Cine spune că dacă stăm acasă nu mai putem participa la premiere și dezbateri alaturi de ceilalti? Acum viața se întâmplă în online și chiar dacă alternativa virtuală are limitele ei, este, totuși, singura forma de a ieși din casă și din mințile noastre. Așa că mâine seară puteți merge la un eveniment. Miercuri, 21 aprilie, de la ora 20.00, va avea loc proiecția online a documentarului Portavoce, urmată de o dezbatere despre participare civică în vremea Coronavirusului, cu Angi Serban, Diana Margarit si Cristian Neagoe, moderată de Henry Rammelt.
Sper ca Portavoce sa fie un instrument care sa le permita oamenilor sa inteleaga mai bine evenimentele prin care trec, ce se intampla in societatile din care fac parte, cine sunt si cine vor sa fie in raport cu istoria, la care contribuie, chiar si daca nu realizeaza, spune Ruxandra Gubernat
Ruxandra Gubernat, co-autor al filmului Portavoce, are un doctorat în științe politice la University of Paris Nanterre Independent și este realizator de documentare @Demodocs. Despre realizarea documentarului, cultura protestului în România și schimbările sociale recente am vorbit cu ea mai multe aici. Acum vorbim despre izolare și cum ne schimba aceasta perioada, colectiv si individual, descoperirile care au loc acum, la testul sinceritatii, despre evenimentul de maine seara si proiectul la care lucreaza, un serial documentar despre adolescenti in procesul de adaptare si maturizare personala si politica.
Evenimentul online
Probabil ca suntem idealisti, si nu ne gandim intotdeauna foarte pragmatic, dar unele proiecte sunt facute in primul rand pentru beneficiul public. Sper ca Portavoce sa fie unul dintre ele, sa fie un instrument care sa le permita oamenilor sa inteleaga mai bine evenimentele prin care trec, ce se intampla in societatile din care fac parte, cine sunt si cine vor sa fie in raport cu istoria, la care contribuie, chiar si daca nu realizeaza.
Asa ca Portavoce o sa fie acolo, online for free, pentru toti cei care vor sa-l vada. Multumim Astra Film Festival, One World la Scoala si platformei Coruptia Ucide, care vor fi co-hosts pentru eveniment si care vor permite difuzarea catre un public cat mai larg.
De ce acum? Pentru ca e un moment in care libertatile ne sunt limitate - cu acordul nostru sau nu - si posibilitatile de contestare exista aproape exclusiv in online. Asa ca, o data cu proiectia filmului, vom avea si o dezbatere, despre spirit civic si manifestarile lui pe timpul pandemiei si despre resursele pe care le avem pentru a limita efectele represiunii.
Parcursul Portavoce
Portavoce a fost un proiect fericit, in toate etapele lui. Noi ne-am atins toate scopurile - unele de care nu eram nici macar constienti - cu documentarul asta. Am fost in festivalurile mari de documentar din Romania si in cateva festivaluri independente in Romania, Germania si Franta.
Filmul s-a plimbat, cu sau fara noi, si in Ungaria, Polonia si Albania. Am avut proiectii in spatii culturale independente, in universitati si licee, in curtile oamenilor. Portavoce are viata lui, avem in continuare proiectii, dupa doi ani de la lansare.
Am fost si subiect de fake news, acuzati c-am fi “oamenii presedintelui”. Au existat cateva discutii despre cine ne-a platit si de unde a aparut interesul pentru proteste, mai ales ca noi nu eram deloc vizibili, si mi se pare frustrant si amuzant in acelasi timp cat de putin dispusi sunt oamenii sa accepte ca poti sa te dedici unui proiect din pur interes si pasiune, fara partinire intentionata.
Ca sa revin la intrebarea ta, a existat mult interes din partea publicului. Dupa aproape toate proiectiile pe care le-am avut - in Romania sau in afara ei - am avut discutii lungi si constructive, oamenii au fost implicati, interesati, critici cand a fost cazul. A fost un proces de invatare si descoperire pentru noi si am luat tot ce am putut din interactiunile cu oamenii. Subtitlul Portavoce este “cultura protestului in Romania”, pe care o cercetam in continuare.
Fie ca aceasta cultura a protestului se manifesta in strada sau nu, dorinta pe care am intalnit-o, la toti cei cu care am intrat in contact prin intermediul filmului, de a-si exprima opiniile si frustrarile legate de modul in care functioneaza societatea, de a se face ascultati, de a gasi si crea comunitati, ne demonstreaza ca efectele protestelor sunt din ce in ce mai profunde in societate. Pentru cei interesati, Henry a publicat si un volum pe tema asta (mai multe aici), pentru moment disponibil doar in franceza, dar lucram la traducerea in romana.
Cum se raporteaza noile generatii la proteste
Una dintre cele mai importante miscari a ultimilor ani apartine adolescentilor. Desi sunt multe studii care spun ca tinerii se manifesta mai degraba online si au renuntat la prezenta in strada, FFF/Global Climate Strike ne arata ca nu e deloc asa, ca exista interese, preocupari si ingrijorari comune in “societatea globala”, pe care adolescentii le-au coagulat foarte bine in miscare. Nu vreau sa intru in conspiratiile din jurul acestei miscari, care sunt interesele oculte ca ea sa existe, etc. Nu face parte din expertiza, nici din pozitionarea mea.
Dar, facem cercetare despre miscarea din Romania de la inceputurile ei, am participat la un studiu international despre Fridays for Future (care poate fi consultat aici) si am descoperit ca nivelurile de constientizare, angajament si solidaritate de grup in interiorul miscarii sunt ridicate. Vom vedea cum va rezista miscarea si cum se va reforma dupa incetarea restrictiilor, dar exista premise ca ea sa continue eficient si vizibil.
Starea de izolare
Starea de izolare a provocat o multitudine de stari cu care a trebuit sa lucrez. Suna amuzant, dar Henry si eu ne faceam frecvent scenarii apocaliptice si analizam sansele de supravietuire… cred c-am urmarit prea mult Doomsday Preppers :)) Asa ca eram relativ pregatiti sau, cel putin, bine echipati cu ceva timp inainte sa se declare izolarea.
Am incercat sa ma informez cat mai mult - n-am mai consultat atata media din perioada in care lucram in presa. Am analizat si toate conspiratiile din jurul subiectului si am realizat ca e infinit mai usor sa fii victima ignorantei si a nesigurantei, decat a bolii.
Am avut si destule momente in care am fost lovita de anxietate, e normal zilele-astea, dar cred ca a facut bine detasarea si perspectiva de “analist”. Apropo “analist”: prostul obicei al pseudo-intelectualilor si influencerilor - flancati de armatele lor de like-uri si share-uri - de a pretinde ca sunt experti in orice domeniu a explodat, mai mult decat oricand. Suntem o tara infestata de pretentia de cunoastere, care pica de nenumarate ori testul decentei si al responsabilitatii sociale, pierdute pe altarul recunoasterii trecatoare.
Ce ai descoperit in perioada asta
Sa vedem. Ne-am reluat activitatile sportive cotidiene, lucru pe care nu-l mai facuseram de ceva timp; am mancat mai organizat si mai divers; am procrastinat/pierdut vremea; am re-evaluat proiecte, relatii sociale, prietenii. Perioada asta imi aminteste de timpul generos petrecut in MMORPG-uri, unde regulile (artificiale) din societate sunt reconfigurate in spatiul virtual, identitatile redefinite.
Lipsa contactului social fata’n’fata pare sa ajute la dezvaluirea adevaratului caracter, barierele pica si oamenii se simt mai liberi sa se exprime. Unii decid sa fie cinici, iresponsabili, egoisti… altii solidari, empatici, iubitori de umanitate. Cred ca e un moment de sinceritate pe care nu-l astepta niciunul dintre noi.
Cum lucrezi de acasa
Disciplina, etica de munca nu au fost niciodata bine puse la punct, in cazul meu. Dar am reusit sa pun claritate in proiectele cele mai importante si sa continuu intr-un ritm decent. Lucram, de un an si jumatate (in echipa mica, dar solida: Henry Rammelt si Irina Dobrita scriu scenariul, Andrei Dudea filmeaza si eu regizez) la un serial documentar despre adolescenti in procesul de adaptare si maturizare personala si politica, care se numeste Imaginary Youth, produs Monica Lazurean-Gorgan (Manifest Film).
Nu stiu daca i-am multumim suficient ca a avut incredere in noi si ca a adus experienta, structura si idei in proiect, mai ales ca nu prea exista seriale documentare si e un demers foarte complex si intens.
Lucram cu tineri activisti din miscarea Fridays for Future/Global Climate Strike, cu adolescenti care scriu teatru politic, cu spirite libere, care au decis/au fost fortate de circumstante sa functioneze mai mult sau mai putin in afara sistemului. E o combinatie intre documentar observational si filmari first hand, cu telefonul.
Pentru ca a trebuit sa intrerupem filmarile in perioada asta, am continuat proiectul online, doar cu filmarile de la ei. Fac regie la distanta, prin whatsapp si telefon si sunt foarte incantata de relatia pe care o am cu toti cei implicati in proiect, care raman aproape, sunt disciplinati si dedicati.
Proiecte
Am pierdut cateva proiecte care ar fi trebuit sa se intample lunile astea si sa-mi asigure veniturile necesare, iar altele, care ar trebui sa se desfasoare pe teren (cercetare si documentar) sunt sub semnul intrebarii. E o perioada nesigura si financiar complicata si, in ciuda faptului ca a crescut masiv consumul cultural si nevoia de arta in perioada asta, cel mai probabil bugetele vor fi drastic reduse in viitorul apropiat.
Nu stiu ce sa spun. Voi continua sa-mi fac treaba asa cum stiu mai bine, desi ma infurie ca suntem subiectii precaritatii si ai exploatarii si ca pasiunea/dedicarea trebuie sa compenseze lipsurile materiale si aproape permanentul sentiment de insecuritate.
