[Start in creatie] Irina Blansek: Publicitatea nu este mereu despre artă, este și pur funcțională și pe repede înainte

Există Adweek și există drumul dinspre Militari spre București. Pe Irina Blansek, copywriter WOPA, o inspiră mai mult acest drum pe care îl parcurge de acasă până la agenție. Și postările activiștilor politici și sociali. Și nu se dă în vânt după Control. Ea spune că ar fi tipul de publicitar neautentic.

Poate că Irina e mai aproape de cât crede că ar fi, în publicitate, pentru că până la urmă, Militari-ul e deja în București. Dar nu de asta, ci pentru că are un discurs relaxat și matur.

”Am învățat că, oricât de mult ții la ideile tale și crezi în ele, câteodată trebuie să lași din prima de la tine și să ai în vedere că nimic nu trebuie luat personal și că nu deții dreptatea absolută.”

Spune că are un spirit al urgenței, care o ajută să forțeze puțin schimbarea prejudecăților românilor. Unele se referă chiar la generația ei, pe care o vede mult mai ancorată în prezent, și mult mai sensibilă la ce se întâmplă în jur. Să o cunoaștem mai bine, prin povestea Irinei.

Prima întâlnire cu publicitatea

Prima mea întâlnire cu ideea de publicitate s-a întâmplat în liceu. Pentru un kid ajuns la profilul mate-info, diriginta de română a fost singura vestă de salvare. La fiecare test pe care l-am dat, am învățat arta improvizației, pentru că habar nu aveam despre ce scriam acolo. Diriga, deși s-a prins, mi-a dat întotdeauna nota maximă și m-a încurajat să face ceva cu scrisul. Și să-l fac să fie fun!

Intrarea în industrie

Nici măcar, I assume my privilege! Din primul semestru de facultate am intrat în internship la cei de la Outbox, iar după ce l-am terminat, m-au chemat la o discuție, după o mahmureală destul de grea. Nici nu mai știu ce am zis, dar a funcționat, și așa mi-am cunoscut unii dintre cei mai buni prieteni pe care îi am. Apoi, lucrurile au mers în același ritm privilegiat. Oamenii cu care am lucrat m-au recomandat mai departe. Pot spune, deci, că ăsta ar fi primul interviu pe bune, să vedem după ce iese ce a fost rău și ce a fost de ajutor.

Totuși, dacă ar fi să dau un sfat pentru creativii la început de drum, le-aș spune să nu vină cu așteptări nerealiste, dar să nu accepte niciodată mai puțin decât valorează.

Studii

S to the N to the S to the P to the A! Profilul care suna foarte simplu, Publicitate.

Nu știu cât a contat baza teoretică, dar am cunoscut foarte mulți profesori care, în viața “reală”, erau creativi în agenții mari. Nu doar că am simțit că ne vorbește și nouă, studenților, cineva pe limba noastră, dar am avut ocazia să lucrăm pe brief-uri reale și să ne luăm feedback chiar și din partea clientului. Pentru mine asta a contat cel mai mult, mai ales că mă ajuta și experiența de angajat precoce în agenție.

Așteptări

Oh, deer lord, dar ce nu credeam… Credeam că voi avea mai mult TIMP, în esență. Mai târziu, am învățat că publicitatea nu este tot mereu despre artă pură și despre a mișca oamenii cu line-urile tale, publicitatea este și pur funcțională și pe repede înainte.

Cea mai mare surpriză bună a fost să descopăr că pot cere ajutorul și nu trebuie să respir într-o pungă de hârtie pentru că nu știu ce fac acolo.

Iar cea mai rea surpriză a fost să descopăr cât orgoliu și aroganță este în industria asta și cât de ușor ne faultăm singuri din aceste motive.

Primul proiect

Țin minte că era vorba de un brand de “lactate” din plante și… că era pitch! Era abia a doua mea săptămână în agenție, nu știam nici cum se folosește mail-ul, și aveam de dat prezentarea cu partea mea până la finalul zilei. M-am panicat, dar i-am dat înainte și am învățat că csf, n-ai csf, ăsta e ritmul vieții mele de acum încolo!

Primele greșeli

Am învățat că, oricât de mult ții la ideile tale și crezi în ele, câteodată trebuie să lași din prima de la tine și să ai în vedere că nimic nu trebuie luat personal și că nu deții dreptatea absolută. Altfel, creierul are talentul ăla magic de a crea tot felul de scenarii care o să te frustreze și nu o să-ți facă bine.

Provocări

Să lucrez cu persoane care se fac că lucrează! Honestly, în absolut orice domeniu se găsesc impostori, iar publicitatea nu e cu nimic diferită. În general, nu îmi place să depind de alții pentru a-mi face treaba, iar la muncă, cu atât mai mult, nu agreez foarte bine să lucrez cu persoane care nu își dau interesul și nu au același drive ca mine. Aren’t I a b*tch?

Stilul tău

Stilul meu de scris se poate rezuma la feedback-ul pe care îl primesc adesea: prea lung! Îmi place foarte mult storytelling-ul și trebuie întotdeauna să simt că îmi fac eu damblaua ca să intre cititorul în mood-ul de poveste. Într-adevăr, când vine vorba despre detergenți și medicamente, e puțin mai greu.

În ceea ce privește inspirația, nu o să spun nici Pinterest, nici Behance, nici Adweek. Inspirația mea vine din ce citesc în Decât o Revistă, din postările activiștilor politici și sociali și din ce observ că se întâmplă în jurul meu pe drumul lung dinspre Militari către București.

Principii? Să îmi respect deadline-urile și să nu dau niciodată ce îmi cere clientul dacă consider că nu e cea mai bună soluție. Și, desigur, not to be a shitty person.

Lipsa de idei

Trebuie să mă aud vorbind. Chiar dacă și interlocutorul din brainstorming este la fel de blocat ca mine, trebuie să mă aud gândind cu voce tare ca să fac diverse conexiuni. Prin urmare, căutatul de idei pentru mine înseamnă că voi ajunge răgușită la finalul zilei.

Mentori

Sunt tipul de publicitar neautentic, care a fost o singură dată în Berlin și nu pricepe care e faza cu Control, deci nu pot spune că sunt inspirată de numele mari din publicitatea românească.

În schimb, mă inspiră mama, care m-a învățat că poți să ai o super familie în timp ce urci în cariera ta până la cea mai înaltă treaptă. Mă inspiră tata care este și cel care m-a învățat că pot să fac orice îmi doresc prin simplul fapt că a făcut absolut tot ce s-a putut pentru noi, ca mama să nu trebuiască să jongleze cu toate.

Mă inspiră prietenul meu care are întotdeauna o idee prin care să facem ceva pentru noi și cu care îmi testez toate gândurile. Mă inspiră prietenii mei de care am rămas nedespărțită din facultate și care acum sunt creativi de succes și viitori antreprenori.

Și nu în ultimul rând, mă inspiră art directorul meu, care are tot timpul 110% energie atunci când eu simt că nu mai pot și cu care știu mereu că sunt pe aceeași undă.

Creativitatea

Mi-a spus cineva odată că dacă e art-ul cel care dă ideea, atunci e nasol de copywriter. Nu am fost de acord nici atunci, nici acum. Creativă poate fi și doamna care curăță birourile din agenție. Creativitatea nu înseamnă să vii cu o idee pe care nu a mai auzit-o nimeni (mai ales în vremurile în care trăim și le-am auzit deja pe toate), creativitatea înseamnă, pentru mine, modul în care îți pui skill-urile în valoare și ajungi la o soluție la care altcineva nu s-ar fi gândit.

Generația ta

Despre generația mea nu se spun foarte multe chestii bune. De când lucrez în publicitate, peste 5 ani deci, am auzit toate glumele și remarcile despre vârsta mea. Încă nu am auzit una bună.

Ce aduc nou, eu, personal, e spiritul urgenței. În orice campanie, la orice, încerc mereu să introduc o idee care poate nu e la fel de ușor de înghițit, dar poate are șansa de a schimba puțin prejudecățile și comportamentele nocive ale românilor. Generația mea este mult mai ancorată în prezent, deoarece este, de multe ori, și mult mai afectată.

De la seniori am învățat să-mi șlefuiesc stilul și, foarte important, cum să tratez situațiile complicate cu diverși oameni.

Top personal reclame

Nu știu dacă sunt top 3 reclame din toate timpurile, dar primele care îmi vin în minte sunt:

1. Save the Children – Most Shocking Second a Day

2. Momondo – The DNA Journey

3. Coca Cola Zero 'Skyfall' - Unlock the 007 in you (pentru ideea simplă și execuția minunată)

Nivelul reclamelor din Romania

Un singur lucru: nu avem tupeu. Clienții din România încă își doresc să mulțumească pe toată lumea și să facă din toată țara un singur target, de aceea vedem atâtea idei la TV care ar fi putut fi bune, dar ne apar în versiunea cea mai blând posibilă. Suntem o țară în care încă se lucrează destul de ieftin și chiar cred că s-ar putea face mai multe cu un buget ok, dacă și clienții ar avea puțin habar de publicitate și și-ar asuma niște decizii mai cu ovare.