[Gif Art] Daian Man: Arta îmi este a doua natură, pe care o pot manifesta cel mai ușor ‘mutând’ pixeli

Gheața a fost spartă, artiștii au început să se înscrie la Uninterrupted GIF Festival by glo, efervescența jocului artistic prinde ritm și așa începe să se formeze prima galerie colectivă de Gif Art din România. Daian Man a știut de la primul paragraf al briefului că va participa la marea provocare digitală lansată de glo. Doar arta și pixelii sunt a doua lui natură. Dacă se pornește să vorbească despre gif, Daian nu se mai oprește:

Dacă o poză e cât o mie de cuvinte, atunci un gif e cât o mie de cuvinte clare și specifice care pot la rândul lor da naștere unui număr infinit de cuvinte.

Sunt mini bule de universuri încastrate într-un loop temporal infinit, și asta le dă un caracter nestemat.

Și toate universurile acestea infinite așteaptă să fie înscrise în competiție. Despre menirea gif-ului și evoluția artei, întâlnirea lor din aceste vremuri, subconștient și creație vorbim cu Daian în rândurile de urmează. E doza noastră de inspirație pentru weekendul acesta.  

Biografie pe scurt

Long story short, mă cheamă Daian Man, am 25 de ani, vin din Sovata, și am realizat de la vârsta de două zile și câteva ore că arta e viață și că viața e artă. 

Long story long, primul lucru pe care ochii mei de nou-născut l-au văzut (înafară de fețele părinților), a fost Mercedes-ul Roșu din 1977 al lui tata. În subconștientul meu imaginea aia a rămas salvată pentru totdeauna în folderul artă, care rulează pe sistemul de operare ‘viață’.

Da, vin de-acolo unde e frumoasă fata, unde e bună înghețata, unde a făcut Nicu armata și practic orice rimă în ‘ata’. 

Începuturile în artă

Încă din momentul în care am putut să țin un creion în mână și să-mi utilizez funcțiile motrice care ne disting de pisici, și de majoritate animalelor, am început să desenez. 

Am încercat într-un fel sau altul să redau prin registrul meu stilistic proaspăt format imaginile care-mi bombardau realitatea. La început majoritatea desenelor arătau ca niște ouă cu roți. Cu timpul am început să le înțeleg fizica și geometria, anatomia și sublimul.

După mult timp petrecut iubind, muncind și visând (și poate puțin plângând) am ajuns într-un punct bipolar, în care arta îmi este cumva a doua natură, pe care o pot manifesta cel mai ușor ‘mutând’ pixeli. 

Provocarea Uninterrupted GIF Festival by glo 

Primele gânduri și impresii le-aș sumariza într-un screenshot, ca să mă revanșez pentru răspunsurile lungi de mai sus. Instant Match dacă am fi fost pe Tinder. 

Pe lângă faptul că mi-a fost recomandat de unul dintre ‘brothers from another mother’, aș putea spune că încă după primul pragraf știam că voi participa. Pentru că ceva în mine îmi spunea că ’așa era să fie' - la nivel cuantic.

Dar ca să mă îndepărtez puțin de retorica cosmică, și să mă întorc cu picioarele în realitatea istorică în care trăiesc, am fost convins instant de conceptul unei galerii de artă dedicată gif-urilor, pentru că era ceva ce-mi plutea prin minte de ceva vreme încoace.

Punctul de pornire 

Aveam imaginea aia în cap încă de anul trecut din vară, când mi-am imaginat-o sau poate chiar am văzut-o pe undeva pe la Unirii în trafic. O simțeam cum mă sâcâia timp de câteva luni în străfundul subconștientului, dar știam că nu o pot materializa până când nu o pot transforma în ceva mai mult decât suma aparențelor ei. 

Etapele de creație 

După perioada de incubație de care v-am scris mai sus, pe data de 21 mai, m-am decis să deschid în sfârșit fișierul ăla care zăcea de prea mult timp în același loc pe desktop, și am început să mut pixeli, și să desfac din cojile de ceapă din subconștientul meu, puțin câte puțin, până să ajung în cele din urmă la ceea ce credeam că va fi forma ei finală.

Abia după două zile, în secunda în care am citit titlul articolului de pe IQads am înțeles că lucrarea mea nu era gata.

Brieful

Ceva-mi spunea că pentru ca lucrarea mea retro-futuristă să poată surprindă un univers sci-fi ar fi avut nevoie de o cireașă pe vârf. Ei, iată că cireașa s-a materializat sub forma ‘halo-ului’ glo, care m-a dus cu gândul instant la o interfață AR futuristă, perfectă pentru un joc ‘Next Level’. Pentru mine asta e ‘Forever Fresh’.

Dificultăți

Toată lucrarea a fost gândită în full color, dar abia în ultimul ceas, am transformat-o în alb negru. Și sincer nu-mi regret decizia, pentru că astfel, fluorescentul halo-ului reușește să transmită și mai bine vibe-ul retro-futurist. 

Ce transmiți juriului

Sincer aș vrea doar să-i întreb și pe ei ce văd, la fel cum o fac când întorc ecranul să le arăt oamenilor de lângă mine câte ceva. Vreau să le văd reacția aia inițială. E un moment sublim pentru mine. 

Ce ai vrea să știe publicul

Aș vrea ca publicul să vadă infinitatea posibilităților care se ascund mereu în fața ochilor noștri și în străfundul subconștientului, și să trăiască câte puțin, în fiecare dintre cele care le stârnesc lor acel sentiment electrizant care-i desparte de condiția realității lor actuale.  

La intersecția artei cu digitalul

Sincer eu le văd pe amândouă ca fiind un tot unitar. Încă din momentul în care am început să scrijelim cu cărbuni pe pereții peșterilor, noi oamenii ne-am folosit de extensiile ‘tehnologice’ pentru a ne construi și transforma în permanență realitatea, și pentru a ne transpune trăirile în artă.

Nu văd de ce nu am face asta și azi. Eu unul, mă consider norocos ba chiar privilegiat, că trăiesc în era în care ‘extensiile’ mele tehnologice nu sunt limitate doar la cărbuni și peșteri. 

Lucrările lui @didithefool pe Insta

Menirea gif-urilor

Dacă o poză e cât o mie de cuvinte, atunci un gif e cât o mie de cuvinte clare și specifice care pot la rândul lor da naștere unui număr infinit de cuvinte. Sunt mini bule de universuri încastrate într-un loop temporal infinit, și asta le dă un caracter nestemat. Până și simplul fapt că le putem utiliza atât ca medium de comunicare cât și ca mijloc de exprimare artistică, reprezintă din punctul meu de vedere dovada că gifurile își merită pe deplin locul în istoria umană colectivă.

Cred că nu mai are rost să vorbesc despre cât de des le folosesc, dar aș vrea să închei prin a spune că simt că trăim într-o nouă eră a Renașterii și că gifurile sunt atât pânzele cât și marmura cu care ne putem cerceta și materializa subconștientul. 

[ vezi brief-ul competitiei glo Uninterrupted GIF Festival ]
Toate informatiile, inainte de a te inscrie in competitie, le poti citi aici.