[Povesti de fotografi] Florin Gîlcanu, vânătorul de furtuni: A fost dragoste la primul fulger

Nimic nu spune mai bine – acum e timpul sa fotografiem – decat o furtuna pe timp de noapte. Trecut sau nu de miezul noptii, Florin Gîlcanu isi pune aparatul si obiectivele in rucsacul special compartimentat, se imbraca in graba si iese la vanatoare de fulgere. Sau trasnete. Explica el mai tarziu, care e diferenta.

”Uneori m-am apropiat prea mult de o furtuna, chiar undeva pe camp, si simteam riscul, pentru ca trepiedul e din metal; dar instinctul de conservare castiga si ma intorceam in masina ca sa actionez aparatul de la distanta.”

Florin crede ca o fotografie trebuie sa aiba substanta, dar ca nu trebuie sa pretinda ceva in mod special de la cel care o priveste. E suficient ca fotograful sa simta ceva autentic in momentul in care declanseaza, iar emotiile se vor transmite de la sine, fara ca el sa faca eforturi pentru a arata audientei, intr-un fel sau altul, ca a simtit un fior.

Povestim, in continuare, despre cum a inceput relatia lui cu fotografia, despre cum decurge procesul de editare si despre fotografiile preferate.

Pasiunea pentru fotografie

Totul a inceput mai serios in facultate, in cadrul unui proiect european, unde am avut ocazia sa invat despre imagini si editarea lor. Pasiunea insa, am descoperit-o, fara sa-mi dau seama, de mic, cand am observat ca imi place sa consum rolele de film din aparatul de fotografiat al mamei. Aparatul nu era cine stie ce, dar ori de cate ori mergeam intr-o excursie sau pe la bunici, imi ocupam in mare parte timpul cu el. Fotografiam doar persoane. Nici nu ma gandeam pe atunci ca asta ar fi ceva din ce as putea sa castig bani, dar imi amintesc entuziasmul pe care il aveam de fiecare data cand declansam.

Primul aparat de fotografiat

Primul aparat a fost un modest dslr Canon Eos 1000d, dar indeajuns pentru un incepator si pentru a descoperi cateva din secretele fotografiei digitale. Imi amintesc ca tocmai descoperisem fotografiile cu expunere lunga si nu ma mai saturam de ele. Privind in urma la ele, in mare parte ma fac sa zambesc, sunt multe incadrari si editari destul de ciudate, dar asta doar pentru ca incercam tot felul de tehnici pe care le gaseam online. Dar tin minte o lectie.

Lucram la Digi 24 si aveam o producatoare, Calina Pirotici, ea absolvise regie si film la UNATC, si s-a uitat peste cateva fotografii de-ale mele. Mi-a zis ca sunt ok tehnic, dar m-a intrebat unde e mesajul? De atunci, mi-am schimbat perspectiva, dar nu exclud fotografiile care nu pretind nimic. O fotografie nu inseamna neaparat 1000 de cuvinte. Depinde de genul ei. Fotografia cu tenta sociala va avea intotdeauna mai multe povesti in spate decat un peisaj. Si perceptia depinde de punctul emotional si mental in care este cel care priveste fotografia. Poate peste un timp o va privi altfel.

Tehnica fotografiei

Am consumat foarte mult content online. Dar trebui sa stii unde sa cauti. Am preluat informatii din tot felul de tutoriale, pe care le puneam in scurt timp in practica. Am facut si un curs de fotografie, timp de un an, la Centrul cultural Dunarea de Jos, cu un tip care s-ar incadra in tipologia unui “maestru”, a facut toata viata fotografie de presa. Nicolae Sburlan il chema si tin minte ca imi tot spunea, vezi ca te-am mai expus la o galerie foto, fara ca eu sa stiu. Aflam dupa, cand ma suna sa imi dea cate o diploma.

Lectii invatate pe parcurs 

Sa nu imi limitez imaginatia. La un moment dat, am editat o fotografie in care zapada avea o tenta albastra si cineva mi-a spus ca nu exista zapada albastra.

Primii clienti

In al doilea an de facultate, am inceput sa castig si bani din fotografie. Primul client a fost un magazin de jucarii. In cateva zile, am pozat sute de jucarii care au fost folosite pentru finalizarea site-ului. Pe urma, pe masura ce portofoliul a inceput sa faca vizualizari, am ajuns sa semnez contracte cu mai multe tipuri de clienti si colaboratori.

Tip de fotografii 

Am trecut prin majoritatea tipurilor de fotografie si de subiecte abordate. De la fotografie macro, peisaj, de produs si conceptuala, pana la fotografie de eveniment, portrete, s.a. In timp am inceput sa ma ocup mai mult de portrete, fotografie de eveniment si de produs.

Cand aveam vreo 20 de ani, abia descopeream fotografia cu expunere lunga si intr-o noapte fotografiam nori. Deodata a inceput sa fulgere, am reorientat camera si am ramas surprins de ce a iesit. A fost dragoste la primul fulger.  

De atunci, imi place sa fac asta. Diferenta e ca fulgerele inseamna descarcarea electrica produsa in nori, iar trasnetele intre nori si obiecte de pe pamant. Folosesc site-ul www.lightningmaps.org care iti arata in timp real unde sunt concentrate fulgerele si in ce directie se deplaseaza. Uneori m-am apropiat prea mult, chiar undeva pe camp, si simteam riscul, pentru ca trepiedul e din metal, dar instinctul de conservare castiga si ma intorceam in masina ca sa actionez aparatul de la distanta.

Aparatul tau foto despre tine

“Give me a break!” Ce-i drept, suntem intr-un open relantionship, fara sentimentalisme. De altfel, imi place sa asist la discutii si sa-i pun in incurcatura pe alti fotografi care sunt prea atasati de aparatele lor si isi pierd obiectivitatea.

Lumina intr-o fotografie

Nu este o lectie usor de invatat sa ajungi sa manipulezi lumina artificiala dupa bunul plac. Am invatat sa apreciez mai bine ce o sa se intample, cand o sa se intample. Adica sa inteleg ca lumina e capricioasa, si ca nu esti tu in control total, cel putin nu de la inceput. Cand faci setup-ul de lumina, de cele mai multe ori stii ce vrei, dar nu stii sa ajungi acolo. Gandeste-te ca e o meserie in sine, cea de luminist.

Editarea

Nu cred ca am un stil anume, inca imi place sa experimentez, sa incerc lucruri noi mai ales ca programele de editare imi ofera o multitudine de moduri prin care pot edita un fisier raw. De cele mai multe ori, imi pun hip-hop sau trap pe fundal, dar se intampla uneori sa fiu foarte concentrat si sa imi dau seama ca am editat ore in sir, intr-o liniste profunda. Atunci simt nevoia sa iau o pauza si improvizez ceva la orga.

Trick-uri pentru relaxarea subiectilor

Dialogul, nimic in mod special. Incerc sa ma mulez cat mai mult pe tipul de personalitate al subiectului si apoi sa ma folosesc de puncte de interes comun pentru a conversa. Stiu ca ei se simt la fel de implicati, pe cat de implicat sunt eu. Le transmit starea mea.

O sesiune foto amuzanta

Fotografiam un client in studio si l-am intrebat - tu pentru ce iti faci fotografiile? Iar el mi-a raspuns - cum pentru ce? Pentru ego.

Fotografii preferate

Surprinsa intr-o mica drumetie la Lepsa, aceasta lenesa verde mi-a oferit pe tava o fotografie perfecta. Stiu ca am petrecut cateva minute bune incercand sa scot cadrul dorit, motiv pentru care m-am pierdut pentru cateva minute de grupul de prieteni cu care eram.

Spuneam de fotografia cu tematica furtunilor. Cu ceva mai multa rabdare, am reusit sa fotografiez aceste trasnete peste Dunare.

Aici subiectul a avut un pic mai mult de suferit, fiind foarte frig afara, dar cu multa vitamina C si ceaiuri cu lamaie am trecut cu bine peste.

Trenduri in fotografie

Nu sunt un fan al trendurilor si nu tin neaparat sa fiu pe acelasi val cu ceilalti. Poate ca gresesc, dar prefer sa fac totul in ritmul meu si incerc sa nu ma las influentat de ce se intampla in jur.