[Start in creatie] Daniel Secatureanu: Eu am venit gata sa schimb lumea si priveam publicitatea ca pe o cale foarte buna de a influenta mersul unei societati

Daniel Secatureanu e Omu Gnom. Si pentru el advertisingul e ca atunci cand face muzica. A intors cliseul si a venit din arta (muzica) in publicitate. Si-a dat albumele in loc de CV si cineva l-a remarcat. Acum face samplinguri de idei si alchimie creativa din pozitia de copywriter, la Proximity. Dar n-a fost doar muzica inainte. A fost si experienta din call-centere, unde a vandut paste englezilor si dial-up americanilor. Asta l-a ajutat sa inteleaga mai bine consumatorul.

”Toate experientele de viata de pana acum m-au facut un fin observator al comportamentului uman si sunt un sportiv amator al reconstruirii proceselor mentale.”

De ce crede ca brainstormingurile cu multe persoane sunt off-beat, despre procesul lui Daniel de creatie si despre asumarea faptului ca se afla in publicitate, cititi in randurile urmatoare.

Prima intalnire cu publicitatea

De multi ani de zile activez in lumea muzicala sub numele de Omu Gnom si, de cativa ani, in civil, sunt copywriter. Imi place enorm muzica, insa nu sunt un om cu scoala de muzica sau care sa stie macar note, dar ma pricep sa fac beaturi smechere. Imi place foarte mult scrisul, insa nu am terminat facultatea de litere sau jurnalism, dar am scris peste 10 albume devenite clasice. Imi place la nebunie sa fiu copy, insa nu am terminat nicio facultate de comunicare sau macar ceva cursuri de specialitate, dar iti pot face o campanie cat ai zice brief. Ideea e ca eu sunt un om pasionat de ce ii place si imi place publicitatea. M-am tot intersectat cu ea in ultimii ani si eram fascinat de potential si dezgustat de lipsa de tact. Love-hate relationship de la inceputul inceputului. Promitator, nu?

Primul job

Eu am venit de bunavoie aici. Mi se parea si mi se pare un domeniu fascinant, insa nu aveam habar de nimic, nu stiam ce sa fac sa ma angajez. Auzind ca vreau sa intru in industrie, Codin Pop de la Creative Monkeyz m-a sfatuit sa dau ca referinta albumele mele in loc de CV. Am ras, dar am facut-o. Am scris un mail frumos la care am atasat un fel de „best of” si am trimis multor agentii. Au raspuns doua, una a zis ca revine, iar cealalta chiar a revenit, insa a fost angajata alta persoana pentru ca... experienta. Apoi am inceput sa intreb daca stie cineva, ceva de un post liber de junior. Alte teste, alte interviuri si... am ajuns sa fiu angajat. Yay. Damian Nunez, Creative Director Mullen Lowe Profero la acea data, mi-a zis ca i se pare interesanta situatia: eu vin din sectorul artei/muzicii si intru in publicitate, pe cand majoritatea face invers!

Sfatul meu e sa nu te lasi si sa incerci. Plus, sa dai tot ce ai daca primesti un test/brief. Paul Arden spunea sa dai mereu cele mai bune idei pe care le ai, sa nu le tii pentru tine. Nu stiu cum se face, dar vor veni mereu altele si altele daca faci asta. Avea dreptate!

Studii

Am bajbait prin Facultatea de Sociologie. Nu stiu cum e acum, dar la vremea la care m-am intersectat eu cu ea, era boring af si preferam sa chiulesc si sa fiu boem in Cismigiu. Stiu ca erau totusi ceva cursuri interesante, unul era despre marketing si era tinut de Prodecanul Gabriel Jderu. Se prinsese ca ma pricep, insa eram mic si lenes. Stiu ca imi tot spunea ca sunt „branza buna in burduf de caine”, era si este o expresie oribila, dar... adevarata.

Apoi am intrat in vanzari. Am suferit in call-centere vanzand paste englezilor, creme doamnelor din Europa Centrala, dial-up americanilor (da, ai citit bine, si nu oricand, ci in 2010) sau pachete SMS in Africa de Nord. Multi ani grei care m-au facut sa inteleg omul din spatele unui purchase. Apoi am devenit artist independent full time. Am avut concerte mai peste tot - vorba lui George Carlin, „daca ai un cod postal, voi fi acolo”. De aici am inteles ca oamenii sunt diferiti, campie vs. munte, oras mic vs. oras mare, est vs. vest, etc. Toate experientele de viata de pana acum m-au facut un fin observator al comportamentului uman si sunt un sportiv amator al reconstruirii proceselor mentale. Ce bine suna asta.

Asteptari

Eu am venit gata sa schimb lumea si priveam publicitatea ca pe o cale foarte buna de a influenta mersul unei societati. Insa era sa fiu dezamagit, proiectele pareau fara coloana vertebrala si aveam impresia ca am gresit eu cariera. La un moment dat, un coleg de la Profero, Vlad Lipovanu, mi-l introduce pe Jonah Sachs, si atunci am inteles ca nu sunt singurul, ca exista publicitatea naspa si publicitate buna. Eu alesesem de la inceput, insa nu credeam ca exista acest razboi al povestilor. Ulterior am cunoscut-o pe Andreea Gavrila, la acea vreme Creative Director Proximity, care este o dovada clara ca poti fi foarte bun copy fiind de partea buna a fortei.

Primul proiect

Am intrat in industrie in mijlocul unui pitch pentru un client care se ocupa de profile de ferestre. Trebuia sa venim cu ceva idei si mi-a nazarit o transpunere in digital a functionalitatii lor. O idee care a intrat in prezentare, lucru care m-a socat. Cum spunea Ahmed the Dead Terrorist: „Hey, I can do this crap, too”. Eram cel mai fericit copil, plus ca si acum mi se pare cute ideea, dar as schimba un pic felul in care as propune-o. Nu am luat pitchul, dar a fost un debut cu dreptul, cum s-ar spune.

Primele greseli

Greseala mea era sa cred ca toti oamenii sunt entuziasmati de publicitate. Wrong! Majoritatea vrea doar sa se termine odata ziua. Inteleg si accept acest punct de vedere, insa eu am alta mentalitate. Puteam sa fac orice altceva cu timpul meu, dar am decis sa vin aici, azi. Atunci ma voi implica in orice proiect, oricat de mic. Am invatat sa nu ma mai las ghidat de ce cred altii si sa merg pe feelingul meu.

Provocarile

Brainstormingurile in multi oameni. Mi se pare moartea pasiunii. Inevitabil vor fi ceva conducatori de discutie care se incapataneaza sa fie doar cum vor ei, ori va fi blocaj de grup, ori vor incepe toti sa vorbeasca despre altceva. E „super productiv”, #iwannathrowupbutiamafraidiwillchokeonmyownvomit kind of feeling. Totusi, la unii merge, asa ca partea grea e tot la mine ca trebuie sa ma descurc si in situatiile astea.

Procesul de creatie

Elena Negrescu, senior copywriter cand eram la Profero, mi-a zis o chestie tare faina: „Daca ai o idee, scrie-o si iti dai seama apoi daca e buna sau nu”. Asta e un principiu dupa care ma ghidez si care ma ajuta. Eu sunt oricum obisnuit cu carnetele, note-paduri, notez mereu lucruri, dar apoi ma apuc sa le scriu, sa le caut un motiv pentru care ar exista. Dupa toata nebunia asta, daca raman cateva idei sanatoase, e super.

Lipsa de idei

Eu m-am lasat de fumat cu o carte. Da, cartea aia de Allen Carr. Da, stiu, dar la mine a mers. Stii de ce? Pentru ca am invatat perspective. Eu eram inchis in parerea mea subiectiva de fumator si nu vedeam si nu acceptam nimic altceva. Asa e si cu blocajul, pur si simplu trebuie sa schimbi perspectiva si vei respira usurat.  
 

Inspiratie

Ma inspira ideea de a avea idei. Suna weird pentru ca este. Advertisingul e ca atunci cand fac beaturi. Caut sa semplez din ce am acumulat pana acum si imbin ce am pentru a iesi ceva nou, dar uneori o iau si de la zero cu tot ce am. E fascinant pentru ca fiecare brief este un nou joc, un nou moment de magie.

Vreau sa invat cat mai multe de la fiecare om cu care interactionez. Si am „furat” meserie cat am putut de mult. Creative Directorii de pana acum au avut o influenta deosebita, Damian Nunez si Andreea Gavrila kick ass.

Proiecte

Am avut la un moment dat un brief pe cancer de piele, se dorea mai mult awareness, sa nu stea lumea la soare si eficacitate. La vremea respectiva faceam echipa cu un Art Director excelent, Diana Dalimon, si am reusit sa gasim o perpectiva diferita care sa nu te duca cu gandul la boala. Carcinomul cutanat, cancerul de piele pe care il trata centrul, este vindecabil in proportie de 99,7%, insa doar depistat la timp. Am avut doua abordari, una bazata pe faptul ca pielea fiecaruia e ca un jurnal. Fiecare cicatrice sau tatuaj are o poveste in spate, asa ca am infatisat o tipa la 35-40 de ani, tatuata pe maini si textul: Lasa-ti pielea sa poarte doar amintiri frumoase.

A doua abordare a fost pe insightul ca oamenii se protejeaza doar la mare, la plaja. Efectiv soarele este inexistent ca pericol in oras. Asa ca am portretizat oamenii de la plaja in statia de autobuz si mesajul: Soarele nu este doar la mare.

Ma mai mandresc si ca am putut sa contribui la proiectul „Romania planteaza pentru maine”, demarat de OMV Petrom si Tara lui Andrei, prin care se vor planta 1.5 milioane de copaci in urmatorii 3 ani.

Creativitatea - definitie personala

Daca as fi filosof as spune ca e reflexia reflectiilor, daca as fi poet as spune ca e lumina din negura mintii, totusi as spune ca este cel mai frumos har pe care il poate avea omul.

Generatia ta

Eu am intrat destul de matur in industrie si am intrat deja „celebru”, daca pot sa spun asta fara sa par penibil ca nu sunt si bogat. Pentru mine nu sunt asa importante premiile, pentru ca stiu deja cum e sa fii recunoscut pentru ce faci. Pentru mine e importanta ideea si mesajul campaniei. Ce vrem sa spunem, cum spunem. A, si sunt mega entuziasmat de fiecare data. Aici este o diferenta majora, lumea fiind deja ori prea obosita, ori prea sictirita sa ii pese atat de mult.

Top reclame

Digital at its best. Fiind un iubitor de caini, nu aveam cum sa nu ma atasez de ideea asta. 

Probabil cea mai buna campanie pentru purtat centura de siguranta.

Daca tot vrei sa faci o reclama muzicala, macar nu te mai prosti si fa-o bine. Cum a facut IKEA.

O idee excelenta de a promova un festival de film istoric. Silviu Antohe si Mihai Costache rule.

Nivelul reclamelor din Romania

Mai e mult de munca pana sa ajung sa imi dau eu cu parerea si sa conteze. Momentan sunt un observator al mediului care mi se dezvaluie treptat. Imi place ca a inceput si la noi sa se considere platformele de Social Media drept planse unde poti face si alte lucruri. Vezi Coca-Cola sau Burger King. In acelasi timp ma enervez cand se trateaza o campanie de digital ca pe ceva banal, „baga si tu acolo un post, doua FB ads, ceva bannereala si gata”. A, si inca o chestie, hai sa incercam sa facem si pe digital ceva diferit. Digitalul nu trebuie sa fie doar o extensie a TVC-ului. Multumesc.