[fresh x design] Dorian Sărmășan: Creativitatea nu ar trebui să fie complicată, nici ofensivă

La nici 20 de ani, a venit în București fără să cunoască pe nimeni și nimic. Și-a găsit primul job în merchandising și s-a înscris la facultate mai mult pentru a beneficia de camera de cămin. A intrat la taxă, la Management, dar a învățat și a trecut la buget. Apoi, a învățat și mai mult și a luat bursă. Iar prin business-ul pe care l-a deschis în anul 2, și-a luat laptop și mașină.  Așa a fost începutul pentru designer-ul Dorian Sărmășan. A trecut prin majoritatea domeniilor creative, de la pictură pe sticlă sau lemn, desen în grafit, până la picturi murale, sculptură și modelare; de la încercări de design grafic în softurile rudimentare ale acelei perioade, până la fotografie și retouch.

Momentan deține o companie în România, dedicată identităților vizuale și design-ului grafic comercial, și una în Statele Unite, prin care dezvoltă și comercializează concepte noi de produse pentru piața locală. În paralel, este și PR President la Rotary Club București.

Nouă ne-a atras atenția printr-o fotografie pe care a postat-o în social media, un timeline personal pe categorii de vârste. Aceasta și povestea lui, în rândurile de mai jos.

Primul job în București

Decizia de a pleca din Sighișoara, orașul meu natal, în București, a fost una fără prea multă analiză. Aveam 19 ani, iar în București am venit singur, nu cunoasteam pe nimeni și nimic. A fost o decizie pe cât de spontană, pe atât de nebunească, cu riscuri pe care doar acum le conștientizez. Totul s-a întâmplat de pe o zi pe alta. Seara mi-am spus că trebuie să plec la București, iar următoarea dimineață eram în Gara de Nord cu o sacoșă și cam atât.

Un factor principal de decizie a fost faptul că iubita mea (actuala soție), urma să vină în anul imediat următor în Bucuresti la facultate, iar eu mi-am dorit să fiu cel puțin cât urma să devină ea. Mi-am propus să ajung în București înainte de venirea ei ca sa imi pot crea o situație personală și profesională cât de cât stabilă (și probabil să îmi dovedesc masculinitatea).

Imediat cum am decis să plec, mi-am adunat toate economiile puse deoparte, am găsit cazare pe site-uri de imobiliare și mi-am depus cv-uri la numeroase companii. În ziua următoare în trenul spre capitală eram deja contactat de 3 companii ca să programez interviuri de angajare. La început, m-am implicat în mai multe activități project base ca figurație în seriale sau spoturi video, iar apoi primul job serios cu un contract de muncă a fost pentru funcția de merchandiser în supermarket pe raionul de lactate. Practic căram produse pe paleți din depozit și trebuia să alimentez rafturile magazinului.

Experiența studenției

Mulți visează să ajungă într-o anumită universitate cu un vis bine definit în minte și cu un parcurs pavat cu încredere, claritate și optimism, cu susținerea morală și financiară a părinților. Evident, nu a fost cazul meu.

Cu venituri mult sub media națională, înscrierea la facultate a fost mai mult o nevoie de a-mi găsi un loc unde să locuiesc cu costuri cât mai mici. Am depus dosarul cu documentele necesare înscrierii la Facultatea de Management (USAMV) și cumva am reusit să fiu acceptat ca student la plată, dar nu conta, măcar aveam un pat într-o cameră de cămin. Ulterior, mânat de dorința de a-mi scădea costurile de trai cât mai mult, m-am pus pe învățat. Era singura variantă. Astfel, după primul semestru am fost transferat la buget, iar costurile pentru facultate au devenit zero. Mai rămânea să rezolv costul camerei de cămin, țin minte că era 150 lei pe lună. După semestrul 2, nu numai că eram la buget, ci am început să mă calific pentru primirea unei burse din partea facultății, în jur de 600 de lei per semestru. A fost de vis. La finalul anului 2 am înființat prima companie, iar de acolo lucrurile au început să se îmbunătățească considerabil.

Primele proiecte

În anul 2 de studenție am reușit să îmi achiziționez primul laptop și prima mașină. Având cunoștințe în graphic design, direcția era clară. Aveam o aptitudine pe care o puteam transforma cumva în venituri suplimentare și apoi într-un business serios.

Primii clienți au fost din recomandări. Editam albume pentru o companie care organiza festivități de absolvire, făceam afișe pentru diferite cluburi, logouri, invitații s.a. Fără să conștientizez atunci, am mers cumva pe premisa “promite puțin și livrează mai mult și mai bine” astfel clienții erau mereu încântați, atrăgând noi proiecte și recomandări către alți noi clienți.

Prima agenție de publicitate

La sfârșitul anului 2 de facultate am decis să înregistrez prima companie în parteneriat cu soția mea actuală. Cum anumite proiecte de design grafic atrăgeau cumva și alte servicii complementare, cum ar fi printul materialelor sau dezvoltarea web, am decis să ne facem propria noastră agenție de publicitate, fără să avem nici măcar o zi experiență într-o altă agenție. Am mers pe intuiție. Soția mea, Marcela, se specializase pe marketing online, eu eram cu designul și cu managementul, iar cu timpul am mai adaugat în echipă alți designeri, web developeri, copywriteri, key account manageri, s.a. Le-am învățat pe toate din mers. Am crescut relativ repede, țin minte că am schimbat în 3 ani, șase spații de birouri.

Între timp mai deschisesem încă o agenție de publicitate cu o durata de viata relativ scurtă împreună cu alți trei prieteni strict pentru a prinde un client destul de important pentru noi la acea vreme, care dorea să lanseze un nou produs în România printr-o campanie de promovare integrată, inclusiv pe TV și radio.

Firma din SUA

Compania din Statele Unite este de tip LLC și are o vechime de 3 ani. Obiectul de activitate este crearea de noi concepte și inovații care pot fi ulterior dezvoltate și comercializate pe întreg teritoriul Americii de Nord. Provocarea majoră a fost întelegerea modului în care legile și sistemul american funcționeaza. Am fost nevoit să mă documentez destul de mult și să plătesc avocați și CPAs pentru a face rost de informațiile de care aveam nevoie pentru a putea desfășura activitatea.

Creativitatea – definiție personală

Conceptul de creativitate este încă insuficient delimitat, dar știu un lucru cert, creativitatea este abilitatea viitorului. Fie că ești scriitor, muzician, pictor, fotograf sau designer în orice fel de domeniu, vei fi numit la un moment dat în viață ca fiind “o persoană creativă”.

Creativitatea îmbină procesul de gândire și asociere, cu cel de execuție printr-o atitudine intelectuală inovatoare. Creativitatea trebuie să aiba o semnificație, iar rezultatul, oricare ar fi acela, trebuie să rezolve în mare parte o problemă existentă. Creativitatea nu ar trebui să fie complicată, nici ofensivă.

Principii de design

Sunt mai multe elemente care compun un design bun, depinde de fiecare proiect și domeniu în parte. Personal, urmez și recomand a fi urmărite câteva principii de bază: punctul de focalizare, acel element pe care ochiul uman îl va vedea prima dată când un anumit design este văzut; spațiile libere și proporțiile elementelor grafice din machetă; ierarhia vizuală, adică ordinea în care percepem ceea ce vedem; dar și contrastul și echilibrul general al designului prin aranjarea elementelor vizuale într-un mod plăcut estetic.

Evident, este posibil ca un design bun să fie creat fără o înțelegere completă a acestor elemente și principii de design. O bună parte dintre designeri, de obicei realizează un anumit design bâzandu-se pe intuiție și nu sunt rare cazurile când e nevoie de multe încercări și erori pentru a crea ceva care arată de fapt bine și creează o experiență optimă a utilizatorului.

Designerii români

Stilul designerilor români și nu numai e puternic influențat de modul în care companiile de top din vest comunică din punct de vedere vizual. În general se optează pe stilul minimalist cu interfețe grafice simplificate, prin înlăturarea tuturor elementelor care nu sunt importante. Adesea asociat cu sintagma „Less is more”, minimalismul este un curent estetic în aparență auster, în care accentul este pus pe puritatea formelor și simplitatea liniilor. În versiunea sa cea mai dogmatică, minimalismul presupune monocromie absolută: alb, gri și negru, la care se mai adaugă uneori o altă culoare intensă pentru energizarea designului. Acest trend pare să se răspandească peste tot în jurul nostru, de la designul de interior al unui imobil până la vestimentație, industria auto sau produse tech.

Timeline personal

De ceva timp tot colecționez și sortez fotografii proprii cu gândul “să fac ceva interesant” cu ele. E mai mult un proiect personal, decât orice altceva. Mi s-a părut interesant să am un timeline personal vizual cu evoluția mea în cei 30 de ani, de la vârsta de 1 an până în prezent. Se pare că e interesant chiar și pentru publicul larg. Practic poți vedea într-o singură fotografie evoluția reală și modul în care o persoana trece prin timp.

În fotografie se pot observa detalii despre multe aspecte ale vieții personale, atât din punctul de vedere al vestimentației, al atitudinii și al posturii, cât și din cel al etapelor emoționale, pe lângă cea mai evidentă dintre toate, al maturizării fizice.

Planuri

Lucrez de mai bine de 6 luni la un proiect interesant, drag mie, prin care mi-am propus sa ridic nivelul de educație în România, în rândul copiilor, dar și al adulților, într-un mod interactiv. Produsul va fi lansat în România în toamna acestui an, iar in 2021 in SUA. Momentan e finalizat prototipul și suntem în faza de testări. Sunt mândru pentru că va fi un concept total nou, creat de un designer român pentru români. Cu siguranță veți auzi de el la finalul acestui an.