[ONG de criză] Robert Rațiu: Primul PRIDE a fost tot o revoltă, nu un dans și nu o paradă

”Diferit” nu ar trebui să însemne ”greșit”niciodată, dar mai ales când vine vorba despre iubire sau despre alegeri personale. Momentan, încă înseamnă în anumite bule. În urmă cu câțiva ani, vocea comunității LGBT+ nu avea nicio putere, dar pare că lucrurile au mai evoluat între timp. Membrii comunității sunt tot mai activi pe scene culturale și în demersuri sociale cu răsunet continuând să lupte pentru nevoile lor. Cum pot.

Deși am traversat și încă ne găsim în perioada cu reflectoarele puse pe zona sănătății publice, în seria ONG de criză, pe care am deschis-o pe IQads, am vrut să vedem cum au rezistat și organizații cu alte cauze. Care rămân importante, chiar dacă nu au direct legătură cu pandemia.

”În săptămânile recente a fost mai puțin vorba despre pandemie și mai mult despre cealaltă pandemie, cea de rasism. Deși nu pot fi trase neapărat paralele, și nici nu ar trebui să o facem, sper ca pe plan local să continuăm să ne gândim ce se întâmplă și la noi pe tema asta.

Noi, în comunitatea LGBT+, trebuie să ne uităm și noi la problemele noastre cu rasismul, cu transfobia, misoginia, să le adresăm și să vedem cum putem să ne decondiționăm mințile de aceste șabloane dăunătoare.”

Povestim mai multe în cele ce urmează cu una dintre vocile puternice ale comunității LGBT+ din România, Robert Rațiu, presedinte al Asociației MozaiQ și Deputy Managing Director la 2activePR. 

Iar la final avem și reacția comunității la propunerile legislative din 16 iunie, care interzic activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen în școli și universități.

Câteva lucruri despre MozaiQ

MozaiQ este o organizație comunitară care se adresează persoanelor LGBTQIA+ din România. MozaiQ își propune să dezvolte comunitatea LGBTQIA+ din România prin solidaritate și încredere reciprocă, rezultate din activitățile sociale, o prezență pe scena culturală alternativă, precum și o atenție deosebită acordată diverselor grupuri din comunitate: persoanele rome LGBTQIA+, persoanele trans, persoanele HIV+, lucrătorii sexuali, persoanele LGBTQIA+ aflate într-o situație socio-economică precară, persoanele cu abilități diferite, precum și seniorii și tinerii.

Scopul nostru este: Consolidarea, sprijinirea și reprezentarea comunităților LGBTQIA+ (lesbiene, gay, bisexuali, trans, queer, intersex, asexuali) din România prin programe care vin în întâmpinarea nevoilor acestora.

Cum s-a simțit pandemia la voi

MozaiQ este o organizație care este obișnuită cu crizele, pentru că, în esență, orice comunicare despre comunitatea LGBT+ vine cu mini-crize asociate, ce trebuie gestionate, așa că putem să spune că suntem mai obișnuiți cu crize de comunicare.

În același timp, MozaiQ este dependentă ca organizație de comunitatea din jurul ei, iar din acest punct de vedere perioada de pandemie ne-a pus în situația de a reorganiza puțin proiectele pe care organizația le derulează în acest moment și să născocim alternative de a păstra legătura, de a crea canale de comunicare și contexte favorabile comunității.

Strategia de comunicare în criză 

Cred ca oricine vrea să supraviețuiască trebuie să își creeze o strategie în perioada asta dificilă. Noi la MozaiQ am vrut sa păstrăm legătura cu comunitatea și grupurile locale din țară și chiar si cu ONG-urile de profil din regiune, pentru asta am creat #MozaiQuarantine un program de discuții, evenimente și petreceri, toate desigur online.

Au avut loc paneluri de discuție interactive pe Zoom cu colegii din țară, coordonate de colegii mei Mihnea Mihail Florea și Vlad Viski, cum a fost: Cafeneaua Global Pride, o serie de discuții grupate sub titlul „Să vorbim cu …” pe care le-am dedicat unor teme importante pentru comunitate: HIV, Perosoanele LGBT+ rome, activism, ateliere de scriere de proiecte.

Discuțiile au fost moderate de activiști din fiecare domeniu, precum Antonella Duda Lerca (membră în consiliul director MozaiQ și președintă a organizației Sex Wok Call), Alina Dumitriu (președintă Sens Pozitiv) sau Adrian Coman. Pe lângă discuțiile serioase am mai găzduit petreceri online în colaborare cu artiști din comunitate și am încurajat și promovat diferite inițiative ale membrilor comunității.

”Pandemia” de rasism

În timpul lockdown-ului am dublat măsurile transmise de autorități și le-am retransmis, am încercat să fim pozitivi și să menținem pe cât posibil legătura cu beneficiarii și comunitatea.

În săptămânile recente a fost mai puțin vorba despre pandemie și mai mult despre cealaltă pandemie, cea de rasism. Deși nu pot fi trase neapărat paralele, și nici nu ar trebui să o facem, sper ca pe plan local să continuăm să ne gândim ce se întâmplă și la noi pe tema asta. Iar legat de asta, cred că este cu adevărat timpul să ascultăm vocile unor oameni care știu despre ce vorbesc, la prima mână, pentru că fac parte din comunitățile respective.

Noi, în comunitatea LGBT+, trebuie să ne uităm și noi la problemele noastre cu rasismul, cu transfobia, misoginia, să le adresăm și să vedem cum putem să ne decondiționăm mințile de aceste șabloane dăunătoare.

Queer in Solitude

Multe dintre proiectele MozaiQ presupun întâlniri cu beneficiarii, grupuri de suport sau consiliere, călătorii în țară, iar acestea au fost fie mutate în online, fie amânate pentru date ulterioare. Însă au fost și proiecte a căror lansare sau implementare nu a fost influențată de pandemie.

Am lansat un proiect AFCN „Queer in Solitude” - un program de rezidențe artistice într-o casă din satul Richiș. Proiectul susține producția locală de cultură queer și oferă artiștilor din comunitatea LGBTQ+ posibilitatea retragerii din cotidian pentru trei săptămâni, într-un spațiu din satul Richiș din Transilvania, în perioada 1 iulie - 1 octombrie 2020. „Queer’n solitude” dezvoltă un cadru pentru facilitarea de rezidențe pluridisciplinare de creație și producție culturală queer într-o casă din satul Richiș.

„Queer‘n solitude” este prima rezidență dedicată producției culturale queer în România, fiind totodată o oportunitate de profesionalizare a scenei queer independente (locală sau regională). Aplicațiile au fost evaluate de un juriu este format din Valentina Iancu - istoric de artă, cercetătoare independentă și activistă, Veda Popovici - artistă, teoreticiană și activistă locală și Carmen Gheorghe - președintă a organizației E-Romnja și membră în consiliul dorector al MozaiQ, iar rezultatele au fost anunțate pe 15 iunie.

Alte proiecte al organizației

Continuăm munca și cu comunitatea transgender prin proiectul TRANScendent, susținut de IKEA, care își propune să încurajeze reinserția profesională a persoanelor trans, atât prin munca în comunitate, dar și cu potențiali angajatori.

În toamnă urmează să lansăm cel mai mare proiect MozaiQ ever - Muzeul Istoriei Queer? - care o să se desfășoare pe parcursul lui 2021 în parteneriat cu trei instituții de muzeale și de cultură din România, o platformă în premieră la noi în țară, unde vom încerca să explorăm diverse fațete culturale ale comunității LGBT+ în trecutul recent.

Starea momentului și falsul confort

Cred că la acest moment, ca atmosferă și interes pentru subiecte ce țin de comunitatea LGBT+, suntem la nivelul perioadei 2010 - 2015. Atunci vocea comunității se auzea în mod tradițional în perioada Pride-ului și ocaziunal în jurului unui scandal public precum incidentul de la MTzR, sau declarațiile Mihaelei Rădulescu, sau ale unor oameni politici etc.

Ultimul eveniment major din viața comunității a fost Referendumul pentru redefinirea Familiei din toamna lui 2018, care a fost precedat de câțiva ani destul de furtunoși în materie de discuții despre comunitatea noastră și drepturile pe care le avem și cele de care mai avem nevoie. Acum ne-am întors într-o perioadă de fals confort.

După cum știm, comunitatea LGBT+ nu a câștigat nimic la referendum înafară de ceva awareness pentru cauză. Noi am luptat atunci ca să nu ni se ia ce nu am avut niciodată, iar la acest moment este dificil spre imposibil să faci să răzbată orice subiect pe tema asta. Parteneriatul civil zace prin birourile parlamentarilor și adună praf, iar pandemia ucide mediatic orice alt subiect.

Cred că trebuie să ne regândim discursul și să nu ne pierdem speranța. Astfel de momente sunt normale, mai ales acum când un subiect rezistă cu greutate mai bine de câteva zile în spațiul public. Trebuie să creăm contexte favorabile care să urnească din nou teme de discuție publice, iar în tot timpul ăsta trebuie să ne coalizăm cu alte grupuri minoritare și vulnerabile, să suținem și să ne solidarizăm la cauze cu care rezonăm.

Perspectiva oamenilor față comunitățile vulnerabile

În timpul pandemiei am văzut cum comunitățile vulnerabile au fost puternic afectate atât de măsurile de lockdown cât și de subiecte conexe pandemiei. Am văzut cum se adâncesc niște falii în societate, cum unele comunități au fost și mai discriminate. Lipsa de empatie și înțelegere pe care o avem față de cei de lângă noi continuă să mă îngrijoreze.

Spun asta pentru că activismul trebuie să fie intersecțional, pentru că altfel este doar un pansament de scurtă durată pe care ne chinuim să îl aplicăm unui sistem nedrept care discriminează prin fiecare por și, în plus, nu recunoaște existența unora dintre cetățenii săi, nu recunoaște familiile LGBT+, nu face nici pe departe suficient pentru siguranța femeilor, discriminează cetățenii romi, discriminează lucrătoarele sexuale, persoanele în situații de precaritate, persoanele care trăiesc cu afecțiuni mintale și lista ar putea continua.

Comunitatea LGBT

Comunitatea LGBT s-a confruntat cu numeroase probleme în această perioadă, atât de ordin economic, cât și social: cazuri de sărăcie extremă unde am încercat să ajutăm financiar din Fondul Comunitar LGBT+ al MozaiQ cu donații pentru acoperirea unor cheltuieli esențiale, persoane transgender sau lucrătoare sexuale care au trebuit să-și părăsească locuințele.

Foto: Andreea Balaurea

Aici am lucrat în colaborare cu colegele de la Sex Work Call, prima și singura organizație a lucrătoarelor sexuale din România, mulți tineri LGBT care s-au văzut nevoiți să se întoarcă să locuiască cu familiile lor homofobe, persoane LGBT în șomaj tehnic sau concediate la începutul pandemiei, și nu numai.

Viitorul organizației

În perioada Referendumului pentru redefinirea familiei și în anii ce au precedat acest ”exercițiu democratic” MozaiQ a fost o organizație extrem de vocală și energică, temperamentală și reactivă, care a încercat să țină piept unui val de ură. După acel moment, organizația a intrat pe un drum firesc al maturizării și profesionalizării.

Avem, în prezent, angajați și mulți colaboratori cu care păstrăm legătura pe diferite proiecte. O mare parte din munca noastră a presupus și întâlnirea cu diferite grupuri informale din țară, de-a lungul anilor colegii mei au călătorit la Timișoara, Craiova, Cluj, Brașov, Iași, Constanța unde au organizat întâlniri și traininguri, am facilitat deplasarea unor membri ai acestor grupuri la București, cel mai devreme în această iarnă, în cadrul Școlii de Iarnă de Activism MozaiQ.

O privire asupra mediului neguvernamental

Mediul ONG, din punctul meu de vedere, s-a concentrat pe susținerea cadrelor din prima linie în lupta Covid_19 – aspect deosebit de important și pentru mediul de afaceri de unde au venit donațiile care s-au făcut în această perioadă.

Coalizarea din mediul ONG a fost mereu posibilă, iar solidaritatea dintre ONG-uri este ceva se întâmplă, nu numai în situații de criză. La MozaiQ credem în activismul intersectional și ne coalizăm frecvent cu asociațiile ce au viziuni similare, precum Sens Pozitiv, Centrul Filia, E-Romnja, Sex Work Call, Mad Pride România.

Alianța pentru Egalitate, formată din Centrul de Resurse Juridice, Centrul Romilor pentru Intervenție Socială și Studii – Romani CRISS, Centrul de Acțiune pentru Egalitate și Drepturile Omului (ACTEDO), alături de Uniunea Civică a Tinerilor Romi din România – UCTRR (care nu e membra in alianta), pentru a monitoriza discursul rasist anti-romi din spațiul public, și am luat atitudine prin sesizări la principalii actori politici (președinție, Guvern), precum și apeluri către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

De asemenea, am lucrat alături de colegii de la Starea Democratiei pentru a monitoriza desfășurarea stării de urgență, astfel încât drepturile omului să nu fie încălcate, fie că vorbim despre romi, despre limitarea dezbaterii publice sau abuzurile poliției.

Ce ar fi bine să învățăm cu toții

Sunt multe de discutat pe tema asta, iar eu încă sunt curios cum suntem noi fiecare după perioada asta, care nu are cum să nu își fi pus amprenta asupra psihicului nostru și asupra obiceiurilor noastre. Sper că acest stat în casă să nu ne fi făcut și mai egoiști și mai centrați pe propriile nevoi, așa cum simt că este lumea acum, dacă este să ne uităm la reacțiile venite la revolta #Blacklivesmatter.

Apropos, primul PRIDE a fost tot o revoltă, nu un dans și nu o paradă. Acum mai bine de 50 de ani, pe 28 iunie 1969 femei transgender de culoare alături de bărbați gay, femei lesbiene s-au revoltat împotriva abuzurilor poliției. Acesta este motivul pentru care mărsăluim la PRIDE an de an.

Împreuna cu Noemi Revnic la Bucharest Pride 2017

2020 este la noi primul an fără un PRIDE veritabil, din 2005 încoace, Ungaria nu mai permite legal persoanelor transgender și intersex să înceapă procedurile pentru schimbarea actelor și a tranziției, iar în Polonia există asa-numitele Zone libere de LGBT. Situația nu e nici pe departe roz, iar dacă credem că lucrurile nu pot merge decât înainte, ar trebui să fim mai conștieți și mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru.

Modificări legislative din 16 iunie

Iată că o criză nu vine niciodată singură și că suntem din nou în situația în care suntem nevoiți să reacționăm la o modificare de ultim moment. La proiectul de lege a fost introdus un amendament care spune că sunt interzise „activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen” atât în Școli cât și în Universități.

Considerăm că o astfel de lege contravine principiilor nediscriminării și asigurării accesului egal la educație pentru toți tinerii din România. O astfel de lege are efect direct asupra tinerilor LGBT, poate duce la cresterea incidentei bullyingului în școli și a instituționalizării unui regim punitiv împotriva cadrelor didactice din România. Mai mult, considerăm această lege un atac direct îndreptat împotriva comunității transgender, cu care ne solidarizăm!

Primul pas a fost să scriem un comunicat de presă și să inițiem o petiție online, care în două ore de la lansare strânsese peste 3000 de semături și nenumărate share-uri în social media. Comunicatul de presă a fost preluat de principalele trusturi de presă și agenții media. Subiectul a avut tracțiune bună atât pe Instagram cât și pe Facebook, unde, în completare am lansat și un frame personalizat cu textul ”Trans OK”. Chiar în aceste momente analizăm posibilitățile de atac care ne-au rămas la dispoziție și suntem în legătură cu colegii de la Asociația Accept.

Se pare că falsul confort călduț, despre care vorbeam mai sus, a fost tulburat și sperăm ca reacția noastră extrem de rapidă si vehementă să fie urmată de coalizarea mai multor reprezentați ai profesorilor, cadre universitare, oameni de cultură, intelectuali și alți lideri de opinie cărora nu le este frică de educație și de accesul liber la informații.