In interviul pe care ni l-a acordat, Matei L. Buta aminteste despre o carte numita “Photographs not taken” a carei simpla concluzie este ca cele mai bune imagini nu pot fi surprinse. Privind fotografiile lui, acest lucru pare greu de crezut. Asta pentru ca oamenii din portretele sale... exact, oamenii din portretele sale. Simti ca ajungi sa ii cunosti.
”Imi pasa, iar lucrul asta se vede. Oamenii ma vad de cele mai multe ori lucrand si pregatind set-up-ul si isi dau seama de atunci ca imi pasa de rezultat si implicit de ei.”
Stie toate zgarieturile si micile imperfectiuni ale aparatului sau, care ii sta in mana ca o manusa, si cu care a calatorit mult. Poate cea mai memorabila calatorie a fost in Spania, la Nicu Covaci acasa. Nu pentru ca a facut 7 zile cu autocarul pe drum, timp in care a vazut multe, ci pentru ca atunci cand solistul Phoenix, idolul sau muzical din copilarie, i-a cantat acustic ”In umbra marelui urs”, Matei s-a prefacut ca ii face poze, doar ca sa poata plange linistit in spatele aparatului sau foto, acela cu zgarieturi si mici imperfectiuni. Dar momentul a fost perfect.