M-am mutat din vechiul meu apartament cu câteva săptămâni înainte ca virusul să ajungă în România. Așa că ordonanța de urgență m-a prins cu lucruri încă în cutii, cu colțuri neexplorate din noul apartament și cu vecini cu care nu m-am interesectat niciodată pe casa scării. Între timp, mă simt de parcă aș locui între pereții ăștia de câteva luni, deși abia azi am plătit a doua chirie. La fel, simt că am intrat în viețile personale ale vecinilor mei, deși în continuare nu am idee cum arată. Din vizitele poliției, știu că vecinii din apartamentul de lângă au stat două săptămâni în izolare, după ce s-au întors din străinătate. Am ascultat după momentul în care au ieșit prima oară din casă după cele 14 zile. Vecinii de deasupra râd mult și mănâncă împreună în fiecare seară. Le aud paharele ciocnind și râsetele zgomotoase de la al doilea „cioc” încolo.
Înăuntru. Poveștile din spatele ușilor fiecăruia
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
