Uneori, te poți întreba seara ce ai făcut toată ziua și e posibil să n-ai niciun răspuns. Mai ales în izolare. Cosmin Bighei însă, are întotdeauna un răspuns, pentru că nu trece o zi fără să își noteze o glumă într-un carnețel. Până acum a adunat 20 de carnețele și peste 2000 de glume. Cosmin e biolog marin și are hobby-ul ăsta, să noteze glume. Asta a fost o glumă - inspirată din Seinfeld, pentru că și notatul glumelor în carnețel e tot de la Seinfeld. Cosmin e comediant și de cele mai multe ori, glumele pe care și le notează, le și spune. În one-man show-uri sau în trupa Improvizatorii. Face și spectacole corporate, unde dezvoltă scenarii pornind de la brief-ul clientului.
Despre facultatea de actorie de la Cluj, amintește repetițiile lungi și distracția din căminul 16. Apoi a urmat o stagiune la teatru din Turda, după care, alegerea de fi pe cont propriu. Noi l-am remarcat datorită proiectului său ”Actori de reclame”, în care semnalează într-un mod amuzant, aparițiile acelorași actori în spoturi multiple, uneori în același calup publicitar. Publică un episod nou pe canalul lui de YouTube, în fiecare vineri de la 17:00.
Mai departe, am discutat cu Cosmin despre cum glume în izolare, despre primul său show de stand-up și despre advertisingul românesc.
Experiența izolării
Mai bine izolare decât izoletă. De pe 12 Martie am ieşit o dată până în spatele blocului să-i dau ceva unei colege şi o dată la farmacie. Nici nu am descărcat declarația că n-am avut nevoie. Trăiască shopping-ul online, în timpul gripei spaniole aşa ceva nu era posibil.
Perspectiva mea e un bulevard văzut de la etajul 9. Cu ce s-a schimbat? E mai gol bulevardul. Pe zi ce trece, îmi dau seama că bulevardul e cariera mea pe scenă în perioada următoare.
Perspectiva amuzantă
Situația nu e deloc amuzantă, dar am lua-o complet razna dacă s-ar interzice glumele printr-o ordonanță militară.
Râsul e bun mereu. În perioada asta, e ca tratamentul homeopatic. Nu te ajută concret, dar dacă tu crezi suficient în el, te va face să te simți mai bine.
Limitele şi le fixează cel sau cea care o scrie/spune. Părerea mea generală e că poți face glume despre orice, în orice context, dar uneori pentru a face anumite glume în anumite contexte, e nevoie să fii suficient de cretin.
Şi, bineînțeles, avea dreptate şi Shakespeare: “Soarta unei glume depinde de urechea care o aude, nu de limba care o spune.”
Glume în izolare
Am început să scriu nişte chestii despre diversele aspecte ale pandemiei, deocamdată le stochez. Am mai aruncat câte un status despre izolare, am pus clipul ăsta de 7 secunde şi am trucat o poză cu apostolii în carantină, după ce au fost mai întâi la grătare.
Pe lângă unele meme-uri foarte reuşite, mi-a plăcut această abordare, mi se pare funny, smart şi educativă. Am râs şi la clipurile Sector 7 cu sunetele Bucureştiului.
Actoria
În perioada liceului am înființat o trupă de umor în Siret. Am numit-o “Urme pe asfalt. ”Cam după un an de spectacole m-am hotărât că vreau să dau la actorie. Eram mulți pe un loc, iar cerințele mai mari decât mă aşteptam, am intrat din a doua încercare, direct la buget.
Teatrul din Turda
Experiența a fost scurtă şi intensă. Am fost angajat acolo o stagiune, după care am decis să iau calea libertății şi a Bucureştiului.
Stand-up comedy
Eram în anul 3 şi examenul consta în prezentarea unui one-man show. Am ales, pe lânga o dramatizare după Max Blecher, să vin cu un show suplimentar. Profii m-au încurajat când le-am spus că am scris 22 de minute de stand-up. Practic, primul show a fost o jumătate de examen. Erau până-n 30 de oameni, iar eu eram foarte stresat. M-am mai relaxat puțin când i-am auzit pe străinii din sală râzând. A ieşit mai bine decât mă aşteptam.
Cum fiecare spectacol-examen trebuia să aibă un nume, i-am zis “Bla bla bla din timp şi spațiu”. Prima glumă a fost o propoziție formată doar din interjecția “bla”, prin care încercam să mă prezint, înlocuind cu ea fiecare silabă a replicii din capul meu. Practic, am început cu un mare bla-bla. A doua a fost, fireşte, o glumă despre numele meu.
Crearea unei glume
Nu ştiu dacă va funcționa o glumă până nu o testez pe scenă de cel puțin cinci ori. Inspirat de Jerry Seinfeld, am început un proces numit “Don’t break the chain”, care presupune să scrii obligatoriu şi fără scuze, în fiecare zi, ceva funny. Fac asta din 2014, am ajuns la carnețelul nr. 20 şi am trecut de gluma 2000. Mă rog, de multe ori scriu chestii de care mi-e ruşine, dar măcar I don’t break the chain. Eram sigur că mă vor ajuta cândva aceste carnețele, uite, acum, ca să-ți răspund, doar dau copy-paste şi mă citez pe mine, cel de acum 4 ani. Însemnarea numărul 640:
Cum ajungi să scrii glume: Să ne imaginăm nişte mere. Câteodată îți cade mărul în cap ca lui Newton. Uneori te chinui să te urci în vârful copacului, să apuci singurul măr. Uneori găsești pe jos mere putrezite. Astea trebuie aruncate imediat. Nu fura mere! Strângi multe mere, le ții la temperatura potrivită sau le conservi, important e să faci din ele prăjituri cât mai bune. Cel mai greu, dar și cu cele mai mari satisfacții, e să ai un măr, plantezi o sămânță, ai grijă de ea ani întregi, apoi vei avea propriul copac din care să culegi.
Se pare că picasem uşor în transă filosofică pe 9 Martie 2016.
Stand-up comedy-ul în România
Părerea mea e că fenomenul este în creştere accelerată. Deşi, să zicem, americanii au nişte zeci de ani în plus în favoarea lor, care se văd pe toate planurile, recuperăm mult mai repede decât la autostrăzi.
Comedianți preferați
E o listă mai lungă, care-i include pe Robin Williams, George Carlin sau Eddie Izzard. Cel mai mult îmi place Bill Hicks, deşi uit mereu cum îl cheamă şi, când mă întreabă cineva, spun că e americanul ăla care a murit de cancer pancreatic, apoi îl caut pe Google. Recent, i-am descoperit cu plăcere pe Marc Maron şi Katherine Ryan. De la noi, Sorin Pârcălab.
Trupa Improvizatorii
M-am lipit de ei întâmplător, imediat după ce m-am mutat în Bucureşti. Trupa era în formare, încă nu avea un nume, aşa că sunt membru fondator.
Am ajuns la o formulă în care atmosfera dominantă e cea de prietenie şi creație. Nucleul Improvizatorii e format din Doru Cătănescu, Teodor Ghiță, subsemnatul şi Gabi Pândici la pian.
Jucăm pe unde e nevoie de noi: show-uri publice, corporate sau BTL. De exemplu, iarna trecută am avut o colaborare frumoasă cu Lidl, care ne-a transformat în navetişti de Sibiu. Au fost 6 weekenduri, 3360 de kilometri parcurşi, 24 de spectacole şi peste 2000 de spectatori plăcut surprinşi.
Antrenarea improvizației
Cu întâlniri dese, jocuri similare celor din spectacole, dar cu sugestii pe care ni le dăm noi, exerciții de rime, cântece şi discuții despre ce a fost bine şi ce nu.
O fază dintr-un spectacol
Din timpul spectacoleleor îmi vin în minte doar interacțiuni cu heckleri sau oameni beți care au venit la mine la microfon, prefer să vă povestesc o fază dintr-un mall.
M-a oprit un tip care mai era cu cineva şi m-a rugat să facem o poză. Prietenul său l-a întrebat “Da’cine e?” I-a spus că “de la stand-up, nu ştii tu”. După ce ne-a fotografiat, prietenul tipului care m-a abordat a cugetat o secundă, apoi mi-a zis “Faci şi cu mine o poză?” Am făcut, normal.
Se poate trăi din stand-up?
Da şi încă foarte bine. Nu neapărat în cazul meu. Îmi lipseşte un serial pe TV, un club de comedie sau un canal cu peste 325 de subscriberi, nici eu nu ştiu exact ce. Dar o să aflu într-o zi şi apoi vă dezvălui secretul comedianților independenți şi plini de bani.
Reclame
Am filmat pentru 3 reclame TV, dintre care una nu a fost difuzată, în alta n-a fost inclusă scena mea la montaj, rămânând astfel “celebru” doar pentru cea cu grătarul, de la Alfers. M-am încăpățânat să nu mă tund doar pentru a-mi creşte şansele de a face reclame, aştept să gândească cineva o serie îndrăzneață despre Iisus.
Altfel, ar mai fi câte ceva pe Net, unde am fost şi scenarist. Pentru curioşi: Somn pentru alt om şi SKINbarea.
Advertisingul românesc
Îmi place când lucrurile sunt făcute asumat şi cu umor. Sau măcar asumat, oricare ar fi direcția şi tonul. Nu prea ştiu care agenție ce face, dar apreciez majoritatea campaniilor lansate de Papaya.
Nu-mi place când văd chestii care se doresc a fi amuzante şi sunt doar nişte chinuieli scremute. Nu vreau să supăr pe nimeni, dar uneori copywriterii ar putea să-şi mai sune prietenii comedianți. Funcționează, chiar funcționează. Advertisingul românesc funcționează.
Seria ”Actori de reclame”
M-au inspirat actorii care apar de mai multe ori în timpul unui calup publicitar (exemplu: prietenul şi colegul Doru).
Am pornit de la “păi ăsta nu-i tot ăla din…? da’stai că era şi-n aia cu…”
Petrec ore în şir căutând reclame (pe această cale, dacă observă cineva actori care apar în suspect de multe spoturi, sunt rugați să mi-i semnaleze; accept şi autodenunțurile colegilor actori, mulțumesc). După ce am măcar trei spoturi relevante pentru un actor sau o actriță, mă uit la ele până-mi vine ideea de bază, apoi scriu textul.
Urmează trasul vocii şi montajul, care-mi iau între 3 şi 10 ore. Apoi încarc clipul pe Youtube, cu premieră programată pentru vineri la ora 17:00. După aceea, spamez tot weekendul cu share-uri şi mă rog la Zeul Vizualizărilor.
