Andreea Tocilescu, în selecția D&AD: Ador să mă gandesc la branduri ca la o persoană, pentru a putea lucra cât mai ușor cu ele

Andreea Tocilescu, în selecția D&AD: Ador să mă gandesc la branduri ca la o persoană, pentru a putea lucra cât mai ușor cu ele

Un design bun te face să simți ceva. 40 de jurati care simt ceva, inseamna numele tau scris pe lista Ones to Watch de la D&AD. Andreea Tocilescu a absolvit anul acesta BA-ul la Nottingham Trent University, si-a pus portofoliul pe platforma The Dots si a dat un tag. Restul nu e istorie, restul abia incepe. Preferabil intr-o agentie, in UK.

”Cunosc destul de bine avantajele și dezavantajele ideii de freelancing, și nu mă incanta. Prefer sa fiu înconjurată de alți designeri, sa continui sa evoluez datorită ambiției lor, care m-ar motiva și pe mine,  și să am un program clar stabilit.”

Andreea nu era sigura ca se va putea integra in UK, pentru ca era din alta tara si nu avea studii in arte, dar cei de acolo i-au oferit un context, de care ea a profitat. De altfel, cam asta ar fi si diferenta dintre campaniile publicitare de la noi, si cele de la ei, in care nu e niciodata doar un flyer sau o reclama tv, ci un intreg context pentru consumator.

Mood-ul ei e setat de un sunet de fundal, un ceai sau o cafea langa, si un birou imens. Iar cand asta nu functioneaza, Andreea da o fuga pana la cea mai apropiata librarie, citeste cateva randuri la intamplare, pe care le ia cu ea in drumul inapoi spre casa, si inspiratia vine din nou. Restul abia incepe.

 

Pasiunea pentru graphic design

Am descoperit-o în cel mai atipic mod posibil, as spune - dintr-o alta pasiune, cea pentru scris. Obisnuiam sa public povestiri scurte pe un site de scriitori amatori, iar fiecare poveste publicată avea nevoie de o coperta care sa atragă atenția. De mică obișnuiam să-mi aleg cărțile în funcție de coperta lor, așa ca m-am asigurat ca și cele care îmi reprezentau poveștile aveau să fie cât mai interesante cu putință. Dar niciodată nu eram multumita de ele.

Le-am tot schimbat, chiar de mai multe ori pe saptamana dacă aveam timp, pană cand a devenit clar ca ajunsesem să mă ocup de asta mai mult decat de acele povesti. Alți scriitori amatori începuseră deja sa imi ceara sa le creez si lor cate o coperta, doua - gratis, bineînțeles. Însă, eu evoluam cu fiecare creație. Am trecut de la a folosi site-uri gratuite de editare la Photoshop, iar un coleg a menționat ca ceea ce făceam se numește graphic design. Bineînțeles, nu era tocmai așa, dar a fost prima oară cand am realizat  că pot face ceva din asta.

 

Nottingham Trent University

Părinții au insistat sa merg la târgul RIUF sa mă interesez de ceea ce înseamnă sa studiezi în străinătate și că, pentru a aplica la Graphic Design, e nevoie de un portofoliu impresionant. De notat ca eu eram la mate-info, nu aveam nici o treaba cu desenul, dar cu incredibilul ajutor oferit de Oana Isar și al tuturor profesorilor care mi-au permis sa lucrez la acel portofoliu în timpul orelor, am reușit sa creez câteva lucrări.

Deja observam o pasiune pentru lettering, dar nu cred ca se aștepta nimeni sa fiu acceptată de toate cele 5 universități. A durat mult sa ma hotărăsc, iar Nottingham Trent avea cursul cel mai complex - nu se baza doar pe branding, ci pe toate laturile graficii, iar pentru mine, neavând pic de background în arte, totul suna exceptional. Zâmbeam deja citindu-le pagina de web. Și n-am fost deloc dezamăgită.

M-am implicat în tot ce se putea. Am fost Student Ambassador, Mentor, am făcut un booklet pentru muzeul Nottingham Contemporary, am creat o animație pentru contul de Youtube Bundesliga și am fost Deputy Head of Design pentru revista facultății timp de doi ani. Atat de multe oportunități au fost oferite în cadrul facultății… Aș fi vrut să pot profita de toate.

Au fost de departe cei mai frumoși trei ani ai vieții mele, iar prieteniile pe care le-am creat sper sa mă țină toată viața. Cursurile au fost un vis - un vis stresant, dar totuși un vis - iar tutorii m-au făcut să vreau să mă întorc în viitor la facultate, ca profesor. Dar asta după ce voi lucra în industie ani buni.

 

Viața de student în UK

M-am acomodat greu. M-am aruncat în proiecte ca să evit gândul că nu știam pe absolut nimeni. Îmi fusese teamă că aveam să fiu dată la o parte pentru ca nu eram de acolo sau pentru ca nu făcusem arte. Nici nu s-a pus problema, m-am stresat în mod inutil. M-am înconjurat de oameni ambitiosi și am învățat de la ei tot ce s-a putut. M-am obișnuit și cu accentul lor după un timp. Lucrul pe care am refuzat să-l înțeleg, în schimb, este pasiunea excesivă a englezilor pentru băutură, dar asta este problema lor.

 

Stilul tău

Maximalismul mă definește clar. Am multe proiecte minimaliste, dar este ceva magic în a crea un brand sau o revistă în care sa remarci totul instant și care sa aibă o personalitate puternica. Ador tot ce ține de text și tot ce este gritty și urban. Folosesc combinatii de fotografie și litere desenate de mana pentru a crea o poveste, și ador să mă gandesc la branduri ca la o persoana pentru a putea lucra cât mai ușor cu ele.

Nu pot sa aleg între editorial și branding. Ambele industrii mi se par fascinante. În privința tehnicilor, îmi place sa folosesc materiale cât mai neobisnuite. Anul acesta am creat un booklet printat pe bumbac pentru care am folosit colaj, tăiere cu laser si gravare, pe care după l-am legat personal folosind tehnica de legare japoneza. Paginile au fost indoite in stil francez. Și totuși, cel mai des pot fi găsită cu un marker în mână și  Illustrator-ul deschis.

 

Un design bun

De obicei, e orice te face să simți ceva. Bineinteles, sunt și cazuri în care mă enervez cand vad ceva nelalocul lui, însă, de cele mai multe ori, când simt nevoia să arăt și altcuiva ceea ce am găsit și am un zâmbet imens pe fata, atunci este clar un design de calitate.

 

Procesul tău de creație

Dorm până la 9, încep lucrul la 11, iau o pauză de la 15:30 la 18, după care lucrez iar, pana nu mai suport să vad ecranul sau simt ca nu mai pot crea ceva interesant. Am grija sa îmbin lucrul cu timpul pentru mine. Mereu am un sunet de fundal și un ceai langa mine sau o cafea. Am nevoie de un birou imens sa combin lucratul pe calculator cu designul tradițional.

 

Inspirație

Librăriile sunt o sursa infinită de inspirație, la fel si Instagramul. De fiecare data cand ma frustreaza un proiect am grija sa ies la o plimbare pana la cea mai apropiată librărie și mă holbez la cărți, uneori citesc și câteva rânduri. Pe drumul spre casa gandurile încep sa se aseze. Am o lista lunga de designeri care mă inspiră, de la Risa Rodil și Mark van Leeuwen la studiouri precum Elmwood, Brand Opus si Design Bridge. În privința mentorilor, știu ca nu as fi aici fără Oana Isar si clar nu as fi reușit sa îmi construiesc portofoliul actual fără Kathryn Coates.

 

Lipsa de idei

Mă ajută o plimbare lungă, un duș rece și o discuție de cateva ore cu unul dintre colegii mei de la grafică sau oricine este suficient de masochist să dorească să asculte un monolog de cateva minute bune despre proiectul cu pricina.

 

Creativitatea

Obsesia de a aduce la viață ceva nou și special.

 

Generația ta

E mereu pe fugă din dorința de a evolua.

 

Un proiect preferat

Am menționat mai devreme booklet-ul bazat pe Zece zile într-o casă de nebuni de Nellie Bly (cel printat pe bumbac), așa ca o sa discut despre Unapologetic, un brand de băutura care are la baza ciocolata neagra vegană. Am pornit de la partea de research, analizând efectele benefice pe care ciocolata neagră le are asupra organismului, mai ales a creierului și a inimii, și am creat o imagine a brand-ului - o imagine care strigă putere, încredere, sinceritate. O libertate totală de a fi tu însuți.

Această sinceritate era de natura urbana si usor vulgara. Cand am creat identitatea vizuala a brandului m-am inspirat din arta tag-ingului din graffiti si am folosit o variantă simplificată a acestuia, însoțită de o formă abstractă - pentru a nu deveni problematică în jurul copiilor -  a unui deget mijlociu cu scopul de a reprezenta aceasta onestitate vulgară.

Restul identității constă în scriere tipografică de mână  pentru a arăta câtă diversitate există în libera exprimare și cât de personală poate fi. Bautura va trebui consumată dintr-o butelcă pentru a încuraja o consumare în doze mici, de shot, cu scopul de a profita de beneficiile menționate mai devreme și pentru a-i aduce butelcuței un nou context, neașteptat. Am creat multe elemente vizuale pentru acest brand, iar dacă le-aș explica pe toate, s-ar ajunge la pagini întregi.

 

Top 3 printuri

Am fost mereu impresionată de colectia Shakespeare In The Park, realizata de Pentagram, sau oricare dintre printurile psihedelice ale lui Wes Wilson. Colecția Les Femmes de Malika Favre este și ea exceptională.

 

Publicitatea Ro vs UK

La noi, publicitatea este foarte limitata. Un poster, un flyer, o reclama la TV, rar auzi de mai mult. Nu zic ca nu sunt, dar mi-aș dori să văd niște campanii mai spectaculoase, cu elemente de environmental design și cu o experiența inedită pentru public. În afară, dacă nu prezinti acel factor ,,unic” pentru o campanie sau un brand, nu ai nici o șansa să ieși în evidență - ador cât de dinamica este industria din cauza acestui motiv. Știu ca problema sunt fondurile, și că în UK, lucrand cu brand-uri mari, precum Cadbury sau Nike, bugetul e cu totul și cu totul altul, dar tot mi-aș dori să văd câte ceva mai special.

 

Ones to Watch de la D&AD

Mi-am pus tot sufletul în portofoliu și m-am asigurat că am creat cât mai multe proiecte surprinzătoare, fie prin tehnicile folosite, execuție, sau mesaj, și care aveau în spate o cercetare amănunțită. Am postat o parte din ele pe The Dots, le-am dat un tag celor de la D&AD, iar peste 40 de jurați din industrie au considerat ca portofoliul meu contine ceva special, și l-au ales din 1000 alte portofolii.

 

Agentie sau freelancing?

Neaparat o agentie, preferabil in UK. Cunosc destul de bine avantajele și dezavantajele ideii de freelancing, și nu mă incanta. Prefer sa fiu înconjurată de alți designeri, sa continui sa evoluez datorită ambiției lor, care m-ar motiva și pe mine,  și să am un program clar stabilit. De asemenea, îmi doresc să lucrez la proiecte mari, globale. Să pot sa mă întorc în România și să găsesc pe rafturile unui Mega Image o sticlă de cidru pe care am creat-o în Londra sau Leeds. Am o lista lunga de agenții pentru care aș dori sa lucrez, deja am intrat în contact cu o mare parte din ele. Primul pas, în schimb, va fi un master in Branding & Identity.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Festivaluri

Pozitii

Sectiune



Branded


Related