[Noul viitor] Radu Umbreș: Daca asta e cel mai rau din noi in acest moment, eu zic ca o ducem bine

 Și îl credem pe Radu Umbreș când spune că, totuși, o ducem bine. Îl credem pentru că avem nevoie si de lucruri bune in aceasta perioada si trebuie sa hranim mersul inainte cu speranta. Dar mai ales  pentru ca optimismul vine din partea unui antropolog care a vazut multe. Radu Umbreș este doctor în antropologie socială la University College London, are un master în sociologie al Universității din Oxford, a susținut cursuri, seminarii si prelegeri invitate în cadrul University College London, Ecole Normale Superieure și New School NY, și predă la programul de Master în Antropologie al SNSPA.

El măreste putin perspectiva prezentului, pentru a vedea mai bine unde ne aflam:

Nu ardem vrajitoare, nu ne imbulzim in biserici sa ne vindecam, nu vrem sa distrugem statul sau pe ceilalti. Putea sa fie mai rau, eu zic ca suntem intr-un moment istoric bun sa trecem prin criza asta.

Mai jos, vorbim cu Radu Umbres despre efectele sociale ale acestei pandemii, ce a scos criza mai bun si mai rau din noi, despre tensiunea dintre relatiile umane, Facebook, frici si adaptare:

Starea de izolare

Ciudat la inceput, dar apoi s-au activat mecanismele de supravietuire si adaptare. Concluzia este ca vom trece si prin aceasta pandemia asa cum am trecut prin alte momente de criza la nivelul unei societati sau la nivel global. Impresia pe care o trag este ca suntem mai pregatiti decat oricand pentru o asemenea pandemie.

Proiecte, munca

Am reusit sa lucrez chiar mai bine decat inainte. Am descoperit ca multe interactiuni consumau prea mult timp sau resurse comparativ si au devenit mai eficiente de la distanta. Au aparut niste intarzieri la unele proiecte, dar toate s-au desfasurat pana la urma nesperat de bine.

Cred ca au fost proiecte care ar fi mers bine chiar si fara pandemie, iar mecanismele si comportamentele care fac un proiect de succes se aplica si in situatii de criza majora. 

Efectele sociale

Cred ca va creste intensitatea cu care ii judecam pe ceilalti, cu care vom observa si sanctiona comportamente anti-sociale sau iresponsabile. Ne vor preocupa mai mult fenomene globale, dincolo de viata noastra imediata de zi cu zi, in imediata noastra proximitate sociala.

Vom lua mai mult in considerare incertitudinea existentei, ceea ce va duce atat la o nevoie de a o reduce sau a controla prin stiinta si legislatie, dar va duce, pentru altii, la respingerea autoritatii epistemice a autoritatilor formale. 

Ce te-a surprins, ce a ramas in granitele obisnuitului

Fiind antropolog, nu ma suprind foarte multe lucruri, mai repede incerc sa le inteleg pe toate. Am remarcat ca oamenii s-au comportat, per ansamblu, destul de responsabil, chiar daca informatiile din mass-media au sugerat multe incalcari ale noilor norme de distantare si preventie.

Am remarcat virulenta sanctionarii sociale a celor perceputi ca impiedicand masurile de preventie.  Am remarcat raspandirea naratiunilor conspirative sau anti-sistem, asociate cu polarizarea politica, cu neincrederea in autoritati sau in societate in general. Am remarcat insa si ca vocile rationale si obiective au fost totusi mai puternice decat cele emotional-partinitoare. 

Cea mai mare problema este impredictibilitatea. Este un fenomen cu foarte multe necunoscute, care ne face sa ne simtim neputinciosi la un anumit nivel. Toate deciziile se iau cu un anumit grad de risc, dar in aceste conditii nu se poate nici macar modela cat de probabil este acesta. Mai departe, aceasta duce la neincredere in alti actori sociali (fie in interiorul unei societati fie intre societati).

Cum au comunicat autoritățile

Cred ca au comunicat mai repede bine decat rau. Puteau sa ofere mai multe informatii pe intelesul oamenilor obisnuiti, sa foloseasca mai multe imagini decat cuvinte, lucru ce ar fi dus la o receptionare mai puternica a mesajelor.

Cred ca introducerea rapida a unor masuri destul de dure a fost excelenta, cred ca renuntarea prea abrupta la multe dintre ele a fost gresita pentru ca a dus la o relaxare prematura (hai ca greul a trecut). Cred ca trebuie sa fie incurajata mai mult increderea in regulile dificile de urmat, sa se explica de ce ele au avut succes si ca situatia ar fi fost mai grava fara acestea.

Cred ca autoritatile nu s-au gandit indeajuns la intuitiile oamenilor, sa ii faca atenti la ele si sa ii faca sa se indoiasca de ceea ce simt ca este corect, si sa faca ceea ce gandesc ca este corect. 

De ce e nevoie cel mai mult in Romania

Incredere mai ridicata in autoritati si ceilalti oameni. Este nevoie de flexibilitate in fata incertitudinii. Spatii de dezbatere publica a ideilor in care sa fie toate punctele de vedere expuse si ascultate.  Acceptarea ca nu toate lucrurile pot sa fie prezise, controlate, sau duse la indeplinire in mod perfect. Construirea unor planuri alternative pentru viitor, care sa ia in considerare si cele mai rele scenarii posibile (e.g. COVID19 ramane cu noi cativa ani, sau chiar mai mult). 

Cum a aratat pandemia pe Facebook

Din fericire, pandemia a fost mai prezenta in retelele sociale decat a afectat organismele noastre. Bineinteles ca nu a fost o ilustrare reprezentativa, niciun mediu de comunicare nu duce la obiectivitate in mod natural.

FB a fost un spatiu de pastrare a relatiilor cu ceilalti oameni, fie  benevolente, fie competitive. Am transmis ca suntem bine, ca rezistam, ca ne pastram simtul umorului, dar am si cautat pe cei care nu respecta regulile, i-am identificat, si i-am umilit. Cu toate problemele de transmitere a stirilor false, a avut un efect benefic de a ne tine impreuna, chiar si certandu-ne sau razand unii de ceilalti, in pofida izolarii fizice. 

Apetenta pentru teorii ale conspiratiei

Impreuna cu Catalin Stoica, analizam chiar acum date statistice culese pro bono de Ipsos Interactive Services Romania (multumiri inca o data). Vom reveni cu analiza, deocamdata doar o fraza: teoriile conspiratiei ofera explicatii interesante si relevante pentru oameni care considera ca stiu mai bine decat ceilalti care este adevarul, cu diferite forme de rigiditate cognitiva, izolare sociala sau polarizare politica. 

Tensiunea din relatiile umane

A crescut tensiunea pentru ca au crescut costurile interactiunilor sociale. Riscul de imbolnavire si riscurile de supravietuire si reproducere sociala ne-a facut mai putin toleranti cu greselile sau defectele percepute la ceilalti. Actiunile celorlalti ne privesc in mod direct, suntem constienti de costurile sociale ale nerespectarii regulilor. In plus, ne cautam coalitii de aliati care sa gandeasca la fel ca noi si care sa isi doreasca acelasi lucruri, in competie cu alte coalitii reale sau imaginare. 

In ce masura pandemia a accelerat riftul dintre bule

 Nu cred. Poate a devenit mai vizibil, insa in multe feluri am iesit din zona noastra de confort social. Am perceput ca lumea este mult mai mare si mai diversa decat cea din bula noastra de zi cu zi, chiar daca asta ne-a confruntat cu oameni foarte diferiti de noi.   

Cum va arata noul normal 

Nu stiu cum va arata, am destula umilinta epistemica sa nu lansez nicio prognoza, dar ma cred ca ma voi adapta la orice noua realitate, la fel ca toti ceilalti oameni. 

Cu ce speri sa ramana oamenii dupa pandemie

Cu amintirea unui obstacol peste care s-a trecut prin comportamente si institutii care pot fi folositoare si in situatii de non-criza. Ma gandesc aici la incredere in stiinta si procese politice democratice, perceptia ca societatea poate sa nu fie un joc cu  suma nula. Cu ideea ca stiinta ramane, una peste alta, cea mai buna cale de a rezolva problemele cu care ne confruntam. 

Ce a adus bun criza. Ce a scos mai rau din noi

A scos la iveala capacitatea speciei noastre de a se adapta cultural la noi contexte, de a dezvolta tehnologii, institutii, norme sociale pentru a depasi aceasta criza. A scos la iveala frica noastra de necunoscut, frica de un dusman invizibil si greu de inteles cum este un virus, precum si toate fricile pe care le avem unii fata de ceilalti. 

Daca asta e cel mai rau din noi in acest moment, eu zic ca o ducem bine. Nu ardem vrajitoare, nu ne imbulzim in biserici sa ne vindecam, nu vrem sa distrugem statul sau pe ceilalti. Putea sa fie mai rau, eu zic ca suntem intr-un moment istoric bun sa trecem prin criza asta.