[Start in creatie] Mircea Gheorghe: Mereu am văzut generația mea ca pe o generație de test

Reclamele de la noi ar trebui să fie axate mai mult pe fun, crede Mircea Gheorghe, art director la Heist Industries, partener de echipă cu Tiberiu Ivan. E o parere comună în rândul generației sale. Mircea studiază designul la UNARTE și spune că stilul lui este unul tehnic și se bazează pe linii și hașuri alb-negru, inspirate din graffiti. În cei 3 ani de când face design, cel mai important pentru el a fost să învețe să nu subestimeze un brief și să nu se concentreze pe mai multe idei în același timp.

”Principiul după care mă ghidez, atât atunci când creez, cât și eu ca persoană e să nu reproduc ce văd la alții, să nu copiez. De asta mi-e și cel mai frică și tot de asta evit să mă inspir de multe ori.”

Când întâmpină blocaje de idei, primul lucru pe care îl face este să se deconecteze, pe cât posibil, de proiect, iar dacă asta nu functionează, încearcă să găsească latura amuzanta. Povestim cu el, în continuare, despre cum a intrat în industrie, despre cum se raportează la seniorii din agenție și de unde se inspiră.

Prima întâlnire cu publicitatea

Prima întâlnire cu publicitatea am avut-o acum vreo 7-8 ani în momentul în care am făcut pregătire pentru a intră la secția de design de la UNARTE. Pe parcursul pregătirii am realizat că-mi place graphic designul, iar de-a lungul anilor mi-am dat seama că aș vrea să fiu art, după ce am înțeles mai bine termenul. Primii pași în direcția asta i-am făcut, dacă nu mă înșel, cu un an sau doi înainte de a aplica la facultate. Eram supărat că nu-mi găsesc tricouri cu grafici care să-mi placă, așa că m-am documentat și am aflat că pentru a face grafici de tricouri îți trebuie Illustrator. Am învățat destul de rapid programul având în vedere că mă jucasem de ceva ani buni cu Photoshop-ul. Ce-i drept am făcut destul de multe schițe, pe unele le-am și vectorizat, dar nu am printat nimic până acum.

Intrarea în industrie

Perioada de căutări nu prea a existat pentru mine fiindcă tot timpul mă pregăteam, mă încurajam, că trebuie să fac pasul spre a lucra în domeniu, dar niciodată nu am dus până la capăt asta. Tot timpul lăsam pe altă dată trimiterea CV-ului și niciodată, nici măcar acum, nu am reușit să-mi fac un portofoliu. Am intrat în industrie în anul 2 de facultate, atunci când cei de acolo au introdus practica obligatorie în timpul anului. Pe atunci, profesorul de atelier, Carla Szabo, ne-a tot dus prin diverse locuri în care se “practica” designul. Unul dintre aceste locuri a fost Heist Industries, iar eu am ales să fac practica aici, deoarece am vrut să fac design graphic mai degrabă decât design de produs. Singurul sfat pe care l-aș putea da celor care trec prin asta e să nu amâne nicio decizie, să nu se culce pe o ureche. Dacă-ți dorești cu adevărat să faci un anumit lucru, destinul te trage în direcția aia indiferent daca-l ignori sau nu.

Studii

Am terminat liceul de arhitectură și urmează să termin anul acesta și designul la UNARTE. Pot spune că baza teoretică din liceu nu a contat deloc, iar ceea ce am învățat în facultate contează destul de puțin. Am fost mai mult autodidact, iar tot ce am învățat înainte de a mă angaja în domeniu a fost de pe forumuri și de pe almighty Youtube.

Așteptări

Nu am avut așteptări, fiindcă sunt genul de persoană căreia nu-i place să-și creeze așteptări. Ce mi s-a confirmat e faptul că e un domeniu mișto, liber, caterincă, iar ce mi s-a infirmat a fost faptul că nu faci o campanie de unul singur, de la zero, ci ești de multe ori doar o rotiță mică în mecanism. Încă nu am avut suprize sau poate că nu le-am conștientizat încă.

Primul proiect

Primul proiect la care am lucrat: niște bannere pentru campania “Gusturi Românești”.

Primele greșeli

Primele greșeli… cred că prima greșeală a fost să nu fiu atent 100% la briefurile ce mi se dau, să le citesc pe diagonală, să citesc doar ce mi se cere să fac. Asta m-a învățat să fiu mult mai atent și să mă concentrez pe ceea ce mi se dă.

Provocările

Cea mai grea parte a fost să îmbin facultatea cu munca astfel încât să nu pierd pe nicio parte nimic.

Stilul tău

Modul meu de a desena înclină către zona tehnică, e format mai mult din linii și hașuri (detest să pictez), alb-negru. În schimb îmi place foarte mult graffiti-ul, am încercat prin liceu de câteva ori, iar în rest m-am rezumat la a-mi pune ideile doar pe foaie. Îl admir foarte mult pe artistul francez PEZ și grupul brazilian OSGEMEOS. Principiul după care mă ghidez, atât atunci când creez, cât și eu ca persoană e să nu reproduc ce văd la alții, să nu copiez. De asta mi-e și cel mai frică și tot de asta evit să mă inspir de multe ori.

Blocajele de idei

Le depășesc simplu: iau o pauză și încerc să mă deconectez total de la proiectul la care lucrez. Încerc să uit pentru moment de tot ce ține de acel proiect, ca și cum n-ar exista. Dacă îmi e greu să fac asta în momentul ăla, încerc să glumesc cât mai mult pe seama subiectului, să fac caterincă, fiindcă mi s-a întâmplat de nenumărate ori ca din caterincă să vină idei bune.

Inspirație

Mă inspiră natura, mediul înconjurător, chiar și jungla de beton, iar ca mentor, în primul an de muncă, mi-a fost Marius Rizopol. M-a și inspirat într-o oarecare măsură, dar cel mai important pentru mine a fost momentul în care mi-a spus să mă focusez pe o singură idee și să nu încerc să mă împrăștii pe mai multe idei când creez.

Creativitatea

Pentru mine, creativitate înseamnă să reușești să faci din nimic ceva.

Generația ta

Mereu am văzut generația mea ca pe o generație de test. Fiind un tip introvertit am încercat mai mult să ascult punctele de vedere ale seniorilor și să le trec prin propriul filtru, deoarece consider că am ce învăța de la persoanele cu mult mai multă experiență decât mine. Ce simt că aduc nou e gândirea pe care mi-am format-o în cei 3 ani cât am studiat designul de produs. Consider că modul în care m-am format este un mod mult mai practic, mai matematic.

Reclame preferate

Reclamele sau “battle-urile” dintre Pepsi și Coca-Cola din anii ’80-’90. Reclamele de la Unirea, cele cu Dorel. Mi s-au părut cele mai tari reclame ever, caterincă de șantier pe care o vedeam în fiecare zi la televizor. Reclama aia mi se pare relevantă și azi. Nu în ultimul rând și reclama „Got Milk”, cea cu tipul în muzeu sau depozit.

Nivelul reclamelor din România

Consider că ar trebui să fie mult mai mult axate pe fun, să nu mai fie toate serioase și să nu mai vedem atâtea reclame la medicamente sau macar să fie mai amuzante. Mi se par depresive majoritatea reclamelor prin seriozitatea pe care încearcă să o expună.