajutorul corpului și a acțiunilor mele în fața camerei. Publicul meu ideal pentru această expoziție sunt de fapt tinerii artiști. Lucrarea este chiar o ”scrisoare către un/o tânăr/ă artist/ă”, cred că are un mesaj destul de clar, deși cu paralele în alte domenii, repetiția obsesivă și cu bucurie a muncii tale este baza succesului tău, și baza supraviețuirii eșecului. În același timp, omul ca animal natural, integrat în anotimpuri și interacțiuni cu pământul și plantele, este o subtemă a lucrării.
Ce a fost greu, ce a fost bun și ușor în pandemie
A fost greu să conving alți oameni să poarte mască, sau să o poarte cum trebuie, după cum știm deja cu toții. Am avut alte două proiecte de educație prin artă și de design și interacțiunea cu oameni vis- a-vis reguli de pandemie a fost în multe cazuri foarte dificilă, mai ales pentru că am lucrat cu copii și a trebuit să fim foarte atenți.
Ce ai lucrat anul acesta
În afară de această lucrare am făcut o serie de gravuri cu teme pandemice care se pare că au avut succes și au rezonat cu oamenii în situația actuală, și am organizat 4 școli de vară, 3 cu elevi de lângă București și 1 cu studenți care creau jocuri pentru elevii de lângă București. Deci a fost o perioadă foarte plină și am simțit izolarea foarte puțin. Însă îmi lipsesc foarte mult vernisajele și întâlnirile cu prieteni artiști.
Adaptarea
Cum spuneam, au fost probleme de adaptare la noile reguli pentru membrii echipei cu care am lucrat, dar faptul că am reușit să ținem aceste școli de vară (co-finanțate de AFCN) arată că toată lumea s-a adaptat totuși și copiii au fost cu atât mai încântați să participe la școlile de vară și la vizita la MNAC (prin proiectul Club Țompana al Asociației ArtCrowd-Artiști în Educație) cu cât le-a lipsit școala în perioada stării de urgență.
Efectele pandemiei
Foarte multe organizații culturale și-au pierdut sursele de venit și sunt în fază de colaps sau stand-by. Este cazul teatrelor independente, dansului independent și al activităților de educație culturală pentru copii, cum este cazul ArtCrowd-Artiști în educație, asociația pe care o conduc și care a pierdut contractele cu muzeele din București care se bazau pe prezența școlilor în cadrul Școlii Altfel.
Din fericire am aplicat cu succes la finanțarea AFCN, dar aceasta este doar o soluție pe termen scurt. Soluțiile de supraviețuire, din câte văd, sunt munca și mai multă, deși eram supra-munciți și înainte...
Un scenariu de viitor
Nu vreau să fac previziuni, cred că ne vom adapta cu toții. Eu m-am adaptat prin muncă, cum am spus deja, și prin faptul că am mare grjjă să nu mă infectez și să nu infectez pe cei mai vulnerabili decât mine. Astfel, ca artistă, în mare măsură de fapt este ”business as usual”, viitorul este incert și urmăm inspirația.
