[Scoala ADC*RO] Bogdan Bran: Rezolvarea brief-urilor a fost un carusel emoțional. Am trecut prin toate stările

Nu-i răpi consumatorului plăcerea dintre momentul când a comandat produsul și momentul în care l-a primit. Atât ține katharsis-ul publicității. Cam așa spunea Jerry Seinfeld, cand a primit un… Effie. Așa a fost și primul contact al lui Bogdan Bran, participant la Scoala ADC*RO, cu ceea ce mai e cunoscut, peiorativ, drept "ehh, reclame, publicitate", pentru că de multe ori, ceea ce vezi promovat, diferă de ceea ce primești. Ne povestește el, ce și cum, în rândurile de mai jos.

Pe de alta parte, la fel de ușor, lumea mai spune din când în când “ehh, teatru, filme”. Din teatru/film vine și Bogdan, care a absolvit Actorie, dar e nedrept să se afirme asta, pentru că ori nu-ți pretinde nimeni că descrie realitatea (Marvel), ori o fac foarte bine, ca Tenesse Williams sau Cristi Puiu. Și nici nu-ți vinde nimeni ceva la final. Dar pentru că publicitatea e nevoită să facă asta, insight-urile contează:

“Am trecut prin toate stările, de la bucuria revelației unui insight bun, la dezamăgirea faptului că acel insight nu e atât de bun, din diverse motive. Ori pentru că e destul de departe de ceea ce cerea brief-ul, ori pentru că s-a mai făcut, ori pentru că e banal.”

Bogdan a câstigat premiul special Best of Key Visual, susținut de Shutterstock, și s-a clasat pe locul al 2-lea în competiția școlii, ceea ce i-a adus un internship pe care abia asteaptă să-l înceapă. Până atunci, vorbim cu el despre procesul lui de creație, inspirație și cum să ademenești Muza, sau despre cum își imaginează el viața de agenție.

Prima ta întalnire cu publicitatea

Prima amintire legată de publicitate e de când eram mic și erau niște desene animate cu subiect religios, care se numeau Cartea Cărților, erau cu un roboțel pe care îl chema Memo și niște puști care deschideau Cartea Cărților și se întorceau în timp și aveau tot felul de aventuri. Partea interesantă acum urmează, la finalul fiecărui episod făceau reclamă la această carte, pe care trebuia să o cumperi prin poștă.

În mintea mea de copil, cartea trebuie să fie una mare și groasă care să ma teleporteze instant într-o lume magică, cum am văzut în desene. Țin minte că m-am rugat o grămadă de ai mei să o cumpere și când a ajuns, am fost tare dezamăgit. Era o broșurică care nu avea nicio legătură cu așteptările mele. Atunci i-am auzit pe ai mei spunând: "ehh, reclame, publicitate". Cred că mi-a rămas întipărit undeva în subconștient acest lucru pentru că până acum nu m-a interesat deloc domeniul. Prima întâlnire, pe bune, cu publicitatea a fost Școala ADC.

Școala ADC*RO

Toată aventura asta cu publicitatea și cu Școala ADC a venit pe fondul unei dorințe de a ieși din zona de confort, de a învăța și altceva, de a căuta și de a-mi dezvolta noi aptitudini. Fiind într-o beznă totală în ceea ce privește publicitatea, cursurile au făcut lumina necesară astfel încât să îmi dau seama despre ce ar putea fi vorba. M-a ajutat tare mult faptul că aici am întâlnit niște super oameni care făceau lucrurile să pară atât de simple și să vină totul de la sine, astfel încât acumulam informații noi, practic, fără să îmi dau seama.

Take-aways

În primul rând, mi-am demonstrat mie însumi teoria care sună cam așa: "dacă aloci timp și energie unui lucru, e imposibl să nu apară și rezultate". Apoi, marele câștig personal după terminarea cursurilor este încrederea în mine și în resursele proprii și îmi propun să duc acest câștig în tot ceea ce fac.

Briefurile

Rezolvarea brief-urilor a fost un carusel emoțional. Am trecut prin toate stările, de la bucuria revelației unui insight bun, la dezamăgirea faptului că acel insight nu e atât de bun, din diverse motive. Ori pentru că e destul de departe de ceea ce cerea brief-ul, ori pentru că s-a mai făcut, ori pentru că e banal. Am simțit și presiunea deadline-urilor care, culmea, am observat că ajută în procesul creativ.

Privind retrospectiv tot amalgamul acesta de emoții și de stări, întregul proces te face să te simți viu și nu te lasă să cazi în letargia lucrului mecanic. Consider că e foarte important să îți placă ceea ce faci și acest lucru e valabil în orice domeniu. Dacă nu îți place, lasă-l pe altul căruia îi face plăcere.

Studii

Am terminat Facultea de Actorie, care a fost un fel de Școala Vieții pentru mine.

Cum îți imaginezi viața de agenție

Nu prea îmi place să îmi imaginez/proiectez lucruri și asta din cauza așteptărilor pe care mi le-aș crea. Bineînțeles că mintea e zburdalnică și îmi joacă tot felul de feste și mă imaginez în câțiva ani Creative Director într-o agenție. Dar când imaginația se odihnește și privesc realist lucrurile, aștept acel internship ca să îmi dau seama pe ce aș avea cele mai bune skill-uri - strategie, art directing sau copywriting.

Procesul tău de creație

În procesul de creație m-a ajutat foarte mult formarea de actor. Am privit rezolvarea brief-urilor ca lucrul la un nou personaj. Am găsit foarte multe similitudini, când lucrezi la un personaj nou, îl iei cu tine peste tot, nu poți să-l lași în sala de repetiții și să-l iei a doua zi. Mănânci cu el, bei cu el, dormi cu el. Pe același principiu am mers și la rezolvarea brief-urilor. La Key Visual, de exemplu, orice lucru alb și rotund pe care îl vedeam îmi apărea gândul "hmm, ar putea fi o aspirină". Așa cred ca mi-am format o rutină de a fi atent la tot ce e în jurul meu, nu știi de unde îți apare ideea.

Medii preferate

Nu mi-am format încă o preferință și nici nu îmi doresc acest lucru. Sunt în plin proces de descoperire și consider că ar trebui să privesc toate mediile/canalele cu aceeași deschidere. Asta în teorie. Practic, cel mai mult timp mi-l petrec în digital. N-am de ales.

Inspirația

E peste tot în jurul nostru. Contează cel mai mult să știi să ademenești Muza, iar aici ține de fiecare individ în parte. Nu există o regulă generală. Ce funcționează pentru mine nu poate funcționa și pentru tine și viceversa. „Ce mentori am/ am avut” e o întrebare grea pentru mine și nu știu să răspund. Poate că nu am întâlnit până acum persoana care să mă facă să spun fără să mă găndesc foarte mult înainte " da, X e mentorul meu".

Cumva, consider că fiecare persoană cu care am avut de-a face până acum și-a pus, într-un fel sau altul, o amprentă asupra mea. Iar legat de domeniul publicității, vreau să-i mulțumesc lui Liviu Țurcanu pentru modul în care și-a asumat rolul de tutore. Dacă tot suntem la capitolul mulțumiri, aș vrea să-l menționez și pe Daniel Strugariu pentru sprijinul acordat.

Lipsa de idei

Aici e simplu: dacă mai sus spuneam că în procesul creativ mă ajută să stau tot timpul cu brieful în cap, în momentul când realizez că sunt într-un blocaj, refuz, pur și simplu, să mă mai gândesc la brief și fac cu totul altceva. Fac curat, fac de mâncare, mă plimb, încercând să mă detașez total de ideea de "a fi creativ".

Iar dacă înainte de a renunța să mă mai gândesc la brief am stat îndeajuns de mult cu brieful în cap, în momentul în care fac altceva apar brusc idei noi pe care mi le notez și le dezvolt ulterior.

Creativitatea

E abilitatea de a privi orice din jurul tău din cât mai multe perspective, indiferent ce meserie ai. Cred că în toate profesiile este nevoie de creativitate, nu doar în cele artistice.

Generația ta

Cred că întrebarea este adresată Generației Z, eu fiind născut în '87 mă încadrez în tiparul Generației Y. S-au scris atât de multe despre mileniali încât nu vreau să detaliez caracteristicile generației. Într-o agenție consider că pot veni cu freshness-ul necesar prin prisma volumului de informații noi, dar, în același timp, și experiența de viață trăită până acum are un cuvânt de spus.

Top reclame preferate

O să pun un top 3 românesc personal. Nu am văzut nici 1% din reclamele internaționale ale tuturor timpurilor, iar ce am văzut sigur era ceva din topul altora.

1. Zboară, puiule, zboară! Transavia
2. Partidul te vrea tuns, roakere. ROM
3. The Witcher/Promo/ Netflix

Nivelul publicității din România

Reclamele din România oglindesc foarte bine societatea în care trăim. Îmi place când văd o reclamă sau o campanie care iese din tipar, care are "cojones", care e originală. Mă enervează atunci când observ că toate-s la fel. Să luăm, de exemplu, detergentul. Toate reclamele cu detergent au aceeasi abordare - la final afli ca detergentul X e cel mai bun, iar în locul lui X poți pune orice brand de pe piață, e același lucru.

La bere e la fel și lista poate continua. Nu cred că acest lucru se întâmplă din cauza lipsei de creativitate a agențiilor din România, ci se întâmplă din teama clientului de a risca. Mai bine merge la sigur cu o reclamă mediocră, cum fac și ceilalți concurenți de pe piață. Consider că e nevoie de o reală competiție între branduri, atât pe calitatea produsului cât și pe promovarea acestuia.