Ce viață au orașele departe de ochii noștrii? Încotro duc străzile când nu ne mai poartă din A spre B? Cum arată trotuarele fără greutatea picioarelor noastre? Banca preferată din parc ne mai așteaptă? La ce fac reclamă afișele publicitare? Ce e expus în vitrinele pe care nu le mai privește nimeni? Ce stă lipit pe gardurile unui oraș în care nu se întâmplă nimic?
Pe gardul unui București pe care îl schițăm mai mult din amintiri stau 16 postere care recită 16 poezii. Le-au învățat de la poeți contemporani, le spun în stilul unor artiști vizuali prin linii, forme, nuanțe și texturi de tot felul, și le arată lumii de pe gardul MNAR. Doar că lumea nu mai e acolo să le vadă.
Poster x Poem e un experiment de a scoate poezia contemporană din cărți și de a o aduce mai aproape de oameni, inițiat acum aproape un an de buticul de creație Glitch. Rețeta experimentului e simplă: 16 poezii devin sursă de inspirație pentru 16 artiști, care le dau o formă nouă și un mediu nou în care să-și spună povestea, iar gardul de la MNAR devine spațiu expozițional.
Doar că, odată cu pandemia, proiectul a luat forma unei galerii online, despre care povestesc Dan Stănescu (director de creație Glitch) și Ioana Diaconu (Bucharest Fashion Film Festival). Iar despre cum e, ca poet, să pierzi controlul asupra poeziei tale și, ca designer, să te inspiri dintr-un poem, vorbesc trei dintre cele 16 perechi de designer x poet: Alexandru Lazăr x Radu Vancu, Radu Manelici x Tara Skurtu, Ana Maria Dudu x Silvia Grădinaru.
Un experiment
Dan Stănescu: Poster X Poem e un proiect interdisciplinar inițiat acum aproape un an de Glitch, un butic de creație cu un picior în zona culturală. S-a născut din pasiunea noastră pentru poezie și design (că e graphic design sau arii conexe de artă vizuală), pasiune care oricum ne ocupă mare parte și din viața de zi cu zi: Ioana face în fiecare an Bucharest Fashion Film Festival, iar eu sunt director de creație la Glitch. Cum facem des postere pentru tot felul de proiecte și clienți ne-am zis, de ce nu am face niște postere și pentru poezie și dacă le-am face, cum ar veni asta?
Ioana Diaconu: Acesta a fost punctul zero al proiectului Poster X Poem: ideea de experiment. Am vrut să vedem ce se întâmplă când pleci într-un demers de creație (vizual) cu o lucrare venită dintr-un alt mediu (scris). Apoi, bineînțeles, a fost vorba de accesibilitate: ne-am dorit ca poezia să ajungă la cât mai mulți oameni și în forme cât mai diferite și mai noi.
Detaliu al posterului poem Bogdan Moraru x Elena Vlădăreanu
Din cărți, pe postere
Dan: Posterul este un mediu de comunicare destinat spațiului public și, dacă voiam ca poezia să iasă din cărți și să ajungă în viața oamenilor și a orașului, atunci posterul a fost vehiculul perfect. Personal, cred că posterul e mediul de comunicare cel mai pur când vine vorba de concept, mesaj, expresie vizuală - am avut întotdeauna un soft spot pentru gândit și făcut postere, așa că proiectul ăsta nu face decât să dea o carte blanche artiștilor vizuali să creeze acele lucruri cu care m-aș înconjura sau pe care mi-aș dori să le văd pe garduri.
Ioana: Experimente de vizualizare a poeziei/textului s-au tot făcut. De-a lungul timpului ne-au inspirat mulți poeți experimentali și artiști vizuali care lucrează atât cu imagine cât și text. Amintesc de poemele cu imagine ale lui Kenneth Patchen, de poezia concretă, dadaism, fluxus, de experimentele cu text în spațiu public ale lui Jenny Holzer și lista e lungă.
Un nou adevăr și comunicare de la distanță
Radu Vancu, poet x Alexandru Lazăr, artist vizual:
Radu Vancu: M-am bucurat mereu când poemele mele au devenit piese de teatru sau desene - fiindcă mereu acest altceva care ești în mintea celorlalți spune ceva mai adevărat despre tine decât crezi tu că ești.
Prin urmare, ăsta a fost sentimentul meu: că descopăr din nou ceva adevărat despre mine.
Și, cum știm de la Nietzsche că valoarea unui om stă în cât adevăr poate duce, asta e mereu o bucurie - și un mare risc.
Alexandru Lazăr: Am abolit această dualitate (n.r. poezia ca regulă a posterului și sursă de inspirație) - ca sa zic așa - în momentul în care mi-am dat seama că textul poeziei nu va avea un rol activ în desenul afișului. Pentru că m-am gândit să văd dacă pot întări violența din titlul poeziei printr-un antonim vizual, adică ceva care stilistic spune liniște, dar păstrează semnificația. Mă rog, aproximativ. Și atunci, liniștea asta am obținut-o și din decizia de a nu implica textul în designul posterului. Le-am ținut separate, au comunicat de la distanță.
Un poet și un designer, într-un poster
Ioana: În București, majoritatea întâlnirilor live cu poezia le-am avut la seri de lectură, începând cu Poeticile Cotidianului, întâlnirile găzduite de Răzvan Țupa acum 10 ani la Expiratul Vechi, cu opriri ocazionale la Institutul Blecher, Nocturnele de poezie contemporană ARCEN, lecturile de la tramvaiul 26, de la Cozy Poetry Night sau de la Comana din curtea casei lui Gellu Naum. Când am auzit ideea lui Dan am fost mai mult decât entuziasmată să iau legătura cu câțiva dintre poeții preferați pe care i-am descoperit de-a lungul anilor și să sap mai departe pentru a descoperi nume noi.
Dan: Le-am cerut poeților câte un poem pe care și-ar dori să-l vadă într-un poster. Apoi, mai mult bazat pe intuiție și accesibilitate am abordat artiști vizuali. Nu au fost criterii clare, iar reguli și mai puține - singura regulă, de fapt, a fost să existe textul poemului în poster și acesta să fie făcut pe 70x100 - adică un format mare, larg, care permite și textului și imaginii să se desfășoare.
Un act de generozitate și o forță organizatoare
Tara Skurtu, poet x Radu Manelici, artist vizual:
Tara Skurtu: Poezia e o formă esențială de storytelling care ne face să ne simțim mai conectați la noi înșine, la lume, la ceilalți. Iar transformarea unei forme de artă într-o alta e un act de generozitate și încredere. Să-mi văd poemul Morning Love Poem (Poem de dragoste dimineața) transformat în artă vizuală mulțumită lui Radu Manelici și proiectului Poster x Poem mă face să simt recunoștință și uimire, așa că sunt recunoscătoare de a face parte dintr-un proiect public de artă care face poezia mai accesibilă. Pentru că storytelling-ul caracteristic poeziei e, într-adevăr, pentru toată lumea.
Radu Manelici: Poem de dragoste dimineața nu a fost regulă, ci conținut, un conținut-pol de plecare potent. Poezia Tarei Skurtu, în traducerea lui Radu Vancu și a lui Tiberiu Neacșu, e emoție generatoare de atmosferă, e aproape, tangențială, cred, cu fiecare dintre noi, și fragmentată în episoade care schimbă planul, vizual și sonor. A fost simplu, am citit, am închis, am plecat, m-am întors, a apărut „dragoste”, dar era prea mult, distant. Doar „drag”, mai bine. Vocea nu putea fi seacă. Exactă, da, clară, da, veche, dar nouă. Tipul de literă Big Caslon, designer Matthew Carter, bifa amplitudinea necesară. „Drag” sparge pagina, devine rețea, forță organizatoare, iar grupurile de versuri se poziționează logic, în dialog cu formele extravagante. Rotația lor devine unealtă de interpretare retinală și interacțiune fizică. Obiectele dialoghează.
Posterul final este, cred, intersecția dintre cuvintele Tarei și forma lor, o traducere amplificată vizual.
Un proiect ongoing
Dan: Ne-am oprit în primă fază la 16 postere pentru 16 poeme pentru a putea trage o linie împreună cu cei 32 implicați - a împărtăși experiența, a lua feedback, a sărbători acest efort. De aceea, proiectul are în acest moment doar 16 lucrări. Cât despre call-ul din prezent, ne dorim să producem constant postere cu poeme așa că acest call e ongoing. Ne-au scris mulți poeți și artiști vizuali să-și exprime intenția de a participa și îi primim pe toți cu brațele deschise.
Detaliu al posterului poem Volodea Biri x Svetlana Cârstean
Ce aduc nou posterele poem
Ioana: Un produs cultural cu totul nou e mult spus. Dar în măsura în care posterele poem dau o cheie nouă de receptare atât a textului cât și a potențialului posterului ca mediu, atunci ele sigur aduc ceva nou. Ce ni se pare interesant este acest joc între o decriptare a textului și apoi o recriptare/conceptualizare vizuală a lui - un du-te vino de interpretare care e trecut prin filtrul personal al artistului vizual.
Dan: Și mai e un lucru interesant pe care l-am vizat în aceste experimente și în alegerea artiștilor vizuali - mulți au lucrat sau lucrează și în mediul comercial unde mesajele pe care sunt obișnuiți să le transmită în postere sunt simple, directe, tranzacționale - call to action-uri, reduceri de preț, promovări. Ăsta este deci un alt lucru pe care l-am descoperit cu Poster X Poem: care e rezultatul atunci când mesajul de la care pornesc în crearea unui poster este un poem - un mesaj prin excelență ambivalent, difuz, supus interpretărilor multiple și, mai ales, personale.
Când dispare controlul și apare un nou proces creativ
Silvia Grădinaru, poet x Ana Maria Dudu, artist vizual:
Silvia Grădinaru: Eu mă bucur că dispare controlul asupra textelor într-un proiect de genul ăsta. Dacă ne uităm la ce se întâmplă, evenimentele de poezie sunt de cele mai multe ori cu și pentru poeți sau apropiații poeților. Prezentarea lor, automat, devine cu și pentru poeți sau apropiații poeților. Iată unde ne-a dus controlul. Într-un mediu controlat, o mică bulă unde e călduț și bine, noi între noi, cu poeme pe care le dăm mai departe, dar nu prea departe.
Mă bucur că poemul meu are o formă și o viață nouă pentru că a fost citit și ilustrat de Ana Maria Dudu. Îmi place că nu mai e doar al meu. Îmi place să văd că funcționează și fără mine. Îmi place că e pe stradă, pentru oricine.
Ce îmi doresc pentru poezie e tocmai asta, să devină exterioară poeților. Să se vorbească despre ea acolo unde nu era deja un subiect de conversație, sau era mult prea rar. Pe stradă, pur și simplu. Sau, iată-ne, pe un site despre creativitate în publicitate. Cred că ce se întâmplă la Poster X Poem e exact ce trebuie ca să ne mişcăm în sensul ăsta.
Ana Maria Dudu: Ideea de la care am pornit se află în titlul poeziei (Aici las de la mine și crezi că mă cunoști mai bine) care îmi indica din start o dualitate și pe care am dorit să o transpun în layout prin împărțirea lui în cele două zone. Pe urmă, am parcurs textul poeziei în timp ce îl integram în poster, încercând să punctez diverse versuri care mi-au atras atenția cu ajutorul ilustrațiilor și ulterior, a imaginilor. În final, posterul privit în ansamblu mi se pare haotic, dar stând și urmărind textul din nou, observ imaginile care mi-au apărut în minte în timp ce citeam poemul lucrând pentru poster și pe care le-am transpus vizual. Practic, cred că procesul meu creativ a fost să îmi ilustrez propriul proces creativ și să-mi dau seama de asta acum în timp ce răspund.
De pe garduri, în galerie online, odată cu pandemia
Ioana: Proiectul a pornit ca o intervenție în spațiul public, posterul fiind prin excelență un mod de comunicare în spații deschise. Ne-am propus să aducem aceste postere pe cât mai multe ziduri, garduri și cotloane din oraș, dar odată cu contextul actual am pus momentan pe pauză partea asta a proiectului. Este încă în plan și vom relua eforturile de îndată ce ieșim cu toții din case. Între timp, am urcat posterele într-o galerie online și lucrăm la extinderea proiectului cu noi execuții, o expoziție itinerantă prin școlile și liceele din țară și, poate, chiar la o componentă internațională.
Dan: Cele 16 postere sunt timp de o lună jumătate pe gardurile Muzeului Național de Artă al României. Acest parteneriat cu MNAR-ul, care a îndrăgit încă din prima clipă proiectul, a început cu câteva zile înainte de marea izolare. Așa că nu au fost văzute decât de foarte puțini oameni. Plănuim însă un encore. Mai mult chiar, suntem deschiși la colaborări, sugestii, parteneriate și sponsorizări.
Partea plină a culturii în timp de pandemie
Dan: Cred că avem tendința să vedem totul în termeni de distanțare fizică și experiențe online - ceea ce bineînțeles vine cu de toate. Dacă posterele sunt prin excelență un mediu fizic, material, palpabil - în acest moment le este anulată exact această calitate. Devin postări pe instagram și facebook, în care putem face zoom dar nu le putem lipi pe pereți în cameră. Poezia, pe de altă parte, capătă acum, mai mult ca niciodată, puterea să aducă oameni împreună, să-i lege și să creeze punți peste această izolare - un brightside foarte frumos este proiectul de videopoeme inițiat de Tara Skurtu (unul dintre poeții din Poster X Poem) numit #InternationalPoetryCircle. Nu vi-l stricăm cu spoilere, căutați hashtagul.
Ioana: Poate că suntem mai conectați? Mai empatici? Poate unii dintre noi au mai mult timp pentru ei înșiși? Sigur suntem invadați de mult mai multe oferte culturale, de la cursuri gratuite la tururi ghidate, spectacole la care altfel nu am fi avut cum să ajungem sau cluburi de carte de care voiam să ne apucăm de mult. Realist vorbind nu cred că avem cum să absorbim atâta informație, mai ales într-un context care ne pune la încercare concentrarea și detașarea, dar dacă reușim să ne luăm chiar și o experiență nouă din asta cred că este binevenită. Altfel, abia așteptăm să ne întoarcem la întâlniri în aer liber și la concerte, expoziții, cinema și lecturi de poezie.
