Azi dimineata ai zambit. Fara niciun avertisment, ai dansat prin camera pentru o vreme. Daca ai inceput ziua asa, inseamna ca ai trecut deja peste faza cea mai grea: ridicatul din pat. Pentru ca atunci cand locuiesti singur, in pandemie, fara job si fara prea multe de facut prin casa, regulile se schimba. De fapt, regulile dispar. Timpul dispare. Esti doar tu si viata celorlalti care merge inainte, vazuta prin ecranul smartphonului tau. Parca esti intr-o realitate suspendata.
Cei de la NAMI [National Alliance on Mental Illness of New York City] si New York City Ballet au tradus vizual aceasta metafora intr-un clip narat de Sarah Jessica Parker, prin suspendarea si compactarea locuintelor personajelor, pe acoperisul unor cladiri. Personajele se simt cumva sub aceasta lume, dar metafora ii aseaza deasupra ei. Peretii lipsesc, semn al libertatii interioare si al caracterului universal al povestilor fiecaruia. Important e ca ajungi sa ai acea zi buna, intr-un final. Ca incepi poate sa gasesti lucruri de facut. Ca incepi sa te gasesti pe tine. Sarah vrea sa iti multumeasca pentru asta. Clipul e realizat de HunterPark Productions.
