Înainte ca acest nou prezent să vină peste noi și să ne forțeze să gândim alte paradigme de trai, Eliza Yokină era preocupată de un alt ”New Now”: de posibilele vieți noi ale clădirilor vechi și felul în care pot să contribuie ele la spațiul prezentului. Eliza este membru fondator al Asociaţiei “De-a Arhitectura”, al Biroului de arhitectură SYAA și partener fondator Cumulus. Câștigătoare de trei ori a Anualei de Arhitectură București, premiată la “Gala Bun de Tipar” 2012 cu cartea “Vise Despre Case”, Eliza urmărește reinterpretările senzoriale în arhitectură și povestea din spațiile construite.
Eliza Yokina a curatoriat expoziția The New Now la DIPLOMA Viewing Rooms, o platformă care reunește șapte colecții de lucrări de artă, arhitectură și design tânăr, selectate de la la edițiile 2017, 2018 și 2019 DIPLOMA.
Cum putem dezvolta situri și clădiri istorice fară să le distrugem sau fară să distrugem valoarea lor? Cum sunt evaluate aceste clădiri economic și de ce primează de cele mai multe ori terenul lor? Sunt întrebări la care caut în permenență răspunsuri. Am găsit mai multe abordări în proiectele de la Diploma care pun probleme similare, iar unele oferă și răspunsuri.
Despre pandemie, noul normal, adaptare și viețile clădirilor, povestește Eliza în rândurile de mai jos:
Semnele de adaptare la noul normal
Avem o perioadă foarte încărcată pentru a putea analiza schimbarea produsă de pandemie. Odată cu relaxarea, am simțit o dezmorțire a investitorilor. Deși unele proiecte, aproximativ 20% dintre ele, au fost puse “on hold”, altele au fost reluate sau proiecte noi au apărut la nivel de studii și de concept. Clienții sunt mai prudenți și cred că mai degrabă analizează oportunitățile încercând să anticipeze viitorul.
Unele dintre proiecte merg înainte anticipând că această criză se vă finaliza mai devreme sau mai târziu și în acel moment investiția poate fi cel puțin începută, daca nu chiar finalizată. Este posibil, însă, ca lucrurile să încetinească mai mult dacă această criză pandemică se vă adânci.
Expoziția The New Now
Este o temă care mă preocupă de mult, încă din perioada studiilor. Valorile clădirilor vechi într-un cadru cultural europoean par să fie mult mai mari decât a acelora noi, cel puțin estetic și arhitectural, dar și la nivel de consistență a construcției. Caut modele economice și arhitecturale care susțin această valoare fară să o distrugă. Caut să înțeleg cum zonele cu clădiri istorice care și-au consumat potențialul socio-econimic pot fi reutilizate, completând valoara lor arhitecturală.
Astăzi și aici, cel mai facil demers este renunțarea la construcții și ultizarea extensivă a terenului pentru unele noi, cea ce în multe dintre cazuri duce la conflicte serioase, dar și la pierderea inestimabilă a unei moșteniri. Pe de altă parte, există din ce în ce mai multe demersuri și politici de reintroducere în circuit a clădirilor istorice, ceea ce este un fenomen complex ce alimentează mai multe zone de activități, de la meserii până la proiectanți specialiști. Nivelul este unul foarte înalt pentru că întreg lanțul, de la vizune și strategie, finanțare, proiectare, execuție și functionalizare presupune procese, cunoștinte și abilitați complexe, dar care în final trebuie să ducă la o valoare mai mare a produsului final.
Schimbarea de paradigmă poate fi o șansă pentru patrimoniu și fondul construit existent în România. Cum putem dezvolta situri și clădiri istorice fară să le distrugem sau fară să distrugem valoarea lor? Cum sunt evaluate aceste clădiri economic și de ce primează de cele mai multe ori terenul lor? Sunt întrebări la care caut în permenență răspunsuri. Am găsit mai multe abordări în proiectele de la Diploma care pun probleme similare, iar unele oferă și răspunsuri.
ANA STOIAN. Centru de integrare a minorităților în societate (conversie Fabrica de Bere Bragadiru), 2018
Selecția lucrărilor
Am căutat în primul rând calitatea arhitecturii și a intervenției în integralitatea sa. Apoi am selectat proiecte ce au avut o poziționare nu atât nostalgică ori poetică asupra contextului, cât una realistă. O abordare ce caută să rezolve un blocaj și oferă o oportunitate de investiție.
RADU GEORGE TÎRCĂ. Centru de recuperare balneo-fizio-terapeutică. Extinderea Vilei Sylva, Băile Govora, 2019
A fost important ca un proiect să ofere și posibilitatea ca o eventuală clădire să capete identitate. De asemenea, am căutat ca selecția să fie atractivă pentru public.
STEFANIA HÎRLEATĂ, Extinderea ansamblului Pavilionului de Băi, Băile Govora, 2019
Trebuie să recunosc că inițial selectasem mai multe proiecte, dar a trebuit să reduc numărul, pentru că inclusiv spațiul virtual este limitat. Au fost multe proiecte ce au ridicat întrebări pertinente și au oferit răspunsuri cel puțin surprinzătoare.
ZENAIDA FLOREA, Centru ecvestru de recuperare și agrement pe fostul hipodrom din parcul „Nicolae Romanescu”, 2019
Cum va schimba această criză comportamentele viitoare ale creatorilor și ale publicului
Cred că orice criză ne ajută să ne ancorăm pe pământ - cred că termenul potrivit este “grounding sau earthing” – și să fim mai conectați și mai prezenți în locurile și viețile noastre. Acest lucru ajută foarte mult și creativii, pentru că ei pot acționa cu sens și într-un mod conectat. Sunt convinsa că perioada asta va aduce multe descoperiri și redescoperiri, ne va ajuta să esențializăm și să abandonăm mult din junk life-ul anterior. Cred că deja avem multe provocări cu care ne confruntăm, însă schimbarea, în linii mari, este una pozitivă.
Un scenariu de viitor
În noul normal îmi lipsește apropierea dintre oameni, locurile suprapopulate și relexarea contactelor fizice. Bucuria socializării este în noi toți și este clar că ne lipsește. Vara asta cred că ne-a oferit prilejul să ne bucurăm de prieteni în aer liber. În noul normal învăț să controlez mai puțin spațiul și timpul și să accept vulnerabilitatea fizică și riscul. Caut acceptarea ca un semn de adaptare. Scenariul meu se bazează pe o societate care după pandemie va fi mai evoluată decât înainte, esențializată, pozitivă și cu lecțiile făcute, însemnând că fiecare dintre noi va fi avut timpul necesar de reflexie asupra fenomenului.
