![[Jurnal de izolare] Primăvara pierdută](https://media.iqads.ro/2020/03/thumbnail-img-6822-cover-850.jpg)
”Teoria apropierii” este o carte bună de citit zilele acestea. Sau ”Tot spațiul dintre gândurile mele”. Pare că titlurile cărților lui Bogdan Răileanu sunt destinate pentru perioada asta de buimăceala colectivă. L-am întrebat pe Bogdan cum duce izolarea. Pentru el, criza a început și cu intrarea neașteptată în șomaj. Dar să zâmbim, fir-ar să fie, spune el. Și vom fi bine.
Sunt liber, dar plătesc cu anxietate
Același soare ne încălzește pe toți, deși aproape că îți dorești să nu fie așa întotdeauna, cel puțin pentru unii. De la ferestre păsările zboară libere, ai cel puțin o senzație de împrumut de libertate când te uiți la ele. Nu e rău în casă. Cum ar putea fi? De când așteptăm sabaticul ăsta? Să ne bucurăm de acest început de izolare. Ne va face bine nouă și lumii în care trăim. Aerul de București e deja comparabil cu cel de la munte. Mai avem șanse și oricum ar fi nu e cel mai rău virus din cele posibile.
Ce mi se pare grav este consumul de informație falsă și lipsa unui plan. Pentru mine această mică apocalipsă a început și cu intrarea în șomaj. Cineva nu m-a mai dorit și a făcut tot posibilul să plec din agenția la care am lucrat în ultimul an și jumătate.
Sunt liber acum în toate sensurile, dar această libertate vine cu un preț. Plătesc în anxietate. Nimeni nu știe ce să facă cu libertatea, s-a văzut în toți anii care au trecut după 89. Darămite un copywriter liber de contract în pragul celei mai grave crize economice pe care a trăit-o generația mea.
Să zâmbim, fir-ar să fie
Peste asta vine, deci valul de informații cu coronavirus, panica spălatului pe mâini și a dezinfectării, oare are efect spirtul? Poate o soluție de clor o fi mai bună? Săpunul! Săpunul e salvarea, îți spui și stai liniștit, respiri, îți dorești să fi făcut yoga înainte de criză ca să poți să combați stresul și nebunia asta.
Dar cel mai mult afectează lipsa unui plan. Ce urmează? Ca să ieși bine trebuie să ai perspectivă sau cel puțin să îți faci niște proiecții pentru viitor. De câteva zile tot mai multe sait-uri scriu că nimic nu va mai fi la fel și nici nu vreau să deschid articolele respective. Cine sunt oamenii ăștia care știu că nimic nu va mai fi la fel? Și oare dacă nu va mai fi la fel înseamnă că va fi bine sau rău?
Ne întrecem în verdicte, observații, alarme, revolte, îngrijorări și glume. Am început să apreciez mai mult glumele, chiar dacă nu e vremea de glumit. Mă fac să mă simt mai bine, nu mai adaugă picături în paharul plin deja de griji. Să zâmbim, fir-ar să fie, și vom fi bine.
Un om fără plan
Acum două zile am descoperit că pe strada mea e un centru de carantină organizat într-un mic hotel. Încă o îngrijorare, încă un val de gânduri, dar situația e ok la ora la care scriu asta. E nevoie de un plan.
Nu vreau să mă mai las pradă Facebook-ului inundat de informații și alarme, nici propriilor mele îngrijorări. Am nevoie să muncesc la ceva și toate ideile pe care le-am amânat poate le-o fi venit timpul chiar în primăvara asta.
Ieri m-am uitat la filme toată ziua, încercând să îmi ocup mintea cu alte imagini. Am văzut ultimul film al lui Harmony Korine, The Beach Bum, e despre un poet excentric pentru care viața e o înșiruire de clipe trăite la maxim, la malul mării.
Un om fără plan, doar cu dorințe, un om fără griji, doar cu o bere în mână, senin în permanență, inconștient și protejat de un înger al inconștienților.
În restul timpului mai fac de mâncare și renunț la unele lucruri, așa cum probabil ar trebui să o facem mai des. Citesc când mă simt în stare, scriu când capul mi-o permite, urmăresc filmele pe care le-am pierdut în ultimii 5 ani, da, lucrurile nu vor mai fi ca înainte.
Ne vom reîntâlni sub soarele verii, acum trebuie să pierdem în case această primăvară și să ne facem un plan sau să bem o bere.
(Un interviu cu Bogdan, despre tabieturi de scris, personaje, facebook, literatură și relațiile dintre oameni, aici)
