Stii ca esti animator cand incepi si iti termini ziua cu dribbble.com. Sau cand creezi un serial, in carantina, despre o musca. Apropo de carantina, lui Madalin Dragnea ii plac animatiile, pentru ca timpul poate fi inghetat. Sau pentru ca din biroul din care lucrezi, poti trimite un personaj la capatul lumii sau pe o alta planeta. Plus, ca poti sa iti alegi si un nickname, in cazul lui, Mad.animator.
”Chit ca este o animatie, un site, un branding, o ilustratie sau o campanie, un design bun este dat intotdeauna de povestea din spate, este functional si serveste povestii, nu invers.”
Pentru Madalin, drumul a inceput cu un curs de web designer, apoi cu un job la Webstyler ca junior developer. Doar ca nu facea doar asta, ci se aventura sa rezolve si mici briefuri de creatie. Apoi, aventura a devenit serioasa si Madalin a devenit graphic designer si art director.
Dupa 6 ani in agentie, a urmat o experienta pe cont propriu, alaturi de alti doi colegi, care s-a numit studio Vână. Aici a lucrat pe digital, branding, ATL, productie, si, mai ales, animatie. Dupa inca 4 ani, Madalin a venit la Publicis, unde lucreza si in prezent pe conturi precum Coca-Cola, Kinder sau Orange.
Povestim cu el, in continuare, despre fiecare experienta, fara sa omitem si izolarea recent incheiata.
Starea de spirit in izolare
Mi-e super greu. Nimeni nu cred ca este facut sa stea atata timp izolat. Am noroc ca ma tin ocupat musca si paianjenul din serialul pe care l-am inceput in carantina. Imi iau multa energie din proiectul asta si din pauzele date de baiatul meu de un an jumate, care trage de mine din ora in ora sa ne jucam pe covorul din living.
Recomandari
De dat sfaturi este foarte usor, insa foarte greu de facut, mai ales cand stai de atata timp acasa, ai o gramada de lucrat si poate si un copil sau doi pe langa tine. Dar, si mai dificil cred ca este pentru cei care stau singuri in izolare. Desi te intrerupe des din munca, un copil te ajuta mult sa te deconectezi.
Personal, fantana nesecata a stirilor m-a inspirat mereu, nu doar in carantina. De fiecare data cand apare o stire mai iesita din comun sau un subiect foarte discutat incerc sa aterizez si eu cu o contextuala animata. De exemplu, uite o animatie facuta de 1 mai:
Sau, imediat dupa ce am intrat in carantina si am observat ca oamenii nu o respecta.
Primul lucru dupa carantina
Vreau sa-mi sun prietenii si sa organizam un meci de fotbal. Faceam asta de doua ori pe saptamana si ma ajuta foarte mult sa ma deconectez de la toata rutina si stresul de zi cu zi. Era o gura de aer pentru minte si imi lipseste foarte mult.
Perioada de cautari
Pai, dupa ce am facut un curs de web designer pe la inceputul lui 2007 am inceput sa imi caut de lucru. Am mers la foarte multe interviuri si le picam pe motiv ca nu aveam experienta. Incepusem sa aplic si la alte job-uri cu speranta ca, la un moment dat, voi ajunge sa fac ce imi doresc. Am lucrat, pe rand, la un depozit de calculatoare unde mi s-a spus ca voi fi operator pc si de fapt impachetam mouse-uri. Am fost angajat la o firma de DTP, unde am crezut ca voi lucra in Photoshop si Corel, dar de fapt caram toata ziua materiale imense de printat. Apoi, am lucrat cateva luni la un magazin de haine, timp in care mergeam in continuare la o gramada de interviuri.
Toate experientele astea m-au facut sa imi doresc si mai tare sa-mi gasesc locul. Dar, cel mai mult am invatat de la primul job, cand, pe la 19 de ani, i-am cerut lui tata bani de buzunar si m-a luat cu el sa lucrez in constructii. Atunci am realizat cat de greu se fac banii si cat de important este sa fac ceva ce imi place. Ii multumesc si acum ca m-a luat cu el.
Primul job in publicitate
Nu stiam foarte multe despre publicitate. Stiam doar ca vreau sa fiu web designer si Webstyler avea deschis un post de junior front-end developer. Se pupau cerintele cu portofoliul facut la cursul de web design si am aplicat. Dupa zeci de refuzuri in aproape 2 ani, nu aveam sperante foarte mari ca ma vor angaja. Cand m-au acceptat nici nu m-a interesat cati bani mi-au dat, eram disperat sa invat si constient ca asta era cel mai important castig. La interviuri eram la fel de speriat pe cat eram de entuziasmat. Vorbeam cu "dumneavoastra". Si acum rad de mine fostii colegi.
Switch-ul catre creatie
Inca de la inceput colegii m-au simtit ca am inclinatie catre creatie si imi dadeau brief-uri mici. Faceam si front-end si creatie, avand impresia ca le voi face pe amandoua foarte bine. In momentul in care m-am si maturizat putin, am realizat ca trebuie sa aleg intre ele si am luat-o fericit de la capat in departamentul de creatie, unde am fost graphic designer si la foarte scurt timp, art director. A fost o provocare destul de mare lucrul in echipa cu un copywriter, insa am avut noroc de Alexandra Horvath, care avea acelasi drive ca si mine. Am crescut mult impreuna in perioada aia.
Anii petrecuti la Webstyler
Unii dintre cei mai misto ani ai mei. Am dat peste oameni foarte deschisi, care isi luau timp sa imi explice cand ii intrebam 100 de lucruri pe minut, indiferent ce deadline aveau pe proiectele la care lucrau.
Formam o echipa foarte inchegata si asta ne permitea sa luam multe premii Internetics si Golden Drum. Cateva dintre campaniile premiate au fost: Fotbal Adevarat (Timisoreana), Nae n-are aer (Pfizer), Vezi dincolo de limite (Dolce Sport). In 2010 luam si titlul de “Agentia deceniului” la Internetics. Dar, cele de care imi aduc aminte cu cel mai mare drag, desi au fost campanii mai mici, au fost: “Outlander Adventure”(Mitsubishi), "Mircea Merge mai departe", in care l-am ajutat pe Mircea Campeanu sa adune bani pentru proteze si "Mustalicious", acea campanie pe care orice publicitar o face o data in viata si in care trebuie sa fie si actor si executant pentru ca nu prea e buget. Daca tot o sa umplu articolul asta cu gif-uri, uite mai jos unul si din campania asta.
Studioul Vână
Dupa 6 ani in care am trecut prin doua departamente, am simtit nevoia unei provocari si mai mari si am luat-o pe cont propriu impreuna cu alti doi colegi, Anca si Horia Manolache (omul de la care am invatat cele mai multe lucruri). Am pus in aceeasi oala toti clientii pe care ii aveam pe freelance si asa s-a nascut Vână. Aici am experimentat tot ce se putea. Am facut din inertie digital, dar am facut si branding, putin ATL, productie si animatie. Ne-am oprit la animatie pentru ca ne placea tuturor cel mai mult. Cea mai misto poveste din perioada aia a fost momentul in care Adéle Coulldon a venit in studioul nostru tocmai din Franta, pentru un internship de animatie. La finalul internship-ului, pe care l-a si prelungit cu inca doua luni pentru ca i-a placut foarte mult (asa a zis ea), a terminat un proiect de animatie care a fost proiectat si la festivalul de animatie Anim'est, in 2018.
Cu Horia si cu tata. Zugraveam noul birou Vână (o camera de 10 metri patrati).
Am facut ce am facut si tot pe șantier am ajuns
Venirea la Publicis
Prin 2018, dupa 4 ani de Vână si imediat dupa ce am aflat ca voi fi tata, am simtit nevoia stabilitatii financiare. Cea mai simpla solutie a fost sa ma angajez, cel putin pentru o perioada. In topul agentiilor recomandate de prieteni a fost si Publicis. Cum imi doream sa invat si ATL mai bine, am ajuns la ei. Tin minte ca mi-a fost foarte greu sa ma reobisnuiesc cu modul de lucru din agentie, dar am avut noroc si aici de oameni misto, care mi-au facut acomodarea mult mai rapida.
Sunt bucuros sa fac echipa cu Ana Maria Taralunga si tragem impreuna pe Coca-Cola si brand-urile ei, pe Kinder si niste Orange. Insa, faptul ca stiu si digital si animatie imi permite sa ciugulesc proiecte aproape de la toate brand-urile agentiei. La Publicis, campaniile regionale mi s-au parut cele mai interesante si rewarding, desi au fost proiectele cu cea mai mare presiune. In categoria asta ar intra Fuzetea 2019 si Fuzetea 2020. Ambele campanii au fost sau inca sunt prezente in 27 de tari.
Alte proiecte la care m-am distrat au fost Coca-Cola Summer Cans si Kinder Martisor. Dar, chestia de care sunt cel mai fericit este faptul ca Publicis mi-a sustinut un mic program/experiment de crescut art directori. Astfel, am recrutat un intern, Diana Maftei, care acum este junior art-director si de care sunt foarte mandru.
Principii de design
Povestea si stilul animatiei decid si stilul ilustratiei. De obicei, in cazul meu, este unul foarte simplu pentru a fi usor de animat. Cu cat ilustratia este mai simpla cu atat mai mult te poti concentra la poveste, la principiile animatiei si credibilitatea personajelor. Chit ca este o animatie, un site, un branding, o ilustratie sau o campanie, un design bun este dat intotdeauna de povestea din spate, este functional si serveste povestii, nu invers. Story is King.
De exemplu, povestea luminitelor de Craciun din Bucuresti. Stilul ilustratiei si animatiei este extrem de simplu, dar are o poveste buna si functioneaza an de an.
Complexul paginii goale
In perioada Webstyler, mi-era tare frica de facut vizualuri de la 0, asa ca ma inscriam la concursuri de foto-manipulare (las mai jos cateva lucrari care au si castigat) si nu de putine ori veneam acasa de la birou, dupa care stateam pana la 4, 5 dimineata sa termin lucrarile, chiar si in cursul saptamanii. Lumea nu intelegea de ce fac asta pentru ca nu castigam bani, dar stiam ca pentru mine este o investitie foarte mare.
8 ani mai tarziu, skill-urile deprinse de atunci, cumulate cu faptul ca puteam face schite de art direction foarte apropiate de produsul final au convins clientul regional Fuzetea sa anuleze contractul cu un studio din Milano si sa faca post-productia vizualurilor din 2020 direct cu mine, ceea ce este o confirmare foarte mare pentru un art director.
La fel, m-am batut cu demoni si inca o fac cand este vorba de ilustratie sau animatie. Cu cat devii mai confortabil cu iesitul din zona de confort, cu atat iti va fi mai putina frica de pagina goala. Suna cliseic, dar nu prea exista alta solutie.
Primele animatii
Miscam lucruri si texte de la stanga la dreapta prin postari si sute de bannere inca din vremea Webstyler, dar asta nu poate fi numita animatie. Am descoperit animatia pe bune, animatia de personaj, toate principiile ei si ce presupune o poveste animata abia acum 4, 5 ani. Din momentul ala am luat-o un pic razna dupa animatie si mi-am dorit sa fac doar asta. Asa a aparut mad.animator.
Sunt cateva lucruri care ma atrag foarte tare la animatie. In primul rand, poti ingheta timpul. Actiunea serialelor de genul Simpsons sau South Park se intampla in aceeasi perioada timp de zeci de ani, personajele nu imbatranesc. Altul ar fi ca poti spune o poveste in infinite stiluri si nu esti constrans de spatiu. Din acelasi birou unde lucrezi poti duce un personaj la capatul lumii sau pe o alta planeta.
Acum, in pandemie, animatia a fost salvatoare si s-a vazut in numarul de spoturi animate. Sa o faci nu ai nevoie de echipe de filmare de zeci de oameni, locatii, actori sau garderoba. Inca un lucru interesant este ca o animatie buna isi pastreaza valoarea in timp. O data ce o pui in portofoliu poate fi la fel de buna peste 50 de ani, pe cat este acum. Un site sau o campanie pot fi out dated peste 2 ani si nu mai sunt relevante pentru portofoliu.
De invatat, am invatat singur. La asta se adauga si cercul de prieteni/colegi carora le-am cerut mereu feedback si le super multumesc cu ocazia asta. Se stiu ei care sunt si le dedic gif-ul urmator:
Stil de lucru
Trebuie sa iti setezi povestea si scenariul foarte bine dinainte, apoi faci un storyboard pentru a-ti mai putea permite modificari. Poti face si un animatic pentu a seta timing-ul, dar, dupa ce ai trecut la ilustratie si animatie este foarte greu spre imposibil sa mai schimbi lucruri.
Faptul ca lucrez in After Effects imi mai permite si o oarecare spontaneitate de care profit. E mai usor sa faci modificari in timpul lucrului atunci cand animezi in programe care iti permit setarea key-frame-urilor decat atunci cand faci animatie frame by frame, unde desenezi fiecare cadru si e al dracului de greu sa mai modifici ceva.
Rigging facut cu ajutorul add-on-ului de After Effects "Joysticks and sliders":
Promovare
Cel mai activ sunt pe facebook si Instagram. Dar, de ceva timp, mi-am facut cont si pe tik tok, unde sunt surprins de cat de repede poti creste daca ai continut original. Serialul cu musca l-am gandit special pentru tik tok. Las aici ultimul episod.
Multa lume ma trage de maneca daca nu postez ceva mai mult timp, ceea ce ma bucura foarte tare. Altii imi cer tutoriale, ceea ce voi si face in curand.
Animatori preferati
Imi incep si imi inchei ziua cu dribbble.com. Ma inspir foarte mult si de pe instagram si behance. Animatorii preferati sunt Markus Magnusson, Tony Babel, Emanuele Colombo si James Curran (Slim Jim Studios). De la noi ar fi Paul Muresan.
Animatia in Romania
Exista foarte multa cerere de content animat. E un spatiu foarte bun de exploatat, dar si extrem de greu. De-asta am toata aprecierea pentru Creative Monkeyz care s-au incumetat sa faca Robotzi. Au fost o inspiratie foarte mare pentru mine atunci cand au aparut. Dupa ei au inceput sa apara mai multi, dar nu s-a acoperit cererea de animatie. Nici pe departe.
Apreciez foarte mult si ce face Anim'est. Pe langa festival, unde exista si competitia romaneasca, an de an ei organizeaza si workshop-uri de animatie atat pentru copii cat si pentru cei mari.
Foarte multi din noua generatie invata singuri, de pe Youtube. Primesc des mesaje de la pusti de 13, 14 ani care imi cer parerea despre animatiile lor si sunt uimit de ceea ce vad. Eu la 14 ani nu stiam decat sa bat mingea in fata blocului.
Zilele trecute am vazut si niste lucrari foarte misto de master si licenta ale unor studenti. Sunt foarte increzator in viitorul animatiei de la noi.
Planuri
Vreau sa postez din ce in ce mai des animatii. Sa imi fac timp sa si produc short-urile si micile seriale la care tot scriu.
In viitor, mi-as dori sa dau drumul si la niste clase si tutoriale pe Youtube. Atat de animatie cat si de art direction si design. Mai mult decat orice, imi place sa dau mai departe ce am invatat.
Pentru toti cei care au ajuns pana aici fara sa adoarma las un morcov care a facut-o de mult:
