Duminică sunt alegeri locale (ați observat că nu ratăm nicio ocazie să vă aducem aminte) și în circul campaniei politice care a avut loc până acum, prea puțin am avut timp să gândim ce ne-am dori de la orașele noastre. Ce ne dorim știm de fapt, politicienii știu și ei, dar cu toate acestea continuăm să rămânem captivi la baza piramidei lui Maslow și să cerem apă caldă.
Daaaaaaar, în ciuda autorităților (sau în lipsa lor apăsătoare) oamenii orașelor încearcă să își facă singuri spațiile mai frumoase. #Facemfrumos au spus cei de la Centrul Verde, într-un un demers de a înverzi Centrul Vechi al orașului Cluj-Napoca, și au oferit gratuit 300 de ghivece și jardiniere cu flori, încurajând oamenii care lucrează și locuiesc în zonă să le pună la fereastră și pe balcon.
Andi Daiszler, președintele Asociației Daisler, inițiatorul proiectului, povestește în interviul de mai jos cum a prins formă acest proiect, despre prioritatea frumosului în viețile orașelor și importanța spațiilor publice, mai ales acum, când pandemia ne-a obligat să regândim multe din lucrurile din jurul nostru.
E interesant că oamenii sunt reticenți la început, dar dacă văd că proiectul chiar presupune să îi ajuți să aibă flori în geamuri devin dintr-o dată mai liniștiți și dornici de implicare, mai ales că nu le ceri la schimb decât să aibă grijă de niște flori, povestește Andi
De ce #facemfrumos
Centrul Verde e o campanie de conștientizare a nevoii de a contribui la schimbare de la mic la mare. Ne dorim ca centrele orașelor (la început vom încerca cu centrele orașelor) din România să arate cel puțin la fel de bine pe cât arată centrele marilor orașe europene în care ne place să ne facem concediile, așa că anul 2020, în care majoritatea ne petrecem concediile în țară, e tocmai anul potrivit pentru asta. Deși nu putem interveni cu proiecte majore, putem apela la sprijinul tuturor celor care-și doresc să fie parte din schimbare, mai ales când schimbarea înseamnă un gest atât de mic pe cât e adoptarea de jardiniere și expunerea lor în văzul tuturor.
Inspirația pentru proiect vine din plimbările prin orașele central-europene. Am observat că florile în geamuri îți dădeau o stare de bine, completau cumva faima orașelor.
Așa că dintr-o dată, Centrul Vechi din Cluj-Napoca a devenit Centrul Verde cu jardiniere în aproape fiecare fereastră și câteva magnolii mari la ghiveci.
De la idee la implementare
E, evident, interesant. În primul rând, lansarea. E foarte important ca oamenii să înțeleagă că noi de fapt am pus pe hârtie un țel pentru o zonă mai largă a orașului și le-am cerut oamenilor să ne ajute să-l atingem, țelul fiind înfrumusețarea zonei de Centru Vechi prin donarea/adoptarea de jardiniere cu mușcate curgătoare. Una dintre marile provocări a fost să ajungem la cât mai multă lume. Așa că am început încet, lucrând cu cei pe care-i cunoșteam. Lor le-am dat jardiniere în primul rând și apoi am urmărit transformarea.
Am donat peste 300 de jardiniere cu mușcate curgătoare și tot atâtea ghivece individuale tot cu mușcate curgătoare. Cel mai mare succes e decorarea Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, care are azi câte un ghiveci la fiecare fereastră. Și vorbim de vreo 80 de ferestre. Cred că publicul a adorat proiectul de la început, pentru că e o idee atât de simplă, dar cu o bătaie atât de lungă.
Surprize bune și rele
Păi, începem cu cele rele, ca să încheiem cu cele bune. :)
Unii proprietari de localuri entuziasmați inițial de proiect ne-au sunat după o săptămână să mergem să luăm jardinierele înapoi pentru că nu le udase nimeni și ei nu-și asumă că vor avea grijă de ele.
Alții ne-au ajutat și au dat proiectul mai departe, alții ne-au devenit parteneri, așa cum s-a întâmplat cu cei de la Form Cafe și ITIVITI, care în primă fază au primit jardiniere pentru decorarea propriilor spații și apoi au vrut să dea mai departe și altora, așa că au donat pentru ca noi să putem achiziționa mai multe jardiniere pe care să le oferim cadou mai departe.
Cine a ajutat
Vecinii din Piața Muzeului și străzile adiacente, companii care au birourile în zonă, diverse localuri, chiar și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei care dă numele zonei. E interesant că oamenii sunt reticenți la început, dar dacă văd că proiectul chiar presupune să îi ajuți să aibă flori în geamuri devin dintr-o dată mai liniștiți și dornici de implicare, mai ales că nu le ceri la schimb decât să aibă grijă de niște flori.
În materie de sponsori și parteneri, am scris un proiect care a obținut o finanțare din partea Primăriei Cluj-Napoca, apoi Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj a aflat ce facem și a decis să ne doneze câteva sute de ghivece cu flori pentru publicul larg. Iar alți prieteni cu diverse companii din oraș au decis să se implice financiar, în special ITIVITI și Wolfpack Digital. Compania în care lucrez și eu e sponsor atașat oricăror proiecte derulate de noi, așa că am răsuflat ușurat că avem de unde porni.
Prioritatea frumosului în spațiile publice
Cred că pas cu pas putem face absolut orice. Asociația Daisler, cea pe care o conduc și care realizează acum acest proiect, a fost înființată pentru a grăbi regenerarea urbană prin diverse activări cultural creative ale spațiului public. Și cred că ajutorul dat locuitorilor din zona Piața Muzeului, țelul pus pe hârtie pe care lumea să-l înțeleagă ușor și simplu e chiar primul pas. Îmi doresc foarte mult să continuăm acest proiect și în alte zone și jardinierele donate în 2020 să rămână o amintire și o dovadă vie a faptului că împreună putem schimba mentalități și locuri.
Concluzii din pandemie
Că oamenii au nevoie mai mult decât oricând de frumos în viața lor. Pandemia ne-a fracturat într-o modalitate unică societatea, ne-a izolat ca mentalitate în propria bulă. Avem nevoie să ieșim de acolo, avem nevoie de schimburi de idei, avem nevoie să contribuim la ceva mai mare decât noi. Doar așa putem ajunge acolo unde știm că trebuie și merităm să ajungem. Partea bună e că am în jurul meu o sumedenie de oameni care-și doresc să contribuie și să ajute ca să ajungem acolo.
Ce ai descoperit în această perioadă
Disponibilitatea de a ajuta și de a înțelege. Deși păstrarea distanței sociale are ca efect negativ un fel de încredere scăzută în cei de lângă noi și, în special, în cei pe care nu-i cunoaștem, am descoperit că foarte mulți dintre noi suntem în continuare dispuși să ajutăm, că nu ne-am pierdut speranța că împreună putem face bine.
În perioada stării de urgență am făcut voluntariat pe unde am apucat și unde era nevoie. De la distribuția de mâncare zilnică pentru grupuri defavorizate sau în grupe de risc și până la coordonarea unor acțiuni similare, am încercat să mă fac cât de util am putut. Să nu stau să aștept. Și am descoperit că la fel ca mine erau foarte mulți.
Cu ce crezi că ar trebui să rămână oamenii în urma pandemiei
Cu dorința de a contribui, de a se interesa de ce fac vecinii sau prietenii sau chiar și necunoscuții. Cu dorința de a afla de ce anume e nevoie pentru proiectul X sau Y să meargă mai departe. De foarte multe ori nu e nevoie de bani, mai degrabă de oameni.
