[Povesti de fotografi] Alina Botica: Este foarte important pentru mine ca omul din fata aparatului sa aiba incredere in mine

Poate ca unii au povesti sofisticate despre cum si-au ales cariera. Altii, au povesti simple, cum e si Alina Botica, care a vrut sa se faca fotograf dupa un concediu in Grecia. A invatat tehnica de pe internet, apoi a urmat scoala de fotografie Freelancer. Continua sa invete insa, de la multi fotografi pe care ii urmareste constant, toti din afara tarii.

Este fotograf de portret si boudoir. A creat sesiuni foto terapeutice menite sa incurajeze femeile sa se simta frumoase asa cum sunt ele, indiferent de varsta, forma corpului sau standardele de frumusete pe care le arata mass media. Motivatia ei este sa le ajute sa se (re)descopere si sa-si (re)gaseasca frumusetea autentica.

"Eu sunt o fire deschisa, vesela, zambesc mult, energia mea este una care te invita sa mi te destainui si gasesc usor conexiuni cu subiectii mei."

Inainte de a vorbi despre parcursul ei, am vorbit cu Alina despre perioada de izolare, fotografiile pe care le-a facut de la geam si pictatul pe pietre, care o inspira acum. Apoi, am aflat de la ea despre primul ei aparat foto, stilul ei minimalist si ghidul personal de etica.

Starea de spirit in izolare

Stau in izolare din 8 martie. Starea de spirit e buna in general. Sunt si zile mai putin bune, dar cred ca e normal. Suntem prima oara pusi intr-o astfel de situatie, suferinta e mare si cumva foarte aproape de tine, tot ceea ce stiam si faceam pana acum s-a schimbat si se va schimba in continuare...

Eu meditez, fac yoga, citesc, fac selfie-uri si autoportrete, ma uit la filme si desene animate japoneze, gatesc (mult... foarte mult, hahaham cred ca nu am gatit niciodata atat de mult), beau bere, studiez tarotul si cartile oracol, fac tutoriale de photoshop, ofer mentoring fotografilor...

Fotografii in izolare

Sunt atat de pasionata de munca mea si de ceea ce fac incat nu pot sta departe de fotografie. Folosesc ce am la indemana si de obicei este telefonul. Fac imagini de la geam, am chiar un album in calculator, inceput acum un an sau mai mult, care se numeste „poze de la geamul din bucatarie” si il updatez periodic – am noroc de o priveliste faina. Inca nu l-am urcat pe retelele de socializare, dar cred ca e un moment bun.

Asa cum ziceam si mai sus fac selfie-uri, autoportret, fotografiez si partenerul de viata (cand are rabdare sa stea). Fiind fotograf de portret si boudoir aici e menirea mea, aici e zona mea de inspiratie, aici ma simt bine si in consecinta selfie-urile si autoportretele sunt primele pe lista. Iata cateva care sunt facute si editate cu telefonul... cel mai la indemana in zilele astea.

Asta vad eu pe ferestra:

Inspiratie in izolare

Cartile ma inspira. Acum citesc „Vaduva de safir” de Dinah Jefferies, inaintea ei am citit „Inainte de ploi” scrisa de aceeasi autoare si ma transpun in povestea personajelor, evadez in India – acolo se petrece actiunea cartilor. Invat despre emotii din cartea „Ecuatiile emotionale” de Chip Conley. Ma uit pe pinterest si imi construiesc board-uri care sa ma inspire cand voi putea sa-mi reiau activitatea. Si mai calatoresc in Grecia... cu gandul bineinteles. Eu sunt indragostita de mare si in Grecia imi petrec toate concediile... acolo evadez eu... acum evadez doar cu gandul si imi reamintesc senzatii si trairi uitatandu-ma pe poze. Ascult muzica, invat despre lucrurile care ma intereseaza. Pictez pe pietre.

Recomandari

Recunosc ca detin doar un album de fotografii in format fizic si are legatura cu portretul. In rest Google este atat de mare si vast in momentul de fata incat se poate gasi inspiratie acolo. Studiez foarte mult imaginile online ale fotografilor preferati: Irving Penn, Kara Marie, Sue Bryce, Richard Avedon, Annie Leibovitz, Peter Lindbergh, Ansel Adams, Helmut Newton, Brooke Shaden etc.

Pasiunea pentru fotografie

Am fost intr-un concediu in Grecia si m-am intors cu vreo 2000 de poze si am zis „Ah, iata ce dragut e sa faci poze. Imi place.” Practic tot marea m-a inspirat si de acolo am pornit in aventura asta. Undeva prin 2008 sau 2009 se intampla asta... nu mai tin minte exact.

Primul aparat de fotografiat

Primul meu aparat de fotografiat, cumparat din banii munciti de mine, a fost un Canon Powershot. Un aparat micut pe care l-am luat cu mine in excursia in Grecia. Apoi am facut o scoala de fotografie si mi-am cumparat primul DSLR; un Sony Alpha  si un obiectiv Minolta. Am lucrat cu el in timpul scolii foto si nu-mi mai aduc aminte daca si la primele sedinte foto.

Prima mea sedinta foto platita a fost o sesiune de maternitate. Daca ma uit pe imaginile de la inceputuri  imi dau seama ca am facut cea am putut eu mai bine cu informatiile pe care le detineam atunci. Evident ca, privindu-le acum, ma intreb oare de ce oi fi facut x, y lucru, de ce am livrat x sau y imagine, dar de undeva incepem cu totii. Ele au fost inceputul meu.

Tehnica fotografiei

Tehnica fotografica am incercat sa invat de pe internet, dar mi-am dorit foarte mult sa fac si o scoala de fotografie. Am cautat si cercetat, apoi am renuntat si cand nu am mai cautat am gasit scoala potrivita pentru mine, Scoala de fotografie Freelancer. Dan Besliu a fost primul meu mentor, primul om care m-a invatat fotografie, cel care m-a invatat cum se foloseste un DSLR, cel care mi-a deschis drumul. Dupa ce am pus bazele am inceput sa invat singura. I-am avut ca si modele pe Jerry Ghionis, Susan Stripling, Sal Cincotta, Roberto Valenzuela in fotografia de nunta.  Am descoperit-o pe Sue Bryce pe parte de portret, acum o urmaresc pe Kara Marie pe partea de boudoir.

Lectii invatate pe parcurs

Am invatat sa spun „NU”. Sa spun nu proiectelor care nu consideram ca sunt pentru mine, sa spun nu muncii pentru „expunere”, sa spun nu clientilor pe care nu-i simteam  ca fiind potriviti pentru mine.

Primii bani din fotografie

De la prima sesiune foto. Am avut mentori priceputi care m-au invatat ca e important sa-ti pretuiesti munca, sa pui valoare pe ea. Plus ca oamenii apreciaza mai mult lucrurile, experientele pe care le platesc decat cele in care nu investesc. Primii clienti au fost niste fosti colegi din banca. Asteptau al doilea copil si au vrut sesiune de maternitate si apoi botezul baietelului.

Stilul tau

Stilul meu este minimalist atat in fotografia de portret, cat si in fotografia de boudoir. Ma intereseaza foarte mult sa surprind omul din fata aparatului de fotografiat si nu un decor sau un fundal care atrage privirea de la subiectul principal.

Aparatul tau foto despre tine

Hmm...nu m-am gandit niciodata, dar cred  ca ar spune „Felicitari! Intr-un final ai ajuns acolo unde te simti cel mai bine si iti place cel mai mult. Aduci multa incredere si descoperire in viata celor care se aseaza in fata mea.”

Trick-uri pentru relaxarea subiectilor

Clientele mele sunt foarte bine pregatite cu mult inainte de sesiunea foto astfel incat totul in ziua respectiva sa mearga de la excelent in sus. Eu sunt o fire deschisa, vesela, zambesc mult, energia mea este una care te invita sa mi te destainui si gasesc usor conexiuni cu subiectii mei. Sunt si anumite lucruri pe care le fac pentru a le relaxa, dar sunt secrete. Se pot afla in sesiunile de mentoring  sau in workshopurile mele.

Sesiuni foto de povestit

Am avut o sesiune foto neobisnuita in sensul ca a durat foarte multe ore din simplul motiv ca  respectiva clienta nu reusea sa se relaxeze atunci cand duceam aparatul de fotografiat la ochi. Era foarte relaxata cand lasam aparatul jos si vorbeam. Cand voiam sa reincep sesiunea si ma pregateam sa ma uit prin vizorul aparatului, pur si simplu starea ei se schimba cu totul si atunci am fost nevoita sa folosesc niste metode care  au adaugat timp la fiecare declansare, plus multe pauze de vorbit in speranta ca se va relaxa. Intr-un final au iesit niste imagini super faine.

3 fotografii preferate

Imi place foarte mult imaginea aceasta pentru ca este un autoportret si afisarea mea in aceasta ipostaza este un act de vulenrabilitate si curaj in acelasi timp – ceea ce-mi doresc sa inspir tuturor femeilor. Este destul de dificil sa te fotografiezi singur si sa mai si transmiti ceva. Pentru mine fotografia asta inseamna foarte mult si sustine ceea ce incerc sa transmit prin sesiunile mele foto: fotografia de boudoir este pentru toate femeile, indiferent de conformatia corpului si nu inseamna imagini explicite, ci imagini care scot in evidenta frumusetea si senzualitatea unei femei.

Aceasta este o alta imagine favorita pentru ca a fost facuta cu multa truda, intr-un spatiu de 3X3m cu o singura sursa de lumina si am castigat un merit de argint cu ea si locul doi in top 20 imagini de boudoir in competitia internationala Portrait Masters, o competitie cu peste 6000 de imagini jurizate de catre fotografi renumiti in industria foto.

Aceasta este o alta imagine importanta pentru mine. Sunt eu cu mama mea si cred ca este una dintre putinele imagini pe care le avem impreuna din timpurile de acum. Este o imagine pe care am surprins-o in aceeasi zi cand am fotografiat-o pe mama (dupa multe rugaminti) pentru prima mea expozitie de fotografie, in 2017.

Relatia public-autor

Nu e musai sa inteleaga intentia autorului... important e sa transmita ceva fotografia. Cum a evoluat publicul? Cred ca depinde de public. Publicul caruia ma adresez eu este un public care intelege valoarea unei fotografii, nu vine la fotograf doar ca sa mai bifeze ceva pe lista de to do.

Ghid personal de etica

Abordez fiecare client si fiecare sesiune foto cu aceeasi dedicare si atentie. Este foarte important pentru mine ca omul ce mi se aseaza in fata aparatului sa aiba incredere in mine. Ofer respect si cer acelasi lucru inapoi. Nu-mi depasesc termenele de predare, iar daca acest lucru se intampla este dintr-un motiv intemeiat  (am intarziat o singura data, in 10 ani de zile, cu predarea unor materiale – fapt ce a coincis cu un deces in familie si sarbatorile de Craciun si final de an... care nu au mai fost asa placute). Consider ca fotograful trebuie sa dea dovada de profesionalism si empatie indiferent de cum s-a trezit in ziua respectiva, indiferent de starea pe care o are.

Trenduri in fotografie

O sa fiu foarte sincera si o sa va spun ca eu nu urmaresc niciun fotograf din Romania, iar cei din strainatate, pe care ii urmaresc, au un stil fotografic apropiat de al meu, un stil care nu se ia dupa trenduri. Nu stiu ce trenduri au acaparat acum Romania, nu am lucrat niciodata dupa trenduri... imaginile pe care le ofer vreau sa fie „in trend” si peste 10, 20, 30 de ani de acum inainte. De aici si abordarea minimalista si editarea cat mai apropiata de realitate.