[Povesti de fotografi] Tavi Anghelus: Nu intervin si nu distorsionez sub nicio forma realitatea

Fotograful are puterea de a recrea realitatea. Se intampla multe in jur, dar in cadrul imortalizat de fotograf, se intampla ce vrea el sa se intample. Sau ce vrea sa arate. Puterea lui e capacitatea de editare. Dar Tavi Anghelus isi conduce regatul de pixeli fara sa-si foloseasca acest prerogativ. Uneori, ii trebuie doar telefonul mobil. Si strada. Asa cum e ea. Pentru ca nu foloseste niciodata crop si nu altereaza realitatea.

”Nu am o constanta in a face fotografie si cred ca nici nu urmaresc sa am un stil. Ma bucur de fotografie si o pastrez doar pentru mine, asa cum se intampla ea. Am reusit sa pastrez fotografia ca pe un lucru intim, al meu, cu care imi hranesc sufletul.”

Tavi e genul de fotograf care s-a suit sus pe mobila, cand era mic, ca sa fure aparatul fratelui. Genul care a citit carti despre tehnica fotografiei la biblioteca si care a studiat la Universitatea de Arte din Bucuresti. Tavi iti face o fotografie pe strada si vine sa iti ceara ID-ul de Facebook, ca sa ti-o trimita. Tavi e genul care apare in IQads. Iata povestea lui.

Pasiunea pentru fotografie

Eram, cred, prin clasa a IV-a. Fratele meu avea un aparat foto, pe care și-l punea pe un dulap, astfel incat sa nu pot ajunge la el. Evident că situatia ma intriga si ca imi faceam planuri cum sa i-l fur. Imi amintesc ca, intr-un final, am pus mana pe el, am iesit afara si am fotografiat toti oamenii din jurul blocului. Curios si fericit, am desfacut capacul sa vad ce a iesit. Cum aparatul avea film in el, evident ca l-am voalat.

Primul aparat de fotografiat 

Prima persoana care mi-a pus un aparat foto in brate a fost George Onete, sotul surorii mele, care mi-a imprumutat un aparat rusesc, Smena (Смена), si care mi-a explicat cum “dupa ce termini filmul, nu deschizi niciodata capacul sa te uiti la poze”. Asta se intampla in vara anului urmator, adica in clasa a V-a,  in timp ce ma aflam in vizita la sora și cumnatul meu, recent mutați intr-un orasel uitat de lume, Brezoi, in vacanta de vara.

Acolo am repetat experiența cu fotografiatul oamenilor din jurul blocului, si pot spune că aceste prime fotografii sunt si acum, de departe, cele mai bune ale mele. Imi amintesc, însă, ca eram foarte stresat si, drept urmare, uitam sa armez, astfel ca au iesit multe duble expuneri. Privindu-le, simt fericirea unui copil care descoperea o lume noua. În ziua urmatoare, George mi-a developat filmul in baie si mi-a zis ca unele fotografii sunt chiar bune.

Tehnica fotografiei

George mi-a fost primul mentor, el mi-a insuflat pasiunea pentru fotografie și fotografiat. Apoi, au urmat cartile de specialitate. Mergeam la biblioteca judeteana din Rm Valcea si cautam carti despre tehnica fotografica. Imi construisem un soi de monopod dintr-un brat metalic, pe care-l caram pe dealuri si faceam acelasi cadru, folosind diafragme diferite cu acelasi timp de expunere si, in acelasi timp, imi notam intr-un carnetel cadrele cu setarile facute: cadrul 1 – diafragma 2,8, timp de expunere 125, cadrul 2 - diafragma 3,5 si tot asa. Se intampla sa developez filmul abia peste luni de zile, cand reuseam sa strang bani pentru asta.

Ulterior, mentori mi-au devenit profesorii de la Universitatea de Arte Bucuresti. In special Nicu Ilfoveanu, respectiv, Iosif Kiraly. Inca traiesc un sentiment de regret ca nu am acordat mai multa importanta acestei perioade.

Lectii invatate pe parcurs

Am invatat sa am rabdare. Am invatat ca, desi filmul are 36 de cadre, uneori, daca-l puneai cat mai meticulos in aparat puteai obtine 38.  În felul acesta poți obtine o cu totul alta perspectiva. Astazi nu exista aceasta limita, dar faptul ca inainte erai limitat de numărul pozițiilor de pe film te obliga sa actionezi repede si, in acelasi timp, sa gandesti și să alegi foarte bine cadrele.

Primii bani din fotografie

In momentul in care m-am mutat din orașul natal. Parintii mei s-au mutat la tara, la vreo 12 km de Rm Valcea. Din ce imi amintesc, in clasa a 7-a, am inceput sa fac poze la scoala, albume la sfarsit de an, cu profesorii, cu colegii mei de clasa si parintii lor. Apoi, fiind intr-o comunitate restransa, am devenit un fel de „fotograful satului”, am inceput sa primesc “comenzi” si sa merg la nunti, botezuri si chiar inmormantari. Nu mai detin acele fotografii, la vremea respectiva predai filmul foto “clientului”.

Am insa in cap foarte multe cadre, cu mireasa in lanul de porumb, cu petrecerea de la caminul cultural, cu boxele scose in fata portii etc. Eram foarte mandru atunci cand, de sarbatori, mergeam la colindat si imi vedeam fotografiile pe peretii caselor din sat. Ei au fost primii clienti, iar, din putinii bani pe care-i castigam, reuseam sa imi cumpar filme si casete audio.

Subiectele/teme preferate

Sunt intr-o zona clasica, imi place foarte mult straight photography sau fotografia pura. Nu intervin si nu distorsionez sub nicio forma realitatea. Calatoresc foarte mult si asta mi-a deschis apetitul in acelasi timp pentru street photography. Astea sunt zonele in care ma exprim. Nu am folosit si nu folosesc crop niciodata si, in acelasi timp, nu rezonez cu conceptul de fine art photography, care e din ce in ce mai prezent, insa sunt constient ca este o evolutie absolut normala odata cu era digitala. Roland Barthes, spunea in cartea sa, Camera Luminoasa, ca fotografia iti fura momente din viata si le transforma in eternitate. De aceea, prefer situatiile palpabile, reale nu cele create artificial.

Stilul tau

E haotic. Nu am o constanta in a face fotografie si cred ca nici nu urmaresc sa am un stil. Ma bucur de fotografie si o pastrez doar pentru mine, asa cum se intampla ea. Am reusit sa pastrez fotografia ca pe un lucru intim, al meu, cu care imi hranesc sufletul. Recent, m-a inspirat Bogdan Girbovan, care mi-a fost si coleg de facultate. M-a inspirat perseverenta lui in a face fotografie de arta intr-o perioada in care este evident că fotografia trece printr-o tranzitie/transformare destul de mare.

In egala masura ma inspira Cosmin Bumbut, care efectiv respira fotografie documentara si este de apreciat felul in care reuseste sa faca asta. Evident, tot backgroundul lui este fotografie.

Aparatul tau foto despre tine

Aparatele. Ar zice cum spune Exarhu, “esti talentat, e pacat sa renunti acum”. In mare parte folosesc telefonul, iar, in calatorii, car dupa mine, pe langa telefon si aparatul digital, aparatul pe film 6x7 si cel de 35mm. In mod cert, la indemana este tot telefonul, insa, atata timp cat inca le iau dupa mine pe toate si le folosesc, imi place sa cred ca lupta continua încă.

Editarea

In mare parte editez fotografiile pe care le fac cu telefonul. Cred ca, în subconstient, imi spun ca aici imi permit sa fac asta. Imi place sa stau la finalul zilei si sa editez in VSCO, unde lucrez cu propriile setari.

”Trick-uri” pentru relaxarea subiectilor

Primisem o tema la facultate, trebuia sa facem o panorama 360. Mi-a venit ideea sa fac aceasta panorama intr-un tren regional, de navetisti. Din momentul in care am urcat in compartiment, am trantit trepiedul cu aparatul foto fix in mijlocul vagonului. Nu m-am atins de el mult timp in calatorie, si incet, incet a inceput sa fie ignorat de catre calatori. In situatia asta a functionat, insa, in general, e destul de greu sa-l faci invizibil.

Imi place spontaneitatea, tin la ea si o astept de fiecare data, desi nu mereu se intampla.

Sesiuni foto amuzante

Eram in liceu si faceam un soi de fotografie documentara pentru ziarul liceului, in care incercam sa atragem atentia asupra consumului de droguri in randul tinerilor. Si tin minte ca am stabilit cadrul: era o tipa in lift, cu picioarele iesind afara si cu seringa langa ea. Moment in care a aparut “locatarul” si intr-o criza de tipete a reusit sa sune la politie.

Fotografii preferate

Eram pe trotuar, am vazut cadrul in momentul in care masina a trecut pe langa mine si am declansat in minte pentru ca nu aveam aparatul pregatit. Apoi masina a oprit la semafor si am alergat pana acolo si am tras cadrul asa cum il vizualizasem. Tipul m-a observat, i-am cerut ID-ul de Facebook si i-am trimis fotografia mai tarziu. Obisnuiesc sa fac asta, imi place sa le dau oamenilor inapoi momentele pe care ei mi le-au daruit initial.

Fotografia asta face parte din mapa de prezentare pentru admiterea la facultate. Am construit un proiect in mai multe etape, o serie de fotografii pe film, in care m-am plasat pe mine in marele oras, un oras cu totul nou, care ma coplesea. Am incercat sa ma identific in marea de oameni, in agitatia specifica Bucurestiului pe care nu reuseam sa il inteleg. Am trecut printr-o serie de introspectii in vara aceea, introspectii care m-au ajutat sa definesc conceptul pe care voiam sa il sustin.

Aceasta fotografia ma intriga si in momentul de fata, imi doresc sa retraiesc cadrul acesta, e genul de moment pe care vrei sa il exploatezi, sa il explorezi, sa stii mai multe despre personaj, sa ii afli povestea.

 Este una din fotografiile de strada, facute cu telefonul mobil.

Publicul din Romania

Interesul pentru fotografie a explodat efectiv, insa in zona de evenimente, peisagistica etc. Cred ca este un proces normal, insa astept cu nerabdare urmatoarea etapa.

Trenduri in fotografie

Foarte mult foto club, se pune mai mult accent pe tehnica foto in detrimentul conceptului sau al unei zone de documentare fotografica. Se alearga dupa perfectiune si se distorsioneaza in mod voit realitatea.

Recomandari albume foto

Din Romania: Colectia Costica Acsinte, Colectia Mihai Oroveanu,  Nicu Ilfoveanu, Iosif Kiraly. Din afara Romaniei: Diane Arbus, Ansel Adams, Bill Brandt.