[Minte & suflet] Gabriela Minescu: Izolarea sociala a avut si va avea efecte negative asupra sanatatii mintale

Am trecut subit dintr-o realitate in care eram coplesiti de multe sarcini, proiecte si planuri, intr-una in care nu stim unde si cum sa ne mai ascundem, incercand sa fugim din calea unui virus. Cand eram ocupati sa facem fata nivelului de aglomerare din viata noastra, au venit peste noi mai intai izolarea impusa de autoritati, apoi distantarea sociala. Odata cu ele, invatam sa gestionam insingurarea, stresul generat de incertitudine si anxietatea legata de sanatate, spune psihologul si sociologul Gabriela Minescu. Si ne este teama, de fapt nici nu mai stim cum sa ne facem planuri, chiar daca au trecut doar cateva luni din noua realitate.

”Stresul asociat acestei perioade poate perturba functionarea atat la nivel individual, cat si social, fiind principalul factor al fenomenului numit decompensare. Mecanismele de aparare ale unei persoane, modurile obisnuite de a face fata dificultatilor nu mai functioneaza. Astfel, in incercarea de a se regla emotional, apar mecanisme dezadaptative.” 

Aceste reactii pot fi multiple, de la cresterea consumului de cafea, alcool sau dulciuri, pana la stari de epuizare continua si diverse afectiuni ale corpului. Mai pe larg despre acestea, dar si despre alte subiecte ce tin de sanatatea mintala si suferinte psihice, povestim in continuare cu psihologul Gabriela Minescu.

Profil profesional

Sunt sociolog si psiholog, am aproape 45 de ani, sunt mama a doi copii si profesional am ales 2 drumuri grele si frumoase, pe care merg cu aceeasi daruire, ambele ma implinesc enorm : in cadrul unei corporatii ma ocup de proiectele de responsabilitate sociala si in privat ofer servicii terapeutice si asistenta psihologica. Ca sa fie mai clara aria mea de specializare, pentru ca nu cred in psihologul bun la toate si atoatecunoscator, sunt psiholog clinician, psihoterapeut in supervizare cu formare in terapii scurte  orientate inspre solutii si am expertiza in terapia sistemica centrata pe cuplu, familie, copil. Sunt psiholog atestat cu Master in Psihologie clinica, Master in Resurse Umane si Master in Comunicare sociala si politica.

Drumul catre profesie, de la Freud si Jung in liceu

Am stiut ca vreau sa fiu psiholog inca din anii de liceu, pe Freud si pe Jung i-am descoperit in clasa a X-a, insa, in mod pragmatic, dupa bacalaureat am dat examen la Facultatea de Sociologie. Facusem matematica-fizica intensiv la un liceu foarte bun cu profil real din Brasov si aveam senzatia ca irosesc atata stiinta si ani de efort si invatare; admiterea la sociologie se dadea din matematica si psihologie, spre deosebire de cea la psihologie unde trebuia sa invat anatomie.

A fost prima facultate absolvita, am ales sa merg la Babes-Bolyiai la Cluj, mi se parea cea mai buna optiune si cred si in ziua de azi ca este o universitate buna. Dupa cativa ani si niste etape de maturizare m-am simtit pregatita sa fac si facultatea de psihologie, pentru ca in tot acest timp, am inteles demersurile complete si pasii necesari pentru a deveni terapeut. Presupunea multa munca. Stiu, de la distanta, pare simplu, cativa ani de facultate, cateva carti citite si oricine poate face aceasta meserie fluierand.

Nu este chiar asa, sunt ani de studiu, de pregatire, introspectie, sute de ore de terapie individuala si de grup, proces prin care tu, viitor terapeut trebuie sa treci, ca sa poti face fata curat si sustine fara interferente clientul din cabinetul tau (vorbesc despre transfer si contratransfer in terapie).

Mai mult, este o investitie serioasa pe toate planurile, inclusiv financiara (orice formare, orice participare la orice curs presupun costuri serioase).

Stiam de la primul pas  ca nu ma voi opri aici si imi voi urma drumul, insa am inteles o realitate in care cred si astazi, ce mi s-a relevat atunci cand am apelat eu pentru prima data la un terapeut, la 27 de ani, si anume ca nu este suficient sa fii un tanar absolvent de psihologie, sa stapanesti tehnici de interventie si teorie, sa ai o inteligenta aparte si talent pentru aceasta meserie, ca sa poti sustine terapeutic un client ; e mai mult de atat, e vorba si de experienta si de o intelegere a vietii care vine cu timpul, un soi de intelepciune si invatare experentiala care sa iti sustina dialogul terapeutic si sa ajute la formarea aliantei terapeutice intre tine si cel aflat in fata ta.

Daca as fi avut ambitia de a fi terapeut pana in 30 de ani, probabil nu as fi putut ajuta autentic. Ar fi fost ca o forma fara fond, ca o structura fara continut. Sau nu cu toate resursele. Este opinia mea, chiar daca pot fi acuzata de subiectivism si criticata. Cu adevarat, consider ca am inceput la 36 de ani si ma bucur ca mi-am acordat acest ragaz, care mi-a adus si intelepciune si resurse reale pentru a ii sustine pe cei din jur.

Beneficiile psihoterapiei

Psihoterapia consta intr-o serie de tehnici care au ca scop  tratarea sanatatii mentale, emotionale, precum si unele afectiuni psihiatrice. Psihoterapia, in mod real, ajuta pacientii/clientii sa inteleaga care sunt factorii ce le determina starile si ii ajuta sa accepte punctele slabe, dar si cele forte. Este incredibil, dar daca oamenii isi pot identifica sentimentele si modalitatea in care percep viata, le este mai usor sa faca fata situatiilor dificile.

Psihoterapia este frecvent utilizata pentru problemele care se acumuleaza de-a lungul timpului.

Putini oameni ajung in terapie de la primele semne ca ceva nu functioneaza in viata lor, de obicei este o acumulare de probleme si de stari. La fel cum putini oameni vin preventiv in terapie sau pentru a isi rezolva bagajul emotional si a evita raspunsuri inconstiente in situatii de viata, conform schemelor personale nerezolvate sau traumatie.

Cand functioneaza cel mai bine

Vreau sa precizez ca psihoterapia functioneaza numai in cazul in care se construieste o relatie de incredere intre pacient si psihoterapeut. Uneori relatia este mai importanta decat orice cunoastere. Vorbind de durata terapiei, in functie de problematica enuntata si de obiectivele clientului, terapie poate dura cateva luni sau chiar ani. Si oricat de bun ar fi terapetul, cel mai important factor de succes in psihoterapie este pacientul, nu terapeutul.

Bineinteles ca psihoterapia ofera o serie de beneficii pentru pacient, de la capacitatea de a te intelege pe tine/sine, a iti identifica propriile convingeri si limitari, la a defini clar obiective persoanle si a intelege propriile valori si modul in care iei deciziile, la a dezvolta noi abilitati si de imbunatati relatiile interumane.

Lucrul cu un terapeut

E un intreg proces de comunicare, bine documentat si cu o dinamica proprie, intre terapeut si client, comunicare ce sta la baza relatiei lor, a apropierii, increderii si progresului care se construiesc de la o sedinta la alta,pas cu pas, o munca comuna in care nici terapeutul nu poate forta niste rezultate fara implicarea si nevoia reala de schimbare a clientului, nici clientul fara sustinerea si ghidajul ce vin dinspre terapeut.

Terapia individuala se centreaza pe problemele si pe simptomele clientului si impreuna decid ce e prioritar a fi rezolvat. Din acest motiv, tulburarile pentru care se va efectua interventia sunt definite de simptomele clientilor si de impedimentele pe care le produc in functionarea zilnica.

De obicei, in terapie, clientii vin pentru  depasirea unor probleme specifice cu manifestari evidente, precum tulburarile de alimentatie, atacurile de panica, depresii sau anxietate, dar au si beneficii secundare, pentru ca in procesul terapeutic identifica, rezolva sau inteleg si alte aspecte cognitive, emotionale sau comportamentale.

In concluzie, este o imbunatatire la nivel personal, o mai buna abordare a vietii. Mi-am amintit un titlu al unui autor care m-a marcat: Viktor Frankl - Omul in cautarea sensului vietii. De fapt, nu asta cautam, sensul vietii? De aici pleaca multe.

Asteptarile clientilor in procesul terapeutic

Pentru a profesa in aceasta meserie, a fost nevoie sa merg eu insami in terapie (in conformitate cu ultimele reglementari ale meseriei de psihoterapeut s-a renuntat la termenul de "pacient" adoptandu-se termenul de "client" ca beneficiar al unor servicii psihologice). Acest lucru este absolut necesar pentru eficienta procesului terapeutic si, pentru a impiedica interferenta problemelor mele personale cu cele ale persoanei din fata mea, fapt ce ar duce la perturbarea relatiei si, implicit, la esecul terapeutic.

Am trecut prin stagii de analiza, dezvoltare personala si prin psihoterapie, ba mai mult, aleg periodic sa merg la terapeut. Inteleg beneficiile terapiei foarte bine, la fel cum inteleg cat este de dificil sa-ti "deschizi sufletul" in fata unui necunoscut. Cu multi ani in urma, cand am facut primul pas inspre analiza personala, am experimentat teama de a fi inteleasa gresit, judecata, criticata, mi-am depasit cu greu teama de penibil si de expunere.

Binenteles, fiecare client are asteptari de la viitorul lui terapeut. Foarte pe scurt, ceea ce am asteptat de la psihoterapeutul meu a fost sa ma accepte neconditionat fara sa ma critice, sa aiba o atitudine binevoitoare cu care sa vina in intampinarea dificultatii de a vorbi despre "secretele" mele, sa stie sa-si impuna respectul fara, a fi autoritar in exces sau fara a afisa un aer de superioritate, sa fie interesant si uneori provocator, pentru a evita rutina care duce la plictiseala si, in cele mai multe cazuri, la abandonarea psihoterapiei.

Ce ar trebui sa cautam la un terapeut

Multe persoane pregatite sa inceapa terapia mi-au solicitat ajutorul si am inteles in timp asteptarea fiecaruia de a gasi terapeutul potrivit de la prima incercare. Pe de alta parte, am avut si clienti care incercasera 3-4 terapeuti inainte de a ajunge la mine. Majoritatea celor care solicita terapie, merg pe recomandari de la cineva de incredere sau care au fost deja in terapie, nu prea alege nimeni intamplator, insa procesul de cautare difera de la persoana la persoana si e dificil, pentru ca sunt sute de tipuri de terapii disponibile si terapeuti gata sa te primeasca, insa nu e o garantie ca recomandarea facuta va avea beneficii sau va functiona.

Cu siguranta exista un terapeut potrivit pentru fiecare in parte. Doar ca procesul de a-l gasi poate sa fie uneori coplesitor. Si astfel inregistram povesti despre terapie intr-atat de diferite, care ne pot demotiva : incercari care nu au functionat, lipsa chimiei intre client si terapeut, un terapeut prea ingaduitor sau unul prea dur, un terapeut care nu se acomodeaza si nu identifica corect ritmul de schimbare al clientului, pot fi multi factori care sa influenteze succesul sau esecul.

Ce cred eu ca ar fi de cautat la un terapeut? Capacitatea de a regla intensitatea trairilor interioare si capacitatea de a controla reactiile emotionale; rabdarea si disponibilitatea de a veni in contact cu problematica suferintei uman, precum si acceptarea celorlalti, respectul fata de cel din fata lui si increderea si nu in ultimul rand capacitatea de a intra, intr-un sens perceptual, in lumea interioara a altei persoane, capacitatea de a vedea lumea asa cum o vede celalalt si capacitatea de a transmite aceasta perceptie celuilalt. Stiti cat de important este capacitatea psihoterapeutului de a accepta clientul asa cum este, de a nu-l critica, judeca pentru ideile, sentimentele si faptele sale indiferent care sunt acestea?

Ca o recomandare, daca nu se leaga din prima, nu renuntati! Cu siguranta veti gasi terapeutul potrivit la un moment dat, cel capabil sa va insoteasca insoteasca in caaltoria descoperirii de sine.

Desi pare uneori de neimaginat, viata ne pune de atatea ori in situatii dificile pe care am putea fi tentati sa le privim ca fiind fara iesire, incat ne trezim in conflicte psihologice in care nu stim ce sa facem. Si asa ajungem sa apelam la familie, prieteni sau cunostinte, dar foarte rar luam in considerare accesarea unui serviciu specializat de consiliere psihologica sau terapie (sunt 2 servicii total diferite).

De ce evita inca oamenii terapia

Motivele  pentru care evitam sa ajungem la un terapeut sunt multiple: ne e mai usor sa ne confesam unui prieten sau sotului/sotiei decat sa aducem problema noastra in fata unui strain, consideram ca trebuie sa ai o problema foarte grava pentru a apela la un psiholog sau o tulburare pentru care te vor stigmatiza cei din jur, ne e teama de evaluari si judecati de valuare si lista ar putea continua.

Poate ca impasul este faptul ca ne cautam motive ca sa nu mergem la un specialist, e o rezistenta acolo, spunandu-ne ca o vom rezolva singuri si nu e caul sa platim pentru asta si ajungem sa nu exploram aceasta potentiala interactiune pe dimensiunea ei pozitiva.

Daca intelegem ca psihologul este doar un alt specialist pe care il putem alege ca partener echidistant si obiectiv in demersul nostru de a depasi momente critice, o persoana specializata in identificarea alternativelor pe care nu suntem antrenati sa le identificam singuri, atunci lucrurile arata diferit.

Si atunci, e de retinut ca daca suferinta psihica a devenit sau poate sa devina o stare continua sau o modalitate prin care ne definim in relatie cu noi insine si cu ceilalti si nu exista cale de iesire, ar putea fi momentul potrivit sa apelam la un psiholog specializat intr-o forma de terapie.

Preconceptiile societatii

Fiecare dintre noi se poate afla la un moment dat intr-o situatie pe care nu mai stie exact cum ar putea sa o gestioneze. In viata de zi cu zi intervin probleme de adaptare la contexte noi, conflicte in familie, schimbari, limitari, blocaje decizionale, situatii de criza si uneori avem nevoie de un aliat specializat pentru a le depasi mai uşor  toate aceste situatii. De regula, acest aliat poate fi  psihologul sau terapeutul.

Exista aceasta preconceptie ca ne adresam unui psiholog  pentru ca suntem nebuni, nu stiu cand si cum vom scapa de ea. Poate mai multa informare ar ajuta.

Daca intelegem ca nu apelam la psihoterapeut pentru ca avem o tulburare psihica grava, ci pentru ca este nevoie sa folosim toate resursele de care putem dispune pentru a transforma o situatie dramatica intr-o poveste despre abilitatile noastre nestiute, incredibile, de a face fata dicicultatilor, totul e posibil.

Efectele pandemiei asupra sanatatii mintale

Daca pana de curand auzeam – sunt coplesit, prea multe sarcini, prea multe persoane in viata mea, prea multe planuri de dus la bun sfarsit (un soi de burnout pe toate planurile), nu mai vreau sa merg la birou, sa vad lume, acum cuvintele de ordine sunt incertitudinea si izolarea (partiala sau totala).

Nu putem anticipa, face planuri, nu stim incotro sa ne indreptam, nu stim daca e bine sa ne vedem cu ceilati si chiar daca ne dorim noi sa ii vedem, nu mai vor ei. In plus, nu stim daca omenirea mai are vreun viitor sau vreo sansa de supravietuire (apar si astfel de ganduri), care-i va fi evolutia si astfel, scenariile apocaliptice capata putere in aceasta perioada. In plus, toata aceasta degringolada si brusca privare de libertate lasa urme adanci.

A crescut mult anxietatea sociala si personala si oamenii ajung sa isi doreasca lucruri pe care altadata le considerau minore sau lipsite de sens si le refuzau.

De ce au nevoie oamenii acum

Imediat dupa izolare m-am trezit cu o avalansa de cereri.  Fosti client care s-au reactivat.  Clienti noi, veniti prin recomandari. Era de asteptat. Pentru toti au avut loc schimbari, pentru majoritatea oamenilor planurile personae si profesionale au fost date peste cap, au fost suprasolicitati fizic si emotional si nu stiau cum sa faca fata. Oamenii au avut si au nevoie, in primul rand, de o normalizare a emotiilor, a trairilor declansate de aceasta pandemie. In plus, nevoia de interactiune si de comunicare era mai prezenta ca oricand. Dar cu cineva suficient de echilibrat incat sa ii ajute sa isi confrunte sentimentele puternice de neputinta si incertitudine.

Pentru cei cu anxietate ridicata, mai ales cei care si inainte aveau frica de boala sau de moarte, a fost nevoie de ajutor specializat. De necunoscut s-au temut cel mai mult. Intr-o prima faza au fost coplesiti de avalansa de informatii. Apoi, au avut nevoie de rescrierea rutinelor zilnice, a strategiilor si planurilor personale. De ajutor in reglarea dinamicii relationale din casa.

Care sunt nelinistile lor si posibile instrumente de calmare

Oamenii au trait nelinisti legate de sanatatea celor apropiati, corelate si cu sanatatea proprie, urmate de cele alimentate, de nesiguranta financiara, viitorul profesional sau scolar si contextul politic global.

Nu este simplu, redresarea psihica presupune metode adaptative eficiente de reglare, pe care in panica e posibil sa nu le vezi.

Bineinteles, asa cum au recomandat multi psihologi, exercițiile de respiratie, cele de relaxare musculara (de exemplu relaxarea progresiva Jacobson), exercițiile fizice facute in casa, tehnicile de meditatie sau mindfulness au fost de ajutor, insa nu au functionat pentru toata lumea. Unii oameni au avut nevoie de altceva. De sustinere emotionala, de informatii relevante si valide care sa le reduca anxietatea si sa ii faca sa accepte trecerea prin pandemie mai usor.

La ce sa fim atenti mai departe

Izolarea sociala – fie ca este obligatorie, cum este carantina, fie autoimpusa, pentru a opri sau a scadea contaminarea – a avut si va avea efecte negative asupra sanatatii mintale si trebuie sa ne așteptam ca oamenii sa traiasca stari si sa se simta neglijati, izolati, iritabili si furiosi.

Anxietatea, atacurile de panica, episoadele depresive pot fi mai frecvente in aceste perioade si  vor afecta nu doar persoanele care anterior manifestau simptome ale unor tulburari psihologice sau cele cu diagnostic psihiatric.

Stresul asociat acestei perioade poate perturba functionarea atat la nivel individual, cat si social, fiind principalul factor al fenomenului numit decompensare. Mecanismele de aparare ale unei persoane, modurile obisnuite de a face fata dificultatilor nu mai functioneaza. Astfel, in incercarea de a se regla emotional, apar mecanisme dezadaptative si va amintesc cateva: cresterea consumului de cafeina, alcool sau dulciuri, insomnie sau hipersomnie, petrecerea unei mari parti a timpului pe dispozitivele electronice; dispozitie iritabila sau furioasa; agitatie, impulsivitate, ostilitate; pierderea interesului pentru activitatile obisnuite, stare de epuizare continua; anxietate ridicata, griji excesive; episoade frecvente de plans; tensiuni la nivelul muschilor; dureri de cap sau migrene; pierderea poftei de mancare sau apetit alimentar crescut. 

Stresul in 2020

Cand ajungem sa numim stres orice frustrare, oricat de mica si devine o justificare pentru orice comportament, avem o problema. Observ ca rezistenta la frustrare e foarte scazuta zilele acestea. Este necesara o resemnificare a situatiei.

Stresul poate avea efecte reglatoare, poate mobiliza, poate ajuta la gasirea unor solutiii,  daca nu ramane doar o stare  continua de tensiune, de incordare si de disconfort.

Activi online cat mai echilibrati

Incercarea de a nu intra in polemici, ignorarea unor subiecte, verificarea surselor citate, evitarea provocarilor si atacurilor la persoana,  incercarea de a identifica discursurile rationale sau irationale ale persoanelor publice sau ale partenerilor nostri de conversatie online, intelegerea faptului ca nu iti vei gasi neaparat dreptatea/sau ca nu ai nimic de castigat din sustinerea punctului propriu de vedere in discutiile publice online, sunt doar cateva recomandari pentru a evita consecintele ce decurg din acest tip de interactiune.

Influente ale retelelor de socializare

Psihologii au stabilit in urma cu ceva ani ca social media ii poate da individului falsa impresie ca este sau poate deveni personajul idealizat pe care si l-a creat in bula internetului, ba mai mult, ca poate deveni celebru prin orice rol asumat si ca astfel capata valoare.

Pe de alta parte, pozitiv este faptul ca din ce in ce mai mulți oameni reușesc sa comunice deschis cu persoane alte persoane, chiar si cu unele pe care nu le cunosc, persoane despre care nu stiu mare lucru si pe care le evalueaza prin vizualizarea superificiala si analiza unor poze alese cu mare atenție, selectiv, atent filtrate si imbunatatite, care uneori nu reflecta realitatea.

In fine, cel mai important aspect al rețelelor sociale ar fi impactul pe care il au imaginile și ideile prezentate asupra modului nostru de a percepe alte aspecte ale vieții. Este vorba despre tendinte – pornind de la felul in care aratam, ne imbracam, vorbim, cum alegem sa ne aratam lumiii, ce achizitii facem, cum comunicam despre noi, meseriile pe care le alegem, cine ne dorim sa devenim, cum sa fim perceputi, dar si falsa sau efemera popularitate de care avem parte in online.

Citeam un studiu si m-a frapat o informatie: un adolescent obisnuit petrece in medie 9 ore pe zi pe Facebook, Instagram și alte platforme simlare. Aventura in mediul online inseamna sa iei contact cu continutul multor altor persoane straine (sa ne amintm ca parintii si bunicii nostri faceau parte dintr-o comunitate restransa, testata, alaturi de oameni cu care creau relatii trainice in timp).

Ce ma ingrijoreaza pe mine este ca principala influenta a rețelelor de socializare (si a influencerilor), in special asupra celor foarte tineri – copiilor si  adolescenților, are legatura cu alegerile si  procesul de luare a deciziilor. Exista o tendinta de scanare superficiala a continutului online sau media (adica se vor informa doar despre ce vor sa stie) sau o perceptie selectiva (vor retine sau citi doar ceea ii intereseaza).

Preocuparea oamenilor pentru imagine

In ultimii ani, multe persoane din social media au inceput sa posteze fotografii naturale, unele fara make-up si filtre. Ba chiar unele dintre ele pozeaza intentionat in posturi atent studiate si apoi in posturi firesti, pentru a demonstra diferentele intr-o lume plina cu influenceri si modele, spre care aspira multi dintre cei prezenti online. Imaginea de sine sau "cum ne vedem", se refera, asa cum se subintelege deja, la modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale.

Modul in care ne percepem depinde de gradul de autostima (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care il avem. Astfel, daca ne acceptam pe noi insine, daca ne apreciem pentru ceea ce facem bine - aceasta contribuie la autorespectul si increderea in sine - daca acceptam ca avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta pentru ele - aceasta constituie baza tolerantei fata de sine si, implicit, fata de altii - putem trai confortabil din punct de vedere emotional. Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele.

Cand ai o imagine de sine buna iti poti indeplini obiectivele pentru ca, o imagine de sine buna iti da entuziasm, energie si determinarea necesare pentru acest lucru iar obstacolele sunt percepute ca provocari ce trebuiesc depasite pentru atingerea obiectivelor. O imagine de sine buna te face sa relationezi armonios cu ceilalti, prin atingerea obiectivelor poti avea performante profesionale, succes social etc.

Schimbari referitoare la statut & munca

Este evident ca valorile s-au modificat in era influencerilor si criteriile dupa care oamenii se evalueaza s-au schimbat radical. Daca au existat decenii in care a avea statut presupunea sa ai o anumita meserie valorizata social si rezultate vizibile in domeniu, modul in care se simt valorosi si importanti oamenii acum este total diferit. De fapt, s-au schimbat valorile si cred ca ne este greu sa acceptam aceasta realitate.

Sanatatea mintala in Romania actuala

In Romania nu exista strategii naționale eficiente in ceea ce privește prevenirea comportamentelor de risc si a dificutaților de sanatate mintala.

Si unde sunt, simpla existenta a acestor strategii nu presupune ca ele sunt și implementate, cauza fiind lipsa procedurilor sau a specialistilor (uneori), ca sa nu mai amintesc atitudinea laxa a responsabililor. 

In plus, am observat o lipsa de viziune de ansamblu. Strategiilor de sanatate mintala din Romania le lipsește partea de diagnosticare precoce, prin campanii de evaluare efectuate la anumite varste cheie.

De ce sa nu pornim de la radacina, de la dezvoltarea psihica a copiilor și adolescentilor ? Este prima veriga si cea mai importanta.

De asemenea, in cadrul strategiilor de combatere si prevenire a comportamentelor de risc nu se iau in considerare si cauzele distale, care prin efect cumulat pot contribui la apariția dificultatilor de sanatate mintala ce stau la baza comportamentelor de risc.  Astfel de cauze distale pot fi: lipsa educatiei cu privire la sanatea psihica si mintala, , lipsa unor mecanisme eficiente care sa ajute la interventie si sa ofere sustinere atunci cand vorbim despre dezechilibree psihice si mintale.

Nu ne gandim la impactul fiecarei tulburari mintale sau psihologice si modul in care este resimtit la nivel personal si societal, cu tot cu consecinte (pornind de la dimensiunea emotionala, cu riscul ca cele mai frecvent traite emoții in relațiile interpesonale sa fie cele de teama, furie, frustrare, resentiment, vinovatie sau rusine; apoi luand in considerare dimensiunea sociala, asa ajungand in relatiile cu semenii la comportamente de agresivitate, respingere sau izolare; dimensiunea comportamentala indicand ca un comportament violent devine in timp cea mai utilizata strategie de rezolvare de probleme, la orice varsta si in orice patura sociala).

Exista o Lege a sanatatii mintale şi a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, dar nu e suficient. Situatia actuala a sistemului este una de criza. Pacientii si profesionistii din domeniul sanatatii mintale sunt adesea stigmatizati. «Te duci la psiholog, esti nebun sigur ! Esti psiholog, te ocupi de nebuni !» sau «Ce mare lucru poti face tu ca psiholog ? Oamenii stiu mai bine cum sa isi rezolve problemele, le luati banii degeaba.» Sunt multe prejudecati care duc la discriminare sau la o etichetare gresita a acestei profesii sau a demersurilor terapeutice ale psihologilor si clientilor care apeleaza la terapie si servicii psihologice.

Sigur, se cere o  imbunatatire a situatiei. Cum poti oferi intregii populatii acces la ingrijiri de sanatate mintala de o calitate rezonabila ? Este nevoie de mai multi psihologi si psihiatrii, de o educatie in sensul promovarii beneficiilor (poate cateva campanii de sanatate publica ar ajuta), cei care sufera de tulburari psihiatrice sau acuze psihosociale usoare sa poata fi orientati usor inspre cei care ii pot ajuta, de o sustinere prin casele de asigurari, anumite servicii sa poata fi in mod real decontate.

O legislatie buna este baza unei societati sanatoase. Care sa puna la dispozitie un cadru ce sa cuprinda atat psihologi si psihiatrii din reteau de stat, cat si din mediul privat.

La stat, psihologii sunt utilizati in prezent, aproape exclusiv pentru examinari  care le ocupa aproape tot timpul. Implicarea în terapie este minima. Se aplica cateva teste clasice, cognitive, de afectivitate, proiective. Lipsesc scalele de abilitati pentru viata, abilitati sociale, planuri de interventie terapeutica, de evaluare a terapiei si obiceiul evaluarii sistematice. Oficial, nu exista meseria de psiholog clinician. Pregatirea psihologilor pentru practica clinica este reglementata insuficient. Lipsesc conceptia, institutiile, programele de formare serioase. Despre Legea psihologului, prefer sa nu comentez nimic.

Institutiile psihiatrice rar investesc in dotarea cu teste sau chestionare, ca bunuri de inventar. Costul lor este minim in comparatie cu alte echipamente. Nu s-a stabilit pachetul minim de instrumente psihologice, ceea ce impiedica cuantificarile necesare si alinierea practicii psihologico-psihiatrice.

Calificarea pentru interventii terapeutice este foarte inegala sau lipseste. Psihoterapia nu este mentionata in documentele medicale, nu estiu sa existe indicatii tehnice, numar de sedinte sau orar. Psihoigiena si promovarea sanatatii mintale ar trebui sa reprezinte o prioritate. Sunt probleme care pot afecta pe oricine si apar la persoane din toate clasele sociale şi de origini diverse. Nu exista sanatate fara sanatate mintala. Daca ar fi sa concluzionez perceptia asupra sistemului de sanatate mintala din Romania, as zice ca fiecare este pe cont propriu.

Cuvantul anului

Mai mult, mai complet, mai curpinzator, as folosi cuvantul REZILIENTA!

(Rezilienta este definita frecvent drept capacitatea fiintelor umane de a se adapta intr-o maniera pozitiva la situatii nefavorabile.)