[În teorie] Aurelia Peru: A fi purtător de cuvânt, PR manager, a devenit o chestiune la modă în societate

Mergem mai departe pe holurile imaginare ale universităților cu specialități în comunicare, și numaidecât o întâlnim pe Aurelia Peru, un nume pe care-l cunosc mai multe generații de PR-iști și jurnaliști din Republica Moldova. Aurelia Peru este antrenată în activități de cercetare în cadrul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, susține un curs de Comunicare și PR pentru masteranzii care își fac studiile la Academia de Administrare Publică, oferă, uneori, consiliere în comunicarea politică și are și un blog pe www.anticoruptie.md. In interviul de mai jos, a vorbit despre cum e să fii lector în această nu foarte mare școală a publicității din Republica Moldova. 

Drumul către PR

Nu a existat niciun fel de „drum” către PR, un vis sau o ambiție. Eu am absolvit Facultatea de Jurnalism la USM. În anii optzeci, anii „perestroicii” gorbacioviste, era una din cele mai solicitate specialități. Despre relații publice, publicitate și științe ale comunicării nici nu se vorbea și puțin ce se cunoștea în acea perioadă. Era timpul presei clasice – ziare, radio, TV.

După mai mulți ani de activitate în televiziune, ca realizatoare de emisiuni de analiză politică, m-am prins la gândul că nu toate abilitățile politicienilor li se dau de la Dumnezeu, că sunt „formule magice” și tehnologii, care îi fac charismatici, credibili, îndrăgiți de popor și viceversa. Am înțeles perfect care este impactul real al unei declarații într-o conferință de presă, cum se construiesc în culisele politice alianțe de guvernare.

Pentru a oferi o conceptualizare, dar și pragmatism percepțiilor mele, am făcut un doctorat, apoi al doilea în domeniul științelor comunicării politice. Tema de cercetare fiind imaginea actorilor politici și managementul PR-ului electoral. În felul acesta m-am pomenit în așa-numita „industrie a comunicării”.

Decepții

Activând în acest domeniu, m-a decepționat lipsa de toleranță de care dau dovadă actorii politici, vulgarismul și violența unora în comunicare. Mai cu seamă că, în multe cazuri, aceste pseudo tehnici de comunicare sunt utilizate intenționat pentru a atrage atenția, pentru a provoca publicuri, pentru a manipula mass-media, aflată în goană după senzațional.

Oferind consiliere în comunicare publică, inclusiv în instituțiile puterii, am cunoscut parteneri care au devenit dușmani și dușmani care au devenit parteneri. Prin urmare, lecția pe care a trebuit să o însușesc obligatoriu a fost următoarea: în toate circumstanțele, trebuie să rămâi în „conul de umbră”. Să-ți faci cu dăruire, cu profesionalism meseria și să fii apreciat nu doar de „clientul” tău, dar și de publicul acestuia.

Din experiențe

Cea mai bună experiență și școală de PR și comunicare am avut-o fiind consilier prezidențial. A fost doar un an de zile, dar atunci am putut să verific o dată în plus  importanța discursului politic, a legilor comunicării publice, a impactului emoțional. Și, cel mai important, am avut colegi care nu s-au zgârcit la cuvinte de apreciere. Noi toți avem nevoie de motivare. Și emoțiile pozitive sunt cele mai motivaționale pentru un specialist în comunicare și PR.

Cariera de lector universitar

La Universitatea de Stat am revenit în momente foarte dificile în cariera mea profesională. Era perioada guvernării comuniste. Vladimir Voronin, astăzi, este foarte amabil cu presa și debitează momente picante, hazlii. În 2001-2003 – perioada când activam în jurnalistică -  elita comunistă era altfel. Emisiunea mea săptămânală de analiză politică de la postul național de televiziune, „Aleșii poporului”, a fost sistată. Eu, însă, eram sigură că soarta îmi va deschide alte porți. Așa a și fost. Am avut marele noroc de profesorii mei - Victor Moraru și Constantin Marin, atunci, decanul Facultății de Jurnalism și, respectiv, șeful Catedrei Comunicare, care m-au invitat să elaborez un curs de teorie a imaginii publice. Iată așa am ajuns să fiu și cadru didactic universitar. În aceste condiții, obținerea unui titlu științific, adică susținerea doctoratului, devenea o necesitate și o prioritate, pentru a avea deplină autoritate în fața studenților.

Începuturi

Îmi amintesc, aveam emoții mari când aveam torente cu 70-80 de studenți la disciplină. Era începutul carierei mele didactice. Îmi era mai mare frica de ochii studenților decât de becurile de la camerele de luat vederi de pe platoul televiziunii. Acum, după atâția ani, să recunosc - uneori, găseam un pretext ca să ies din auditoriu pentru 1-2 minute. Așa îmi ordonam emoțiile.

Astăzi, însă, nu-mi imaginez să rămân fără de acest public – pretențios, capabil, de regulă, muncitor, dar, uneori, și leneș... Însă această lene face parte din „ingredientele” vieții studențești. De asta sunt un profesor tolerant mai mult decât exigent.

Funcții, activități

Sunt antrenată în activități de cercetare în cadrul Institutului de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice, în calitate de cercetător științific coordonator. Sunt deosebit de onorată de invitația pe care am primit-o, în acest an de învățământ, de a susține un curs de Comunicare și PR pentru masteranzii care își fac studiile la Academia de Administrare Publică. În paralel, activez în diferite proiecte de domeniu, la solicitare, ofer consiliere în comunicarea politică.

Ca hobby, am un blog pe www.anticoruptie.md.

Imaginea studiilor în comunicare

Știința comunicării este mai puțin re/cunoscută în Republica Moldova. Și acest lucru se simte, în special, în comunicarea funcționarilor publici, a purtătorilor de cuvânt. Derapajele de la Codul deontologic, de la principiile comunicării duc deseori la scandaluri în mass-media, la compromiterea reputației instituției pe care o reprezintă. 

Totodată, vreau să remarc că la unele instituții de învățământ, începând cu acest an, a sporit interesul pentru specialitatea de comunicator. A fi purtător de cuvânt, PR manager, a devenit o chestiune la modă în societate. Uneori, purtătorul de cuvânt este mai popular decât însuși managerul instituției. La fel, se întâmplă și în instituțiile puterii – Guvern, președinție  ministere. Într-un fel, acestea sunt persoanele care dau voce puterii.

Bariere

Referitor la acest subiect, aș spune că este important să găsești „porțile” comunicării cu noul contingent. Pentru mine ele totdeauna au fost deschise. Am o plăcere să lucrez cu toate promoțiile, în fiecare descoperind ceva inedit, ceva particular. Sunt mândră de faptul că azi mulți dintre discipolii mei, foști studenți, se bucură de succese, activând în instituții media, în birouri de Relații Publice în cadrul diferitor instituții, agenții, partide politice. Cu unii colaborez chiar pe anumite dimensiuni.

PR într-o lume digitală

Da, trăim în secolul digital, în lumea „satului mare”, cum l-a definit relevant cercetătorul McLuhan. Noile mijloace de comunicare nu au schimbat, însă, radical și paradigma comunicării eficiente. Cu toate acestea, înțeleg că noile media surclasează ca sursă de informare media clasice. Acest lucru a devenit vizibil, în special, în contextul comunicării electorale. De exemplu, în actualul scrutin prezidențial din Republica Moldova, campania de PR și publicitate se desfășoară preponderent pe social media. Candidații, o spun metaforic, au evadat de pe ecranele televiziunilor pe social media, pe Facebook, pe Youtube. 

Pandemia ne-a lăsat fără de alternative și pe noi, profesorii. Moodle, Zoom - sunt canalele de comunicare pe care le utilizăm în prezent pentru desfășurarea orelor de curs.

Unde se întâlnește practicul cu teoreticul

Oriunde. Practicul și teoreticul sunt indispensabile. Și asta pentru că momentele inedite de comunicare pot determina noi ipoteze și teorii. În orice context, însă, este importantă și intuiția profesională. S-ar putea, uneori, să câștigi atunci când deviezi puțin de la teorie. Dar, pentru a-ți permite „o deviere”, trebuie să ai o anumită experiență în domeniu. Astăzi, industria comunicării solicită mai multă creativitate, iar mediul academic este cel care ar putea să identifice noi metode de creativitate în comunicare și publicitate. Universitățile trebuie să nu piardă relațiile cu sectorul real și, cu atât mai mut, cu cel de cercetare - științific.

Schimbări în industrie

S-au diversificat canalele de comunicare, dar nu și principiile de creare a textului publicitar. Acesta se bazează totdeauna pe utilizarea metodelor de manipulare psihologică, care, în cele din urmă, trebuie să stimuleze dorința potențialilor clienți – crearea confuziei, asocierea, sexualitatea etc. Publicitatea trebuie să fie atât de interesantă, încât să dorești să procuri produsul sau serviciul prestat. În acest sens, au rămas la fel de actuale cele trei principii-axiome în demersul manipulator: oamenii nu ştiu ce vor atunci când cumpără un produs; nu te poţi baza pe ceea ce spun şi declară oamenii că le place sau nu le place; în comportamentul de cumpărare, oamenii acţionează mai degrabă inconştient, decât raţional.

Studiile în pandemie

Sunt o provocare și un exercițiu complicat atât pentru profesori, cât și pentru studenți. Comunicarea fața-în-față, comunicarea în public este de necomparat cu cea digitală sau cu publicul on-line, pe care nu-l vezi, nu-i poți urmări reacția, emoția, percepția mesajului. Comunicarea on-line solicită un efort de concentrare maximă pentru studenți. Nu e simplu nici pentru profesor. În acest caz, cel mai mut îmi este frică de lipsa unui dinamism, de plictisul on-line. În sală, ai contactul real cu publicul, când îl vezi plictisit sau supra solicitat, schimbi tactica de comunicare.

Personal, în timpul lecțiilor on-line am impresia că vorbesc în așa-numita „cameră de ecouri”. Mă obișnuiesc foarte greu. Pentru mine, revenirea fizică în aulele universitare ar fi ca o revigorare a învățământului universitar. Vreau să dau binețe, să strâng mâna colegilor. Acum, doar la telefon ne urăm reciproc „sănătate”. 

Cu optimism

După cum spunea într-un interviu la subiectul consecințelor pandemiei, Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop: „Nu se poate trăi fără reguli în societate. Lumea aceasta poate învăţa din boala prin care trecem cum să preţuim esenţele şi cum să părăsim balastul de prisos”. Aceasta ar fi lecția pe care trebuie să o însușim cu toții. Pandemia nu oferă lecții de PR, ea oferă lecții de compasiune, de corectitudine, de disciplină, de dor, de umanism, în general.