Urcati-va pe cai verzi, dar in loc sa va aventurati pe pereti, va propunem altceva: o calatorie in lumi neprevazute si neasteptate, care apar doar la ocazii speciale. Cum ar fi intalnirea dintre arta si gif din Marea provocare digitală. S-a dat startul înscrierilor la Uninterrupted GIF Festival by glo. Creatorii romani sunt asteptati sa schimbe, sa inoveze, sa creeze si sa se inscrie in competitie.
Si ca drumul spre creatie sa fie mai usor, aducem si inspiratie. Alex Nimurad, artist & designer, membru al juriului Uninterrupted GIF Festival by glo, povestește despre propriile sale începuturi în artă și design, aduce sfaturi și insighturi pentru participanți, vorbește despre noul val de creatori români. Alex este si posesorul unui cont GiPHY cu 350 de milioane de vizualizări. Cum împacă el arta cu gif-ul si creatia cu digitalul, cititi mai jos.
Sfaturi & insighturi pentru participanti
Daca fac ceva, sa faca sa fie distractiv (pentru ei in primul rand), aspectuos sau frumos, armonios cromatic si, pe cat se poate, diferit de orice au mai vazut (desi la ultima e foarte foarte greu).
Sa aiba curaj sa faca ce vor ei si nu ce ne-am astepta noi sa vedem; sa nu o ia personal daca nu castiga pentru ca e doar o competitie, iar noi juriul suntem doar oameni :).
Fiind o competitie, trebuie sa fie castigatori si necastigatori. Dar daca reusesc sa faca ceva ce ar fi suficient de bun cat sa puna la portofoliu, au castigat deja ceva, ca sa nu mai zic de experienta in sine care e folositoare indiferent de nivelul profesional la care te afli.
Eu sunt atent la tehnica. Un artist cu tehnica, care stie teoria culorii sau care poate folosi in munca sa contemporana lectiile de arta clasica se vede si se diferentiaza de marea masa.
Integrarea glo in lucrari
Poate fi de la o integrare la nivel de concept, la o integrare prin grafisme, pana la una clara. Fiind totusi un produs branded, ar trebui sa te prinzi usor despre ce e vorba, astfel incat sa nu ajunga sa fie ca o ghicitoare.
Asteptari
Sper sa vad chestii mai bune decat putem noi sa facem ;)
Scurta istorie personala
Primul moment formator si esential pentru cine si ce sunt azi ar fi liceul si profa de desen. Am facut Liceul de Arta din Ploiesti si am avut norocul de a o avea ca profesoara pe doamna Rita Badulescu. Un om extraordinar de bun, cu un umor fantastic, o educatie exemplara si un profesionist impecabil. Ne-a fost profa de desen, dar pentru ca aveam un prof de pictura care nu isi dadea deloc interesul pe educarea noastra, dumneaei a avut initiativa de a ne invata si de a ne indruma si la pictura. Am invatat de la dumneaei o multime de chestii pe care inca le pastrez cu mine.
O alta etapa importanta a fost facultatea. Prima, cea de arhitectura, m-a ajutat sa fiu disciplinat, sa inteleg cum sa transform un concept abstract in ceva palpabil si functional, astfel incat sa nu fac lucruri fara un substrat, o explicatie logica sau fara coerenta. A doua, cea de arte decorative si design, m-a ajutat sa fiu echilibrat, sa am curaj sa cred in ce fac, sa stiu ce informatie sa absorb si ce sa las sa treaca si sa iau lucrurile mai relaxat si mai nepersonal (prin puterea antiexemplului :))
In tot timpul asta am lucrat, pentru ca un alt lucru esential si formator pentru mine a fost sa imi fie foarte clar ca pentru a realiza ceva depinde in proportie de 80% doar de mine.
Primul job real pe care l-am avut a fost in 2007. Era prima data cand eram platit si tratat ca un om intreg. A fost si prima data cand mi-am dat seama ca ceea ce voiam sa fac nu era ce imi doream in realitate. Era o reclama, animatie de vreo 40 de secunde pentru Orange. Pana atunci eram aproape sigur ca animatia e ceea ce vreau sa fac... dar surpriza!!!, mi-am dat seama ca e de fapt ilustratia cea care imi place, iar repetitivitatea animatiei analoge nu e pentru mine.
Am trecut prin mai multe agentii, mai mici, mai mari, locuri in care am invatat o multime de chestii despre comunicare, despre mine, despre cum se raporteaza oamenii la ceva flashy si multe altele. Am avut norocul sa lucrez cu Razvan Capanescu, un alt om pe care il admir foarte mult din punct de vedere profesional. Il consider un alt mentor si nu doar pentru creativitatea pe care o are, dar si pentru empatia extraordinara si pentru talentul pe care il are de a crea in jurul sau cele mai faine grupuri formate din cei mai misto oameni.
In 2014 am avut contact cu peisajul creativ din Londra, prin participarea la London Fashion Week, International Fashion Showcase si am tanjit destul de mult dupa acea realitate londoneza. Acolo arta, artistii si mai toti creativii sunt luati in considerare ca fiind parti esentiale ale societatii. Sunt pretuiti si respectati, chestie care la noi abia daca incepe sa se dezvolte.
Prin 2018 am iesit din agentie, am inceput sa lucrez direct cu un brand de entertainment. Am reusit sa imi echilibrez balanta munca-timp personal si am fost mai productiv ca niciodata in proiecte de ilustratie.
Managerul cu care am lucrat timp de doi ani m-a invatat o gramada de lucruri, dintre care doua m-au dat pe spate pentru cat de simple si adevarate sunt: prima este ca ceea ce facem noi trebuie sa fie distractiv/fun pentru ca nu salvam vieti, de aceea sa nu mai fim asa incordati si inclestati si sa nu mai facem din tantar armasar; a doua e ca oamenilor (necunoscuti) le pasa de ceva legat de tine in aceeasi masura in care tie iti pasa despre ei - adica deloc :)) - de aceea fa chestii faine fara sa iti pese de reactii nasoale, de critici sau de excludere.
Inca o chestie excelenta pe care am invatat-o lucrand cu oameni din alte tari (chestie care m-a ajutat foarte mult sa am mai multa incredere in mine) este ca atunci cand ei te angajeaza o fac pentru ca au incredere in tine ca specialist/profesionist ca iti faci treaba cum stii tu mai bine. Nu iti dau feedback, ci iti cer parea si o iau in considerare. Simti ca lucrati impreuna intr-o echipa si ca scopul e acela de a face cel mai frumos produs/proiect. Este extraordinar de reconfortant si de empowering cand lucrezi cu cineva care se raporteaza la tine de la egal la egal versus mentalitatea locala.
Ce se intampla in arta din Romania in 2020
Arta in Romania e fantastica! Sunt o multime de artisti pe care ii admir sincer si sunt cativa pe care ii invidiez in cel mai pozitiv fel, pentru ca sunt mult mai buni decat mine :)) Imi place ca agentiile incep din ce in ce mai mult sa propuna artisti locali, imi place ca brandurile sunt dispuse sa lucreze local si imi place la nebunie ca multi dintre artistii de aici sunt comparabili cu nume mari, internationale. Totusi mi-as dori sa fim mai uniti ca breasla, sa ne sustinem reciproc pentru ca suntem totusi o mana de oameni.
Un cliseu care ma deranjeaza e acela legat de impresia generala referitoare la artisti. Termenul e inca folosit peiorativ. A fi "un artist" este egal cu a fi usor aerian, deconectat de realitate, naiv si lenes. Realitatea e atat de departe de modul asta de a privi; artistii sunt determinati, inteligenti, empatici, perseverenti si deosebit de muncitori. Altfel nu ar reusi sa traiasca cu fee-urile mici pe care le primesc, proiectele rare si lipsa de respect cu care se confrunta deseori.
Intersectia artistilor romani cu digitalul
Cred ca e esential sa fie conectati la digital. Publicul este mutat in digital si acolo petrece multe ore pe zi. Cred ca artistii stau bine la capitolul asta, judecand dupa numarul mare de conturi de Instagram pe care le stiu. No worries there :))
Schimbari in relatia public - arta
Cred ca mai e loc de imbunatatiri, tine de artisti sa invete sa comunice mai clar, mai simplu, mai direct, iar de public tine sa ne urmareasca. Like&Follow! :))
Menirea gif-urilor
Da, am un cont pe GiPHY la care am depus minimum de efort (am facut doar 24 de gif-uri) dar a ajuns la 315 milioane de views. Ce am facut eu este deseori folosit in Instagram Story, in widget-ul de GIF (unde poti gasi stickerele mele cautand "nimurad"), de aici numarul mare de views.
Eu le folosesc deseori in IGstories, in iMessage, sau in orice tip de mesagerie imi permite. Am inclusiv o tastatura pentru telefon cu gif-uri integrate.
Cred ca ajuta foarte mult comunicarea digitala/virtuala sa fie mai expresiva pentru ca intr-un mesaj nu poti avea ton al vocii, expresie faciala sau gesturi (cum are comunicarea fata-n fata). Cum ai putea exprima ca un "Hahahaha!" e un ras ca atunci cand iti dau lacrimile, daca nu prin ceva reprezentativ? Sau cum ai putea exprima ca esti plictisit de moarte?
[ vezi brief-ul competitiei glo Uninterrupted GIF Festival ]
Toate informatiile, inainte de a te inscrie in competitie, le poti citi aici.